1,800 matches
-
sunt globale în esență și care posedă totodată capacitățile militare necesare pentru atingerea respectivelor obiective chiar și prin forță, oriunde pe glob. De asemenea, ele apar de obicei în urma unui război de împotriva unei alte Mari Puteri, din care ies victorioase. Spre deosebire de acestea, puterile minore sunt acele puteri care au un set de interese foarte limitat, subsistemice (unele pot avea ca singur interes prezervarea independenței naționale), și care nu posedă individual capacitățile militare de a apăra decât acest set foarte limitat
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
susținea că societatea comunistă se ve edifica mai întâi în țările dezvoltate în care proletariatul va prelua puterea de la burghezie pe cale revoluționară; o a fost preluată și dezvoltată de Vladimir Ilici Lenin, care susținea că revoluția proletară poate să iasă victorioasă și într-un stat mai puțin dezvoltat, cum era Rusia; în concepția lui Lenin comuniștii reprezentau “avangarda” proletariatului; -teoria marxistă susținea că în prima etapă, cea a construirii socialismului, era necesară menținerea statului, ca instrument al “dictaturii” proletariatului, necesar reprimării
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
august 1917): Oituz (26 iulie/ 8 august 9/ 22 august 1917): în luptele de pe frontul de la Mărăști-Marășești-Oituz s-au distins : Armata I condusă de generalul Eremia Grigorescu; Armata a II-a condusă de generalul Al. Averescu. -Deși armata română era victorioasă pe câmpul de luptă a fost imposibilă continuarea rezistenței armate după instaurarea regimului bolșevic în Rusia (25 octombrie / 7 noiembrie 1917): o în condițiile in care armata imperială rusă se dezintegra iar trupele rusești care se retrăgeau de pe front amenințau
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Buftea București ( 24 aprilie/7 mai 1918) -După ieșirea Rusiei din război, România s-a văzut înconjurată de puteri ostile și a fost nevoită să încheie Pacea de la Buftea București ( 24 aprilie/7 mai 1918), cu Puterile Centrale, deși era victorioasă pe front: o Pacea de la București (semnată de guvernul Al. Marghiloman) prevedea: ocuparea Dobrogei de către Puterile Centrale; accesul României la Marea Neagră urma să se realizeze de-a lungul unui drum comercial până la Constanța; subordonarea economică a României de către Germania, care
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
în aproprierea foarte vechii biserici Sân Miniato.129 De la 1498 până la începutul anilor 1500, arhitectul Cronaca a dirijat un program masiv de construcție la mănăstirea franciscana, care, conform lui Lorenzo Polizzotto, a funcționat că un "cartier general al recentei campanii victorioase împotriva lui Savonarola"130. Rinaldeschi a fost arestat în grădina acestei mănăstiri [Figură 4], care avea vedere spre Florența, după actul lui de sacrilegiu. Cu toate acestea, Savonarola era încă prezent în mințile multor florentini. Încă din 1501, o mare
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și a devenit stăpîna părții de vest a Mediteranei (201 î.e.n.), Roma a inițiat o serie vastă de acțiuni în estul mediteranean. Pe la 167 î.e.n., hegemonia romană asupra acestei regiuni era un fapt împlinit. În 148 î.e.n., după patru războaie victorioase (215-205, 200-197, 171-167 și 149-148 î.e.n.), romanii au cucerit teritoriul Macedoniei și au declarat-o provincie romană. Doi ani mai tîrziu, armatele romane au învins forțele Ligii Aheene a Greciei, au distrus cetatea Corintului și au anexat Grecia. Către sfîrșitul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oarecare rezistență. Răspunzînd apelului Papei Bonifaciu al IX-lea (1389-1404), regele Sigismund al Ungariei a condus o cruciadă la care au participat cavaleri francezi, germani și britanici. Armata aceasta a fost învinsă de Baiazid la Nicopole (Nicop) în 1396. Înaintarea victorioasă a otomanilor a fost oprită o vreme de acțiunile lui Tamerlan (1369-1405), cel mai mare cuceritor venit din Asia. Forțele otomane au fost zdrobite în bătălia de la Ankara din 1402, unde Baiazid a fost luat prizonier. După prăbușirea imperiului lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
luptător. El dorea desigur să fie acasă în toamnă cînd se strîngea recolta. Perioada campaniilor era deci de obicei cuprinsă între martie și septembrie sau octombrie. Spahiul avea dreptul și la o parte din prada de război obținută în bătăliile victorioase. Totuși, în perioada acoperită de relatarea de față, private de recompense și de realizări spectaculoase, trupele otomane nu au putut realiza cîștiguri prea mari din prăzi. Ele luptau mai ales nu în regiuni noi sau bogate, ci în ținuturile de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
