1,948 matches
-
a războiului, înfometarea deliberată a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supraviețuirii, sau împiedicând, cu încălcarea dispozițiilor dreptului internațional umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora; F) declară său ordonă că nu va exista îndurare pentru învinși; G) ucide sau rănește, prin viclenie, un membru al forțelor armate inamice sau un combatant al forțelor inamice, Se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Desfășurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
unei persoane și un terț interesat de soluția ce se va pronunța în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. (3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.” 2. Prefăcătoria, fățărnicia (ipocrizia), viclenia sau vorba cu două înțelesuri, lingușirea, obiceiul de a adăuga câte ceva la adevărul lucrurilor, lauda cu lucruri pe care nu le ai sau de a tăinui pe cele avute, toate aceste atitudini și fapte fiind făcute prin ascunderea adevăratelor gânduri
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
geamul și întinse mâna în aer. O rafală de vânt pătrunse în sufragerie, neașteptat, cu aripi reci și grele de apă. Un zgomot puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
psihologică a suspecților, ci În simplul fapt că ființele umane au tendința să presupună că nivelul lor de inteligență e norma, standardul, și să acționeze conform acestei presupuneri. Din cauza asta, cei stupizi erau prinși cu ușurință, căci ideea lor de viclenie era atât de lamentabil de săracă, Încât făcea din ei prăzi evidente. Exact aceeași regulă, din păcate, Îi făcea meseria cu atât mai grea când avea de-a face cu criminali animați de inteligență sau curaj. În cursul orei următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și fruntea și mă săruta plângând și mut de bucurie. O zi ș-o noapte i-am tot povestit, dar el nu se sătura de auzit... Când îl întrebai cum se purtase el în răzmiriță, el îmi arătă surâzând cu viclenie o lance atârnată în cui. - Apoi am făcut și eu cât am putut, bătrânul de mine! Nu mai e măduvă-n oase! zise el voios. I! de-aș fi fost și eu acu ca tine... numa-s bătrân, n-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încît părea o amantă ce se supără pe amantul ei și se fasolește într-un colț al casei. Dar și le dete ea singură-ntr-o parte și din pletele date-ntr-o parte apăru o față surâzând c-o viclenie blândă și niște ochi așa de mari, așa de copilăroși și totuși așa de cuminți. - Cînți?... Da? îi zisei eu surâzând, ducînd-o de braț la piano și aranjîndu-i scaunul și notele. Degetele ei albe fugeau peste clape, dar fugeau așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
casă *, cu sufletul coprins de noapte îmi apropiai un scaun de cămin și priveam neconștiut în flacăra lor albăstruie. Sofia se sui pe un scaun să reaprindă prin întuneric candela de la icoana îmbrăcată cu argint a mamei Domnului. Dar, cu viclenie, ea luase albumul în care scrisesem și se uita la palida și subțirea lumină a candelei, ea-și plecă pleoapele asupra șirelor albumului deschis. Astfel cum stătea, naltă, suspendată în aer, părea umbra arhangelului de pază ce lumina visurile unui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să-l schimbe acum două ceasuri. Bune și alea, că doar le pontase la ore suplimentare. Între portar și acest personaj era o râcă mai veche, pe care amândoi se îngrijeau să o mențină cât mai vie. Aparent fără nicio viclenie, fochistul zise: "Ai auzit, bă, Petrică, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?". Portarul îl privi pieziș și se făcu că nu înțelesese: Cine zici, mă, că ți-a murit?". "Nu mie, bă, luzăre, lu' Obama. Lu' negru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și care, la prima vedere, nu se număra printre cei ușor de manevrat. Pentru că și-a dorit ca poezia lui să miște sufletele și să agite mulțimile, acest poet a recurs, cu sau fără știință, la o bună parte din vicleniile stilistice ale poeziei agitatorice a primilor ani de comunism. El a apelat constant la fondul primitiv emoțional al cititorilor, la șantajul sentimental, la setul infailibil de trucuri lacrimogene, ferindu-se însă să dea poeziei sensul negator și înverșunarea anilor 1950
