KorAP: Find »[drukola/base=vestimentație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...79 >

1,974 matches

Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392

semnul distinctiv al opiniilor unor filozofi, istorici și romancieri asupra înfățișării exterioare. Până în secolul al XV-lea, care va marca intrarea cuvântului "modă" în sfera vocabularului francez (mode) și englez (fashion), o serie întreagă de practici corporale ale indivizilor precum vestimentația, coafura, podoabele, cosmetica erau descrise, în termeni estetici, dar mai ales etici. Gândirea antică a lăsat moștenire valența etică a conceptului, iar modernitatea l-a consacrat discursurilor despre corpul uman, status social, individualizare și succes. De la antici provine semnificația etică

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
care acționează (idem, 72). Din păcate, Honoré de Balzac nu este citat în seria clasicilor teoriilor modei, cu toate că ideile lui susțin sensul modern al conceptului de "modă" anticipând topica viitoare a sociologiei modei, din care fac parte semnificația și rolul vestimentației în viața socială, precum și constrângerile care derivă din aceasta. Unii analiști (Y. Kawamura, 2004; M. Carter, 2003a; Gh. Achiței, 1988) preferă să marcheze debutul concepțiilor clasice despre modă cu opera istoricului englez Thomas Carlyle (1795-1881). În 1853, Thomas Carlyle formula

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
Y. Kawamura, 2004; M. Barnard, 2007) nu citează în mod special scrierile antropologice și etnografice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Formula cea mai întâlnită constă în enunțarea unor teorii timpurii, unanim recunoscute, care explică originile vestimentației. Este vorba de teoria comportamentului modest (modesty theory), teoria înfrumusețării (adornment theory) și teoria protecției (protection theory). Consider că, din punctul de vedere al obiectivului acestei lucrări, respectiv stabilirea paternității unor teorii, este util să prezint primele contribuții științifice în

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
lucrările lui Charles Darwin (1809-1892), Herbert Spencer (1820-1903), Wilhelm M. Wundt (1832-1920), Ernst Grosse (1862-1927) și Edward Westermarck (1862-1939). 1.2.2. Charles R. Darwin și exprimarea emoțiilor Așa cum am precizat la începutul acestui subcapitol, cercetările cu privire la originea și funcțiile vestimentației au debutat la mijlocul secolului al XIX-lea, caracteristica acestora fiind imprimată de interesul unor biologi, filosofi, psihologi, sociologi și antropologi privind conceptul de "evoluție". De aproape un secol și jumătate numele și lucrările lui Charles R. Darwin (1809-1892) Descendent of

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
plante și animale, arătând că acestea evoluează prin variație și selecție naturală, teză a cărei interpretare sociologică a purtat denumirea de "darwinism social" (A.G. Johnson, 1995/2007, 108). Procesul de transformare a speciilor vii a determinat evoluții și în uzanța vestimentației. Haina, precizează Charles R. Darwin (1871/1902, 144) în lucrarea Descendent of Man and Selection in Relation to Sex (1871), răspunde unei nevoi de adaptare la condițiile de mediu. Diversele forme de modificare și ornamentare a trupului, precum și accesoriile observate

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
hranei prin luptă), fie reprzintă moduri de a marca vârsta, identitatea tribului, fie fac parte din ritualurile religioase. Dar cel mai recurent comportament este decorarea trupului. Acesta servește capriciului personal și are funcția de a atrage admirația celorlalți (idem, 657). Vestimentația și înfrumusețarea, la fel ca și dansul, balurile mascate și pictura sunt manifestări universale, conchide Charles R. Darwin (1871/1902, 657). Sălbaticii acordă o atenție deosebită înfățișării fizice. Pasiunea lor pentru înfrumusețare este deja celebră. Deoarece cultura sălbaticilor ilustrează, în

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
meargă desculțe pe bulevarde sau să poarte rochii fără mâneci la amiază" și erau conștiente că "ieșirea din aceste tipare ar fi fost stânjenitoare" (W.I. Thomas 1899, 249). Însă autorul atrage atenția că această explicație a relaționării modestiei cu vestimentația nu este exhaustivă. Procesele fiziologice declanșate o dată cu pubertatea pot reprezenta, de asemenea, cauze ale acoperirii trupului: când femeile nasc, se retrag din tabăra triburilor deoarece starea corpului lor este privită ca o boală; în starea de poluție menstruală, femeia este

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
a spiritelor "malefice". Deci în acest caz, modestia nu este asociată cu organele sexuale sau cu funcțiile sexuale, ci cu un set de superstiții legate de acestea (W.I. Thomas 1899, 256). 1.2.3. Herbert Spencer: trofeul, emblema și vestimentația În sociologie, darwinismul social a fost reluat de filosoful și sociologul britanic Herbert Spencer (1820-1903). Acesta a arătat că toate fenomenele evoluează trecând de "la o stare de omogenitate indefinită și incoerentă la o stare de heterogenitate definită și coerentă