începutul secolului al optsprezecelea, imperiul se afla în plin declin, iar elementele esențiale ale ordinii politice suferiseră și ele modificări sau încetaseră să funcționeze. Pentru o redresare reală a imperiului era nevoie de un conducător inteligent și de o armată victorioasă. În ambele privințe, anii de după domnia lui Soliman au fost martorii a numeroase dezamăgiri și dezastre. Evident, buna funcționare a guvernului otoman era intim legată de calitățile sultanului, de la care se aștepta îndeplinirea unor sarcini aproape supraomenești. Acesta nu numai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
îndeplinească noul sultan erau pur și simplu să fie un bărbat adult cu minte sănătoasă și să facă parte din casa regală. Lipsa unor prevederi clare ducea la o concurență pe viață și pe moarte între pretendenți. De obicei, candidatul victorios își datora reușita norocului, puterii militare superioare și intrigilor de la curte. Rivalitatea acerbă dintre frați și alți candidați la tron a dus la un obicei conform căruia sultanul înscăunat își executa rudele potențial periculoase pentru a se apăra. Mehmed al
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aveau dreptul de a se căsători și de a-și înrola fiii în corpul ienicerilor. Stabiliți la casele și cu familiile lor, acești soldați au devenit tot mai puțin dornici să lupte în ținuturi îndepărtate în ceea ce erau rareori campanii victorioase. În plus, slăbiciunea financiară a guvernului însemna că plata soldelor lor era adesea mult întîrziată. Din cauza aceasta, ca și a posibilităților oferite, ienicerii au intrat în comerț sau au devenit meșteșugari, ajungînd să constituie un element important în sistemul breslelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de a o converti la catolicism stîrniseră o mare dușmănie față de aceștia. În 1716, Imperiul Habsburgic a sărit în ajutorul Veneției. Reîntors iar dintr-un război împotriva Franței, Eugeniu de Savoia și-a demonstrat talentele militare printr-un alt marș victorios care a acoperit tot teritoriul Balcanilor. Tratatul de la Passarowitz din 1718 a însemnat noi cîștiguri pentru monarhie, Austria dobîndind Banatul Timișoarei, nordul Serbiei, inclusiv Belgradul, și Oltenia (Valahia de la vest de rîul Olt). Imperiul Otoman păstra Peloponesul, dar Veneția a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și erau stăpîni pe Belgrad. În acest moment, patriarhul de la Peć, Arsenie al III-lea Crnojević, care avea legături cu guvernul habsburgic, le-a cerut supușilor lui să se ridice împotriva dominației otomane. Inițial, armata austriacă a continuat să fie victorioasă, ocupînd în 1689 localitățile Niš, Skopje, Prizren și Štip. Următorul an a marcat însă o răsturnare a situației, forțele aliate fiind respinse spre fosta frontieră. Temîndu-se de declanșarea unui masacru dacă rămînea pe loc, Arsenie și vreo treizeci de mii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
centrul încercărilor ei de a-i converti pe localnici. Să ne amintim că monarhia a intrat în 1737 în război datorită alianței ei cu Rusia. Această campanie, caracterizată printr-un comandament militar austriac incapabil, a debutat totuși într-o notă victorioasă. Orașul Niš a căzut iar în mîinile habsburgilor, armata invadatoare chemîndu-i încă o dată pe sîrbi în ajutor. Arsenie al IV-lea, patriarhul de la Peć la vremea aceea, a urmat exemplul predecesorului său și a dat urmare acestui apel. Atunci cînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
conducătorului și a aparatului său birocratic. Autoritatea centrală a statului urma să se extindă asupra întregii comunități. Diferența dintre evoluția imperiilor otoman și habsburgic poate fi explicată în mare parte prin trecutul lor contrastant. Ținuturile otomane fuseseră dobîndite de sultanii victorioși aflați în fruntea unor armate cuceritoare. Nu fusese nevoie de concesii față de nobilii locali; aceștia erau anihilați dacă nu cedau și nu treceau la islamism, după care deveneau supușii sultanului. Teritoriile habsburgice au fost în schimb achiziționate în primul rînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
stat predominant catolic; nici situația politică nu era satisfăcătoare. Cînd Arsenie și adepții lui au plecat din ținuturile sîrbești, ei se așteptau ca refugiul lor pe teritoriul Imperiului Habsburgic să fie de scurtă durată, sperînd că se vor întoarce împreună cu victorioasa armată austriacă. Pe măsura trecerii anilor și a stabilizării graniței, era de așteptat ca populația sîrbă să facă presiuni în vederea obținerii unui teritoriu special și a recunoașterii unei administrații laice. Chestiunea unei zone naționale era aproape imposibil de rezolvat. Aceasta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
