2,248 matches
-
lujerii din grara, până când aproape că putea să le scuipe în bot și, în momentul exact, ridica brațul înarmat și le împușca în inimă. Așa sfârșise și cu un enorm ghepard care îi devora caprele, un animal feroce, sângeros și viclean, ce părea că presimte pericolul sau că era protejat de o ființă malefică, care ataca păstorul dezarmat când își păzea turma și dispărea ca înghițit de pământ când sosea Gacel cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o grădină a deliciilor, a demenței, ie să-ți vină și nu-ți mai vine. Uită-te ca să-ți vină, cum e vorba aia înțeleaptă că parcă-i făcut, în ciuda pulii, aha, asta-i adevărata față a celui rău și viclean, uite-o, vărjmașul întruchipat, ie să-ți bați copii, și părinții, toată familia pierdută și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care vântul o Împrăștie, a trăit un om”. Crezi că aceasta va fi soarta lui Nizam al-Mulk? Gâfâia. Omar tot nu spusese nimic. — Prietenul tău Hasan Sabbah străbate țara strigând sus și tare că eu nu sunt decât un viclean slujitor al turcilor. Crezi că asta se va spune despre mine mâine? Că vor face din mine rușinea arienilor? Se va uita că sunt singurul care le-a ținut piept sultanilor vreme de treizeci de ani și le-am că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fără să mă gândesc prea mult, că am să trec să-l văd, dacă aveam să mă duc În Persia. N-aveam de gând să merg acolo prea curând. Nu dorința Îmi lipsea, dar șovăiam Încă să fac călătoria din cauza viclenelor acuzații care planau asupra mea. Nu eram eu presupusul complice la asasinarea unui rege? În ciuda schimbărilor rapide survenite la Teheran, mă temeam ca, În virtutea cine știe cărui mandat colbuit, să nu fiu arestat la frontiere, fără să am cum să-mi alertez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mergea fiecare în colțul lui, se ținea de corzi, făcea răsuciri și aplecări. Noi ne uitam la ei și ne dădeam tot timpul cu presupusul: „Acela e mai puternic. Nu, acela e mai puternic.” „Nu, nu, acela câștiga sigur. E viclean ca o vulpe.” „Da, da, însă și celălalt e bine făcut, cine știe.” Dacă unul era mai puțin vânjos și celălalt avea o înfățișare sălbatică, Toni bombănea: „Ia uitați-vă la sfrijitul ăsta, parc-ar fi un arac de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bărbia ridicată și ochii pe jumătate închiși. În asemenea momente se dau sărutări pe neașteptate, m-am gândit eu și am pornit să mă ridic. Însă ea căuta doar să-și amintească versurile. „Stai, că știu: În vremea asta Alin,/Viclean copil de casă/ Ce umple cupele cu vin/ Mesenilor la masă... Așa sună sau aproximativ așa. Sunteți mulțumit, maiestate?” „Frumos, dar pe băiat îl cheamă în poem Cătălin. L-ai învățat special pentru mine?” „Special pentru acum.” „Frumos. Citești multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pierde și localizarea când va cădea prima ploaie mai puternică și plantele vor irumpe fragede și voioase din humusul creator. Luând În considerare dificultățile și temându-se să nu cadă În mocirla de recursuri În care, tăbăciți În șmecherii, avocații vicleni ai maphiei ar fi afunda-o fără milă și compasiune, legea hotărî să aștepte cu răbdare să vadă cum vor evolua lucrurile. Era, fără umbră de Îndoială, atitudinea cea mai prudentă. Țara era mai agitată ca niciodată, puterea confuză, autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acum mai destinși. În spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște salturi dezarticulate. În acel moment o văzui pe Amparo. Acum știu că Hesed nu e numai sefirot-ul grației și al iubirii. Cum amintea Diotallevi, este și momentul expansiunii substanței divine ce se răspândește către periferia-i nemărginită. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În momentul În care Dumnezeu expiră și se golește, În recipientul originar rămân niște picături de ulei, o rămășiță materială, acel reshimu, iar Dumnezeu se Împrăștie acum Împreună cu acel reziduu. Sau poate, pe undeva, cochiliile acelea, qelippot, principiile distrugerii așteptau, viclene, la pândă. „Scârboase creaturi qelippot-ele astea”, zicea Belbo, „agenți ai diabolicului Fu Manchu... Și pe urmă? Și pe urmă, explica răbdător Diotallevi, În lumina Judecății Severe a lui Geburei, zisă și Pachad, sau Teroarea, sefirot În care, după Isaac Orbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze portocalii, perfect paralele pătrundeau până în capătul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
malign. Apoi, mobilul lui Dănuț emite din nou un semn de viață. De mesaj. Neidentificabil. Care este: " În Arborele Morții, Despletită, Fecioara întinată râde Și își clătește buzele și dinții, Cu sângele ororilor Și seva stârviciunilor: Regina din Malkhut, Monstrul viclean, Spectrul din beznă, Lilith, Sephirahul dezmățului fără sfârșit! Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
