1,834 matches
-
realitate morală, nu poate fi depășit decât tot de o realitate morală."157 Superioritatea jertfei, în sens divin, este evidentă și se transpune în marele Tot, în unitate duală, în care nimeni nu trăiește pentru sine, ci, "fiind mort sieși, viețuiește pentru altul în altul."158 Așadar, s-a parcurs un drum lung de la pedeapsa înscrisă în Lege la iertare, milă, iubire. Iubirea este darul suprem făcut de Dumnezeu oamenilor. În sens teologic, iubirea se îndreaptă spre Dumnezeu-Tatăl și oameni, aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adică tocmai Patul lui Procust în viziunea grav absconsă eminesciană. Mitul reapare ulterior, ca o încununare, în metafora ontică a "... cercului vostru strâmt". Este lumea tatălui biologic, în antiteză cu lumea care nu cunoaște nici timp, nici loc, în care viețuiesc nemurind Hyperion și tatăl său dezirabil, imaginar, Demiurgos. Mitul lui Procust este conexiunea intimă, profundă, care leagă opera eminesciană de cea a lui Camil Petrescu. "Plusurile", acele extensii morale pe care Ladima le deține cu asupră de măsură, fac din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care Sfântul Vasile lea dobândit la Atena: Cine, mai înainte de căruntețe, era așa cărunt ca el cu mintea? Căci întru acestea pune bătrânețea și Solomon (Pilde 4, 9). Cine, nu numai dintre contemporanii noștri, ci chiar dintre cei care au viețuit cu mult înainte de noi, a fost atât de respectat de către cei bătrâni și de către cei tineri? Cui, prin viața cea edificatoare, îi erau mai puțin necesare cuvintele? Și cine, pe lângă viața cea îmbunătățită, poseda în mai mare măsură cuvântul? Ce
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
din astronomie, geometrie, din știința despre raportul numerelor, învățând atâta cât era necesar pentru ca cei iscusiți în acestea să nu-l poată duce în confuzie, el a lăsat tot ce este de prisos ca nefolositor pentru cei ce doresc a viețui în evlavie. Și aici se poate mira cineva mai mult de ce a ales decât de ce a lepădat, precum și de ce a lepădat mai mult decât de ce a ales. Știința medicală, acest fruct al iubirii de înțelepciune și al iubirii de osteneală
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
urbană, inducând însă profunde disparități teritoriale ce au generat în cursul secolului al XX-lea, creionarea a două societăți paralele asimetrice. Dinamica în timp a restructurării ruralului inițial din Magreb este elocventă: în secolul al XIX-lea pe teritoriul Algeriei viețuiau 650 de triburi, iar în 1954 teritoriul era organizat în 3 departamente, în 1965 în 15 wilayate, iar astăzi există 48 de asemenea unități teritorial-administrative. În momentul obținerii independenței (1962) teritoriul algerian cuprindea 300 de unități comunale, în 1974 - 704
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
bat sârba pe loc la un examen pentru că proful avea fixații, aveam să asist neputincios cum un grămătic se desfăta sadic umilind un student purtător de barbă... Rosbif-Contry nu mă interesează, deși-i la modă (poate tocmai de asta), acolo viețuiesc specii care cred că limba lor e plină de textosteroni care gonflează mușchii și afirmă potența vorbitorilor anglo-sexoni la nivel plan planetar. E prea mult /wa/, e prea mult /we/, lumea se yesman-ește(ează) toată ziua. Când peisajul mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sus În jos. El nu a Înțeles vorbele prototatălui tan lațan, can lacan, zer șama, poruncă peste poruncă, rînduială peste rînduială. Toate masoneriile universale au drept constantă inhibatorie acest precept. Pajul Însă știa de acesta. El, model protomason știa să viețuiască sub alt precept fundamental sub tine ca supus, peste tine ca stăpîn, după tine ca cunoaștere, Împrejurul tău ca egal. Și el știa să acționeze și să aștepte pînă cînd absența lui Dumnezeu ne va veni În ajutor. Fiindcă noi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
în afară de avangarde, din Punțile Stalinskaya). Poezia aglutinează, prin urmare, datele nu doar cele mai semnificative, ci și cele insignifiante, din ordinea mecanicii diurne, golite de sensuri și impulsuri existențiale profunde ale unei vieți de universitar, temporar bursier în străinătate, altfel viețuind în pașnica urbe ieșeană. Actantul liric (să păstrăm încă sintagma, deși, se va vedea și mai departe, se poate vorbi, pe secțiuni întinse din poezia lui Radu Andriescu, de o coincidență între eul real și eul auctorial care îl așază