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
În secolul al XIX-lea, doctrina lui Herbert Spencer numită evoluționism, era distinctă de teoria darwinistă. Astăzi, contribuția celor doi autori este de obicei citată și comentată sub denumirea comună de "evoluționism" (ibidem). O interpretare esențială pentru evoluția cercetărilor despre vestimentație se regăsește în volumul al doilea al lucrării lui Herbert Spencer, The Principles of Sociology (1890-1897). Așa cum indică și titlul acestui volum Ceremonial Institutions (1897) -, abordarea sociologului britanic viza comportamentul ceremonial, modul cum anumite reguli s-au schimbat pe parcursul evoluției

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
de la cele mai simple pe care H. Spencer (1897/1900, 178) le numește "societăți de vânători", până la societățile mai evoluate, "militante", și cele moderne, industrializate. În paralel cu transformarea formelor de stratificare socială, s-au produs și modificări în uzanța vestimentației. La început, haina, confecționată din blana unor animale sacrificate, semnifica curajul sau supremația omului primitiv care câștiga lupta pentru obținerea hranei. Ulterior, pe măsura evoluției către societățile "militante", a apărut nevoia de a consolida dominația conducătorului tribului asupra celor supuși

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
căruia oamenii nu au folosit la început hainele din motive de decență sau din cauza climei"; "îmbrăcămintea, ca și insigna, a fost în primul rând purtată pentru dorința de a fi admirat" (H. Spencer, 1897/1900, 180). Potrivit lui Herbert Spencer, evoluția vestimentației a cunoscut trei faze: trofeul, emblema și îmbrăcămintea. Caracteristica comună a acestora constă nu numai în faptul că pot fi grupate în aceeași familie de obiecte. Așa cum au fost ilustrate de Herbert Spencer, trofeul, emblema și îmbrăcămintea ar putea să

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
pentru evoluția cercetărilor despre moda vestimentară ca fenomen social. Pe de o parte, volumul la care fac referire se încadrează principiilor evoluționismului, prin ilustrarea transformărilor societăților și, în paralel cu aceasta, a decorațiilor corpului, de la uzanța emblemelor la cea a vestimentației. Pe de o altă parte însă, trasarea caracteristicilor imitative ale fenomenului modei ilustrează concepția dominantă a discursului științific la cumpăna dintre veacul al XIX-lea și XX sub influența unei teze celebre, Les lois de l'imitation (1890) a lui

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
sociale a individului. Obiceiul acoperirii corpului a fost determinat de condițiile climatice, dar în cea mai mare măsură de pudoare, "adică de un sentiment uman, intim legat de bunele maniere ale societății civilizate" (W.M. Wundt, 1892/1897, 182). Evoluția vestimentației traduce dezvoltarea comportamentului etic al oamenilor. Norma care stipula reglementarea socială a vestimentației reprezenta primul bastion al moralității, consideră Wilhelm M. Wundt. De aceea există un raport de interdependență între norma care reglementează vestimentația și obiceiul acoperirii corpului, deoarece "cu

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
în cea mai mare măsură de pudoare, "adică de un sentiment uman, intim legat de bunele maniere ale societății civilizate" (W.M. Wundt, 1892/1897, 182). Evoluția vestimentației traduce dezvoltarea comportamentului etic al oamenilor. Norma care stipula reglementarea socială a vestimentației reprezenta primul bastion al moralității, consideră Wilhelm M. Wundt. De aceea există un raport de interdependență între norma care reglementează vestimentația și obiceiul acoperirii corpului, deoarece "cu cât hainele au devenit mai indispensabile și cu cât obiceiul înveșmântării corpului a

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
M. Wundt, 1892/1897, 182). Evoluția vestimentației traduce dezvoltarea comportamentului etic al oamenilor. Norma care stipula reglementarea socială a vestimentației reprezenta primul bastion al moralității, consideră Wilhelm M. Wundt. De aceea există un raport de interdependență între norma care reglementează vestimentația și obiceiul acoperirii corpului, deoarece "cu cât hainele au devenit mai indispensabile și cu cât obiceiul înveșmântării corpului a devenit mai acut, cu atât grija asupra înfățișării corpului a devenit mai importantă" (ibidem). Aceste aserțiuni despre îmbrăcăminte au fost formulate

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
independenței individuale, crescând stima de sine" (idem, 190). Alte forme de ornamentare, respectiv tatuajele, scarificările, pictura feței și a membrelor, deformarea craniului sau a picioarelor au avut inițial o semnificație religioasă. Ulterior, datorită schimbărilor climatice, aceste semnificații au fost asociate vestimentației. Tocmai de aceea, în decursul evoluției, se remarcă diferențe majore între omul primitiv și individul civilizat: în condițiile de viață primitive, formele de ornamentare sunt direct aplicate corpului; în societățile moderne, ornamentarea corpului se face prin intermediul vestimentației (W.M. Wundt

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
au fost asociate vestimentației. Tocmai de aceea, în decursul evoluției, se remarcă diferențe majore între omul primitiv și individul civilizat: în condițiile de viață primitive, formele de ornamentare sunt direct aplicate corpului; în societățile moderne, ornamentarea corpului se face prin intermediul vestimentației (W.M. Wundt, 1886/1897, 182). Două secvențe temporale sunt fundamentale în decursul evoluției practicilor de vestimentație și de înfrumusețare corporală, consideră Wilhelm M. Wundt. Prima constă în transferul ornamentării corpului de la bărbați la femei. Această modificare a dus la