A fost olecuță mai rău. Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spaimă, încît deodată îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului cel bătrîn: "De unde știi, să-mi aduci hoții, primare, că altfel pe tine te iau de guler!" Parcă niciodată nu-l nimerise atâta de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sale. Era un loc pe Nostromo unde Dallas își acorda câteodată câteva clipe de singurătate completă, simțindu-se oarecum în siguranță. Mergea abătut prin coridorul B, fără să uite să cerceteze colțurile mai întunecate unde se putea ascunde o prezență vicleană. Nimic nu se ivi. Ajunse la capăt, în locul în care coca era ușor bombată înspre exterior. Acolo era un mic sas. Apăsă pe un buton. Tambuchiul blindat glisă. Cockpitul ambarcațiunii stelare era deschis. Urcă în mica navă și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest moment. Dacă ai vrea să repui... ― Bine jucat, Ash! îl întrerupse Ripley, scuturând din cap. Dar nici vorbă. ― Ești stupidă! Tot nu-ți dai seama cu cine ai de-a face! Entitatea este un organism perfect organizat. Superb structurată, vicleană, esențialmente violentă. Cu capacitățile dumitale limitate, nu ai nici o șansă. ― Dumnezeule mare! exclamă Lambert holbându-se la capul de pe masă. Tu admiri mizeria aia! ― Cum să nu admiri simpla simetrie pe care o prezintă? Un parazit interspecii, capabil să devore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
altu’ mama nu mai face ! Apoi, ca nuca-n perete, mi-am adus aminte de nea Pițigoi, poștaș peste cîteva sate din Gorj de unde mai toți bărbații plecaseră la muncă la București. Dumnezeule mare, ce povești ne a înșirat, zîmbind viclean, seara la foc pe malul Gilortului ! Cassanova, Don Juan și alți băieți de-ăștia cu fițe de la oraș ar fi avut multe de învățat despre practica amorului. Sîntem un popor de erotomani ! - mi-a trecut atunci pentru prima dată prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
naltă, pornind chiar de sub sâni, cu decolteu frumos desenat, și cu o pălărie largă, legată sub bărbie cu o panglică lată de un albastru decolorat, Gina aducea cu Adela. Dar în rusoaică îi stătea cel mai bine, din cauza râsului ei viclean și-a ochilor dulci fără dulceață, dulci la un mod aproape cerebral. Ne amețiserăm bine când ea a trecut după ușa șifonierului ca să-și pună un furou adus "de la Paris" de mama ei. Când mi-a dat voie să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean al răutății se concretizează prin amorful srtident și bufonic al măștii interpuse chipului autentic. O astfel de mască poate înșela vigilența de suprafață a unei conștiințe ancorate în fluctuațiile instabile ale naivității interioare. Dar oare, nu asistăm
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean al răutății se concretizează prin amorful srtident și bufonic al măștii interpuse chipului autentic. O astfel de mască poate înșela vigilența de suprafață a unei conștiințe ancorate în fluctuațiile instabile ale naivității interioare. Dar oare, nu asistăm aici la o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
interpuse chipului autentic. O astfel de mască poate înșela vigilența de suprafață a unei conștiințe ancorate în fluctuațiile instabile ale naivității interioare. Dar oare, nu asistăm aici la o înșelare de sine pentru cel înveșmântat în vălul amăgitor al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Prin urmare, în ce constă răutatea agresivă a celuilalt? Ce o definește? Unde își are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată de ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea lipsită de temeiuri stabile a minciunii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
slabă-slabă, și cu nasu lung, și cu dinții de cal, să dai și să fugi. Câți crezi că s-a gândit s-o ia de nevastă ? D-aia nici mă-sa de mică n-a suferit-o. He he, era vicleană baba, era vicleană madam Ioaniu, și cât a fost în putere și cu mintea-ntreagă nu scoteai de la ea nimic. Era vicleană ca vulpea și tăcea ca mormântu. Da odată tot a scăpat-o gura. Sta ele-amândouă, ea turuia la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nasu lung, și cu dinții de cal, să dai și să fugi. Câți crezi că s-a gândit s-o ia de nevastă ? D-aia nici mă-sa de mică n-a suferit-o. He he, era vicleană baba, era vicleană madam Ioaniu, și cât a fost în putere și cu mintea-ntreagă nu scoteai de la ea nimic. Era vicleană ca vulpea și tăcea ca mormântu. Da odată tot a scăpat-o gura. Sta ele-amândouă, ea turuia la mașină, baba era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o ia de nevastă ? D-aia nici mă-sa de mică n-a suferit-o. He he, era vicleană baba, era vicleană madam Ioaniu, și cât a fost în putere și cu mintea-ntreagă nu scoteai de la ea nimic. Era vicleană ca vulpea și tăcea ca mormântu. Da odată tot a scăpat-o gura. Sta ele-amândouă, ea turuia la mașină, baba era cocoțată-n fotoliu, ca țiganu-mpărat, și dă i, și dă-i cu poveștile. De ce-mbătrânea, o clipă nu-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]