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ochii lui Porfiri Petrovici, au uimit-o. Mai precis, genele sale, blonde până aproape de transparență. Nu și-a mai putut lua ochii de la ele odată ce le-a observat. Clipea des și părea că o făcea cu înțeles, a așteptare sau viclenie, o viclenie specific feminină, întrucâtva benignă. Fascinată peste măsură de genele lui și de efectul acestora asupra feței, Liliei îi venea greu să înțeleagă spusele lui Porfiri. și, pe deasupra, mai era și obosită. Clipi și ea, ca și cum imitându-l ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri Petrovici, au uimit-o. Mai precis, genele sale, blonde până aproape de transparență. Nu și-a mai putut lua ochii de la ele odată ce le-a observat. Clipea des și părea că o făcea cu înțeles, a așteptare sau viclenie, o viclenie specific feminină, întrucâtva benignă. Fascinată peste măsură de genele lui și de efectul acestora asupra feței, Liliei îi venea greu să înțeleagă spusele lui Porfiri. și, pe deasupra, mai era și obosită. Clipi și ea, ca și cum imitându-l ar ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se întinse și îi ridică din nou o mână spre față ei. Dar el își retrse mâna din nou, iar ea reacționă ca și cum ar fi lovit-o. ă Te rog, chiar nu e nevoie. Atitudinea ei supusă se transformă în viclenie. ă Chair așa, de ce ați venit aici? îl întrebă din nou. ă O caut pe Lilia. ă Lilia este singura care vă poate face plăcere. ă Nu în modul la care te gândești tu. Doar vreau să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu priviri mânioase, surpinși de forța cu care înainta. Vedeau în ea o femeie în vârstă, înfofolită în haine ponosite și cu o expresie stranie, de sfinx, pe față. Ar fi vrut să le zâmbească, însă nu o făcea din viclenie, iar, în cazul în care cineva ar fi studiat-o atent, cu siguranță ar fi ajuns la concluzia că femeia ascundea ceva. Indiferent însă de natura secretului, acesta nu va fi în veci divulgat de ochii săi mici. Apropierea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
deschise larg. Porfiri își ridică privirea și văzu o mogâldeață rotundă de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna chicotea însă, după ce îl observase pe Porfiri, aruncă priviri pline de înțles spre masa din bucătărie. ă Hai, hai, fetițo, nu așa o saluți pe bunica ta, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
luat capul în brațe și a încercat să îi aline suferința, iar ea i-a dezvăluit numele criminalului. În conformitate cu această ipoteză, Virginski nu este mort. Corpul pe care l-am găsit aparține alacuiva. ă Rataziaev, poate? sugeră Osip Maximovici cu viclenie. ă Nu am niciun motiv să presupun asta, spuse Porfiri, fără să zâmbească. Poate fi oricine. În St Petersburg sunt o grămadă de studenți înfometați. Virginski pur și simplu vrea ca noi să îl credem mort. ă și ce aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
împodobesc tivurile veșmintelor mele poartă de atunci culorile celor din neamul Ariberti. Au sosit soli care mă invitau la rege și la nobilii care-și recăpătaseră fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La domeniu eram ferit nu doar de propria slăbiciune, ci și de invidia și de supărarea pe care o stârnisem în sufletul multora. Procedând astfel, nădăjduiam să nu fiu considerat un îngâmfat. Cu timpul, cei mai mulți se vor fi obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atât de fervoarea credinței catolice, cât de ura față de Rotari și de mânia de a-l vedea pe fiul Gailei domnind în liniște și pace. Ca să lovească în Rodoald și să-și recapete puterea, a scornit un plan doldora de