4,489 matches
-
prieteni și cine dușmani. La început și-a imaginat diferitele fenomene care îl speriau ca fiind efectele unor entități mai puternice decât el . Nu există cultură, popor care să nu fi inventat un,, zeu,, pentru tot ce se întîmpla în vița lui și în zona în care el exista. De la un zeu al creației,,,până la un zeu al morții. ( vzi ,,lista zeilor,, ) Cei mai cunoscuți sunt cei ai popoarelor care au străbătut și influențat istoria omenirii: egipteni, greci, romani, asiatici, amerindieini
INVENȚII ALE OMULUI ȘI EFECTELE LOR. de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371427_a_372756]
-
o cutie de chibrituri, ca semn al focului patent, poeta a auzit „că o singură picătură/ poate umple universul” (sete de foc). Modalitățile de comuniune ale omului cu natura sunt multiple și neașteptate: „culorile inimii s-au scurs/ pe o viță de vie/ în sângele tău” (pocalul de astăzi). Sau: „într-o zi m-am trezit curcubeu/ aveam atâtea culori/ încât nu le-am putut învăța niciodată/ pe de rost/ așa că le-am agățat de vârful stâncilor/ peste care se tot
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
pe care a făcut-o cunoscută în toate comunitățile vorbitorilor de Limba Română din lume. Despre acest fenomen care ține de destinul unei păsări Phoenix, Nicolae Băciuț ne mărturisește cu emoție dar mai ales, cu acuretețe și responsabilitatea ctitorului de viță veche. Confesiuni, mărturisiri, dialoguri cu personalități sau, răspunsurile autorului la întrebările puse de reporteri diverși, fărâme de iluzii devenite realități palpabile prin scrisul înaintând de-a lungul zilelor și a nopților nedormite, poeme și „rapoarte” la demnitatea umană, lumi reale
NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE ŞI CONTEXTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374871_a_376200]
-
ți-a fi mai bine! Ochi peste ochi să n-aibă noroc, lumină să stingă, vale ca să plângă; lacrămi peste lacrămi, vale peste vale, lacrămile tale vale să se ducă, sufletu' de-ți uscă; carne rea peste carne rea, toată vița ta, cioante vii peste cioante vii, cui s-a nimeri, sânge peste sânge să nu poată plânge, minte să nu doarmă, durere de-o sfarmă.... Nimeni să nu vadă focu' stins din focu' stins, să nu stea din plâns, atunci
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
13 august 2016 Toate Articolele Autorului Prea mulți preferă vinurile ieftine, pentru că nu știu să le deosebească pe cele de calitate superioară. Același lucru li se întâmplă unor bărbați în relațiile cu femeile. Există femei care vor să pară de viță nobilă, dar de fapt sunt vinuri la mâna a doua. Camelia Constantin Referință Bibliografică: Aparențe / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2052, Anul VI, 13 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
APARENŢE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373830_a_375159]
-
mult să le facă mici și gustoase dintr-o mână de carne, orez mult și ceapă prăjită, cu mirodenii foarte bine alese reușea mereu să facă o oală de sarmale în foi de varză amestecate cu sarmale în foi de viță, o minunăție de mâncare ce ți se topea în gură. Ciorba de perișoare era și ea gata pe plită. Alexandru pregătise și el o damigeană de vin roșu cumpărat de la un sătean. Nu putea să treacă sărbătoarea neudată cu un
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
mi-aș putea permite o asemenea croazieră nici în vis! În depărtare văd un lanț muntos acoperit de zăpadă. - Ăia sunt Alpii? - Da, sir. Din goana mașinii nu pot să nu admir frumusețea peisajelor, a așezămintelor omenești, nesfârșitele plantații de viță de vie, monotonia inexplicabilă a vieții ( ceva între armonie și echilibru! ), exprimând o caracteristică generală, un stil. - Așa sunt toți francezii, David? - La ce vă referiți? - Mi se par cam înceți. - Vi se pare. Acesta este ritmul lor! Nu-mi
DRUMUL APELOR, 52 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374013_a_375342]
-
ca să se îmbibe bine”. ”Comprendo”, am răspuns prompt, și iarăși mi-am amintit de gustul acidulat și dulce al vinului pe care bunica îl ”ajuta” cu un pic de zahăr, asemănător la gust cu cel de Jerez. Sunt soiuri de viță de vie diferite, dar înrudite oarecum prin faptul că, atât în Andaluzia, cât și în România, au fost aduse după ce atacul de filoxeră de acum două secole a distrus soiurile autohtone. Sunt vinuri pe care îndrăznesc să le numesc ”înfrățite
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
viu colorate. Zâmbesc delicat spre soare, Au miresme-mbătătoare, Însă ceva mai la vale, Observ leagănul în cale. Florile mă fascinează, Dar acesta mă distrează. Veselă mă urc în el Și visez că zbor spre cer. Tot aicea se găsește Vița, ca într-o poveste: Este îngrijită bine, Rod va da și pentru mine. E bogată curticica, Mult îmi place la bunica! Până o să cresc mai mare, Vin aici să stau la soare. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015
CURTEA BUNICII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375618_a_376947]
-