otomane urmînd să plece. Ei insistau și asupra faptului ca tributul și alte taxe să fie stabilite și percepute de oficialii sîrbi. Sîrbii au obținut pentru a doua oară aprobarea și sprijinul guvernului central. Nu numai că forțele lor erau victorioase pe cîmpul de luptă, dar sultanul l-a numit totodată pe Abu Bekir, vizirul Bosniei, pașă de Belgrad, dîndu-i poruncă să-i zdrobească pe ieniceri. În august 1804, forțele dahiilor au fost înfrînte, iar cele patru căpetenii executate. Odată cu eliminarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe cîmpul de bătaie să trezească gelozie. În aceste vremuri tulburi, ținuturile sîrbești aveau nevoie mai mult ca oricînd de un guvern central puternic care să fie capabil să organizeze teritoriile aflate sub jurisdicția lui pentru ca forțele lor să fie victorioase. Notabilii locali erau însă deosebit de ostili față de cedarea puterii oricăruia dintre ei, nevoind să accepte nici un post guvernamental mai puțin important. Ei erau totodată în măsură să-și facă auzite obiecțiile. Luptele revoluționarilor nu erau purtate de o armată regulată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a Principatelor era excelentă din punct de vedere strategic. Dacă Eteria dorea implicarea altor popoare balcanice a bulgarilor, sîrbilor și românilor -, cel mai bun plan era evident ca revolta să izbucnească în Moldova; în drumul lor spre Grecia, forțele revoluționare victorioase puteau străbate apoi în marș teritoriul Balcanilor. Era de așteptat ca localnicii să se alăture pe tot acest parcurs stindardelor grecești. În plus, provinciile se învecinau cu Rusia, în privința ajutorului căreia existau încă speranțe. Credința în sprijinul rușilor rămînea larg
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Nu exista nici un echivalent al partidelor Constituționalist, Liberal sau Conservator din Serbia. În schimb, era de așteptat ca divergențele politice să implice lupta dintre facțiunile conduse de persoane puternice pentru controlarea guvernului. Odată numit în post, se presupunea ca politicianul victorios să-i răsplătească pe cei care îl sprijiniseră. Numirile în funcțiile administrative și patronajul le reveneau acestuia și suporterilor lui; perdanții erau pur și simplu destituiți din posturile ocupate pînă atunci. În general, alegerile implicau deci doar problema grupului care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost un element important al scăderii popularității regelui. După războiul Crimeei, partidele patronate de consulatele străine s-au dizolvat. Noile combinații politice reprezentau doar ceva mai mult decît interesele liderilor puternici și ale suporterilor lor. În alegeri au ieșit victorioși candidații care puteau controla patronajul local și poliția. Atunci cînd putea alege liber, votantul individual îl prefera pe cel care îi promitea cele mai mari beneficii; problema aceasta era rareori legată de dezbaterile politice. Guvernul constituțional și o lărgire a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și s-au perindat la putere treizeci și unu de guverne. Constituția liberală nu a avut vreun efect oarecare nici asupra sistemului corupt. Ori de cîte ori se schimba guvernul, toate posturile din serviciile publice erau ocupate de membrii facțiunii victorioase; perdanții își pierdeau pur și simplu slujbele. Era însă important ca un partid politic să se afle la putere în momentul ținerii alegerilor pentru ca acesta să poată folosi poliția în vederea controlării votului în propriul lui interes. Cu toate că existau divergențe reale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au căzut de acord asupra unei politici de cooperare și au rezolvat anumite probleme legate de războiul aflat în plină desfășurare. Ei au hotărît menținerea statu quo-ului teritorial în caz că Imperiul Otoman ar fi învins. Dacă statele balcanice ar fi ieșit victorioase însă, urma să fie efectuată o împărțire a posesiunilor otomane, fără ca aceasta să ducă totuși la crearea unui stat slav întins. Muntenegru și Serbia aveau să obțină extinderi ale teritoriilor lor, iar Grecia primea Tesalia și Creta. Restul ținuturilor otomane
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
România spre demnități rusești, precum româno-bulgarul Cristian Rakovski (ambasador sovietic, o vreme, la Paris, retras în acel moment din funcție, marginalizat) și prețuit ca scriitor, mult editat și chiar ecranizat - cu un film turnat după Chira Chiralina - în "patria socialismului victorios". Al doilea text, scris de Fundoianu a rămas, în schimb, necunoscut până nu de mult, iar autorul său, care se bucura de o anumită apreciere în cercurile filosofice și literare pariziene (publicase, de exemplu, în 1933, foarte originalul și nonconformistul
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
ideea unui statu quo, comunismul nu a fost judecat fiindcă nu a fost înfrânt efectiv, ci el de bună voie a încheiat un acord cu Occidentul; pe de altă parte, „ideologia comunistă a parcurs în ultimii 90 de ani marșul victorios prin instituțiile media și de învățământ ale Occidentului. La universitățile din Europa de Vest și America, la fel ca și în redacțiile massmedia cele mai influente, domină stângacaviar, care continuă să șteargă de praf bustul bătrânului Marx.” Profesorul polonez dă și exemple
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]