viclenii, pe care doar Satana poate să le inspire. Mai întâi a pus la cale căsătoria dintre Ariberto, duce de Asti, fiu al fratelui ei Chrodoald, și Wuldetrada, fiica ducelui Theoderad de Torino. Opțiunea pentru această soție menită nepotului n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care s-a întâmplat în firma asta. Idiotul! Darcey ridică furculița și începu să mănânce din nou. Așa că spune-mi și mie niște bârfe nasoale despre el, din moment ce e clar că știi câte ceva. De data asta Anna o privi cu viclenie pe Darcey. Că tot a întrebat de tine. Darcey tăcu și Anna pocni din degete sub nasul ei. — Alo? Pământul către Darcey? Darcey înghiți în sec și luă o gură de apă. Nu mai contează, spuse. Dar îl cunoști deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe care o făcusem. FĂră acea curtoazie și bunăvoință dincolo de limitele obișnuitului pe care le manifesta bibliotecarul - pe care le mai Întâlnești astăzi doar la anumiți domni mai În vârstă și foarte distinși din Ardeal -, dublate de un strop de viclenie mefistofelică, nu aș fi fost poate niciodată atrasă În povestea care urma și care avea să-mi schimbe foarte subtil traiectoria inimii. Când să ies, privirea mi-a căzut pe un portret al unui bărbat care, deși nu era bătrân
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce se regăsește în majoritatea prozelor lui U. Omniprezent, omniscient, Mileaga are o adevărată plăcere a taifasului și un ritual pe care îl impune interlocutorului dornic să îi asculte istorisirile. Ceremonialul relatării se bazează pe o îmbinare de ironie și viclenie, pe enervări adesea prefăcute și pe o continuă amânare a sfârșitului povestirii. SCRIERI: Ochiul zilei de ieri, București, 1976; Vara bunei speranțe, București,1979; Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor, București, 1982; Firul de iarbă, București,1983; Fântâna. Matei și Maria, Arad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce fericire. Unde ești, Enion? ah, de viclenie 116 prea aproape, prea departe, 170 Și totuși prea aproape. Zdrobita, jos te-alung în depărtata negura Departe cît puterea-mi să te-azvîrle poate; acolo rătăcește și rîzi și joacă-te Printre-nghețatele săgeți; ele-ți vor sfîșia fragedă carne
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Născuți, chiar sînt prea mulți, și Pămîntul nostru fi-va copleșit Fără aceste meșteșuguri. De vreți pe cei săraci să-i faceți să trăiască-n cumpăt Cu fast să dați fiece coaja de pîine pe care-o dați; cu grațioasa viclenie Exagerați mici daruri; pe om să-l faceți ca să vrea un dar, și-apoi să-l dați cu fast. 125 Spuneți-i că zîmbește de-l auziți oftînd. De-i palid, spúneți-i că-i rumen. Propovăduiți chibzuința, spunéți-i că e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în secolul al XIX-lea o societate de bețivi, cu sediul într-o crâșmă ieșeană, iar pe membrii ei îi acuzau că voiau să germanizeze „țările române” și să vândă „țara jidanilor”. Pe plan politic, G. Vernescu, un adversar, compara viclenia junimiștilor, care se aliau și cu liberalii când interesul le-o cerea, cu aceea a șoarecilor, care voiau să fie tolerați de morar, însă, o dată pătrunși în locul de măcinat, rămâneau acolo până când moara lua foc, după care o ștergeau. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
românească (nr. 2, iulie 1948), un studiu („Critica lui 1848”), exact la un secol de la acest eveniment, sărbătorit mai degrabă prin naționalizarea „mijloacelor de producție”. începutul studiului este cutremurător: „T. Maiorescu: numele unui prestidigitator cu înfățișare pedantă, practicând, în redingotă, vicleniile mărunte ale lui Cilibi Moise” (p. 223). Abundă citatele din Engels, Lenin, Marx, precum și acuzațiile fără nici un temei: „Aici se vede rolul jucat de obscuritatea noțiunilor cu care opera Junimea. [...] Maiorescu reproșează revoluției de la 1848 o vină pe care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]