Scarpină-l nițel pe șale! Martin sosi în graba mare Și-i încrustă pe spinare Două vorbe ticluite. Măgarul tace și-nghite, Simțind acum pe pielea lui Că nu îi este dat oricui Stăpânul să-și lingușească, De ești de viță măgărească. Referință Bibliografică: Măgarul gelos / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului În țară e căldură mare Și râde soarele pe cer Dar el nu știe ce ne doare, La el durerea-i un mister. Crăpată-i glia de arșiță, Se ofilesc legumele. Uscată e frunza de viță, Ne seacă-n râuri apele. Un pic de ploaie,de răcoare, Privind la cer noi așteptăm Azi zăpușeala este mare, Dar resemnați,o suportăm. De la noi Domnul și-a-întors fața Căci infractorii apărăm, Cu legi ei ne sufocă viața, Penalii hoți
NEAMUL DAC,NU VA PIERI! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371893_a_373222]
-
blânda noapte, Mândru-n șa, munții străbate Pe un cal scăldat în lapte. Hainele-s din fir de aur Și din pietre nestemate, Armele, de-un meșter faur Toate-s cu talent lucrate. Iată că-ntr-o zi de vară, Vița noastră cea regească Întâlni o căprioară Și-ncepu s-o urmărească. Cu privirea speriată, Ea se pierde printre ramuri, El, în goana lui turbată, Își strunește calu-n hamuri. Și pe urma ei se ține, Când departe, când aproape, El
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei, ajunsă la răscruci de vremuri. Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viță de vie. Să nu-mi fie frică singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând lotul nostru de vie. La vreo cincizeci de metri de parcela noastră, avea un hectar de viță de vie și tatăl mamei mele, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor care ar fi dorit să se înfrupte din
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de pământ. Nu se știa cine a ridicat acea movilă. Poate era un mormânt comun de pe timpul războiului de independență. Îmi povestea bunica că pe atunci ea era încă domnișoară de vreo douăzeci
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
nu-i răspundea la apelul de identificare, începea să-i strige: " Te văd, te văd, ieși afară din vie că vin la tine cu bastonul". Noi copii ne amuzam și ne distram de această situație. Între movilă și lotul cu vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), era mai bine de doi ari de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), era mai bine de doi ari de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
cu bunica celor din partea tatălui), era mai bine de doi ari de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați, cu boaba albă, foarte mare și cu un puf argintiu pe ea
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați, cu boaba albă, foarte mare și cu un puf argintiu pe ea. Un consătean având pământul în răzor cu lotul nostru de viță de vie, cultivase în acel an porumb, iar printre rânduri a semănat în niște spații rotunde gaolean, o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zahăr. Cred că
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care-și creșteau puii la umbra și adăpostul butucului viței de vie. Sâmbăta când era cerul senin și soare, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Joaca era de bază, nu mâncarea. Bunica începea să-mi povestească
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a V a. Luasem examenul de absolvire a patru clase. Atunci dădeai examen ca sa treci în clasa a V a. Am fost tare supărat că directoarea scolii cu clasele I - IV, doamna
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
ajuns președinte de ceape din argat de boieri numai el știe, noi așa l-am găsit când tata a fost obligat să “semneze” adeziunea. Atunci împreună cu tata, în primăvara următoare am plantat în curte opt sute cinci zeci de butași de viță de vie. Tata nu putea să nu aibă propriul lui vin. Era renumit pentru calitatea și aroma vinului în comună de aceea toți musafirii autorităților erau aduși de Cotorișcă la noi sau trimitea să cumpere vin de la noi. Avea un
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
cei care rezistă până la capăt, dovedesc că au stofă de eroi ai zilei. În plin comunism, personajele Ameliei Caracas devin eșantioane aproape comune ale unei comunități ce se hrănește din micile evenimente diurne. Viața merge înainte pentru foștii boieri de viță veche, și cartierul Uranus pare să fie ultimul bastion al unei lumi câmdva fascinante, elegante, cu perspectivă în a ocupa locuri de frunte în societate. Pe fondul unei sărăcii lucii, dar asumate ca o medalie a resemnării, cade zvonul unei
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
acte vorbești tu, mă? N-avem așa ceva! --Nu-ți mai aduci aminte? Când se îmbăta tata, scotea dintr-un cufăr o decorație a străbunicului Ion și un carton în care scria că a fost împroprietărit. Nu spunea el: uite, mă! Sunteți viță de eroi ai neamului românesc. --Ooof! El și vița de erou al neamului românesc! Lasă prostiile și vezi-ți de treabă! Singurul act de proprietate e ăla pe care ți l-am dat. Mărășteanu se dezumflă. Înțelese că nu mai
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]