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
și individul civilizat: în condițiile de viață primitive, formele de ornamentare sunt direct aplicate corpului; în societățile moderne, ornamentarea corpului se face prin intermediul vestimentației (W.M. Wundt, 1886/1897, 182). Două secvențe temporale sunt fundamentale în decursul evoluției practicilor de vestimentație și de înfrumusețare corporală, consideră Wilhelm M. Wundt. Prima constă în transferul ornamentării corpului de la bărbați la femei. Această modificare a dus la estomparea diferențelor între genurile sociale și la emanciparea femeii de sub statutul dominant al bărbatului. Câteva exemple din

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
susțin afirmația lui Wilhelm M. Wundt: în societățile izolate, ornamentarea corpului cu marcării bunăstării și ai prestigiului social era o practică masculină, în timp ce caracteristica înfățișării fizice a femeilor consta într-un costum simplu, lipsit de ornamente. În societățile moderne însă, vestimentația masculină tinde către o tot mai mare simplitate, în timp ce hainele femeilor se remarcă prin varietatea culorilor și a podoabelor (idem, 186). Cea de a doua secvență ar fi estetizarea mediului exterior imediat apropiat oamenilor: amenajarea locuinței, a grădinii, a peisajului

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
în explicarea comportamentelor vestimentare a fost considerată într-un fel predictibilă, din moment ce demersul lui Wilhelm M. Wundt din 1886 avea în vedere elaborarea unei scheme de evoluție a faptelor și legilor morale ale oamenilor (H.C. Sanborn, 1927, 4). Totuși, originea vestimentației nu este atribuită exclusiv normelor morale, cum unii comentatori ai operei lui Wilhelm M. Wundt au sesizat (ibidem). Lectura atentă a textului lucrării la care fac referire arată clar că Wilhelm M. Wundt atribuie vestimentației cauze morale și estetice. 1

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
Sanborn, 1927, 4). Totuși, originea vestimentației nu este atribuită exclusiv normelor morale, cum unii comentatori ai operei lui Wilhelm M. Wundt au sesizat (ibidem). Lectura atentă a textului lucrării la care fac referire arată clar că Wilhelm M. Wundt atribuie vestimentației cauze morale și estetice. 1.2.5. Ernst Grosse și Edward Westermarck: teoria înfrumusețării Alte două ipoteze dominante pentru perioada de avânt a evoluționismului au fost avansate pentru a explica apariția vestimentației. Este vorba de ideea înclinației naturale a oamenilor

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
referire arată clar că Wilhelm M. Wundt atribuie vestimentației cauze morale și estetice. 1.2.5. Ernst Grosse și Edward Westermarck: teoria înfrumusețării Alte două ipoteze dominante pentru perioada de avânt a evoluționismului au fost avansate pentru a explica apariția vestimentației. Este vorba de ideea înclinației naturale a oamenilor spre înfrumusețare și ideea atracției sexuale, ambele lansate sub influența lucrărilor lui Ernst Grosse (1862-1927) și a lui Edward Westermarck (1862-1939). Deoarece punctul comun al acestor două aserțiuni constă în conceptualizarea vestimentației

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
vestimentației. Este vorba de ideea înclinației naturale a oamenilor spre înfrumusețare și ideea atracției sexuale, ambele lansate sub influența lucrărilor lui Ernst Grosse (1862-1927) și a lui Edward Westermarck (1862-1939). Deoarece punctul comun al acestor două aserțiuni constă în conceptualizarea vestimentației și ornamentării corpului ca mijloace de împodobire care fie evidențiază frumusețea, fie amplifică impulsurile erotice, aceste au fost grupate în studiile despre moda vestimentară sub denumirea de teoria înfrumusețării (adornment theory). Etnologul german Ernst Grosse (1862-1927) a pus în mod

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
În cadrul tezei sale de doctorat, prezentată în anul 1889 și publicată doi ani mai târziu sub titlul Tapojen historiaa (1891), sociologul și filozoful finlandez Edward Westermarck (1862-1939) a fost interesat de istoria căsătoriei. Iată de ce argumentele autorului despre practicile de vestimentație ale femeilor și bărbaților erau relaționate la tema principală a tezei sale. Astfel, înfățișarea fizică a femeii traduce statutul față de bărbat, cum este cazul triburilor din Noua Guinee, unde femeile căsătorite se disting de cele necăsătorite prin portul confecționat din

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
bărbatul să-și păstreze diferitele tipuri de accesorii ale corpului. În schimb, femeia este privată de orice tip de ornamente, ca simbol al acceptării unei poziții inferioare față de bărbat (idem, 182). Chiar dacă necesitățile funcționale ale adaptării la mediu au transformat vestimentația într-un imperativ, comportamentul vestimentar al unor populații din societățile izolate indică faptul că hainele au rolul de semnalizare sexuală (E. Westermark, 1891/1922, 192). Sociologul german Georg Simmel (1911, 96) referindu-se la motivațiile sexuale ale acoperirii diverselor părți

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]