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tigrul albastru ce cutreieră pădurile sufletului meu" etc. etc. Iar pe acest fundalul sumbru, o serie de apariții spectrale, născute din fuziunea formelor și a regnurilor, devin partenerii de dialog ai unui iubitor de mitologii curioase: Marele Câine de Veghe, viețuind în copacul vopsit în roșu, hiena ce-și urlă sângele șiroind din trupul ca o rană, tigrul albastru al mâhnirii, calul cu lumânare în mâini, frate bun cu calul-Cataclism sau pisica lătrătoare etc. Acesta e bestiarul ce populează, coborât parcă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste când potențat dramatică, sumbră chiar, când grotescă, accentuat parodică, dar întotdeauna
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
superficialitate, așadar un fel de ridicol bâlci al deșertăciunilor, de care, în calitatea autoimpusă de agent secret acoperit (firește, al adevărului), el este cu totul și iremediabil dezgustat. Ideea de agresiune a mediului socio-politic în care scriitorul este condamnat să viețuiască apare pe de altă parte explicit încă din titlurile unor texte: invaziile realității din Dezertare din Paradis (Editura Tipo Moldova, Iași, 2004) sau prăbușirea din realitate, primul ciclu din Zidul (Editura Cronica, Iași, 2008), sunt exemplele cele mai elocvente. Cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preferat este reprezentat, într-o secțiune a creației, de muzeul din Mircești, în tihna căruia fertilitatea lirică pare inepuizabilă: "Cea de-a treisprezecea poezie tot ție ți-o închin/ din jilțul meu înalt de lut aprins de ape/ în care viețuiesc treizeci de morți/ cu cefele sparte de veacuri/ si oale-n mâini de ocru șters/ în care-a nins anii trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scena literaturii italiene la începutul secolului XX. 2.3.2. 'La Ronda' (1919-1922) Când la Romă a început să fie editata revista 'La Ronda', 'La Voce' încetase de mult să mai apară. Publicația din capitală a fost sortită să nu viețuiască mai mult de trei ani, închizându-și porțile aproape concomitent cu marșul asupra orașului din 28 octombrie 1922; ulterior a mai existat un singur număr, în decembrie 1923. Scopul ei declarat era să reinstaureze primatul clasicului și să promoveze normalizarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tinerețea lui trecută, îl urăște pe tînărul Orson Welles pentru ascensiunea sa rapidă în industria filmului și ajunge, într-un mod caraghios, să fie confundat cu acesta ș.a.m.d.). Toate acțiunile sale sînt invers proporționale cu dimensiunile universului unde viețuiește. Avem aici într-o formă clară simptomul "generației pierdute", autismul cultural al unei promoții depășite de ritmul istoriei. Orice efort de "adaptare" a componenților săi descrie un eșec, dar un eșec ce începe la nivel hermeneutic. Pat Hobby și cei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lumea sordidă a alcoolicilor și marginalilor societății. În 1944, va fi arestat, sub bănuiala sustragerii de la serviciul militar (în vreme de război!), dar, după șaptesprezece zile, este eliberat, întrucît comisia medicală îl declară "inapt". Continuă să bea și să scrie, viețuind, solitar, în subteranele lumii "normale". Cumva simbolic, primele texte (poeme, povestiri ori editoriale) îi sînt publicate în presa undeground a LA-ului. Trăiește acum marea dragoste a existenței lui, cu Jane Cooney Baker (o văduvă alcoolică, mai bătrînă cu unsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sudic) e singura ființă de pe pămînt care supraviețuiește în condiții climaterice halucinante. Similar, dacă există vreo formă de rezistență la monstruozitatea și delirul lumilor în disoluție (precum spațiul ex-sovietic bunăoară), atunci aceasta vine dinspre imaginarul supradimensionat al scriitorului. Viktor-Pinguinul-Scriitorul supra viețuiește ca Horatio al lui Shakespeare sau ca Ishmael al lui Melville pentru a povesti (oare e numai un "accident" biografic faptul că Andrei Kurkov trăiește șase luni pe an la Cambridge?). Doar el (scriitorul) the last man standing, prezent adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar 66. Căutarea sensului unei astfel de existențe "este obligată să îmbrace haina cuvântului (subl. n. A.I.P.). Neîncrederea în cuvânt și conștientizarea că acest fel de a viețui este ca o sabie cu două tăișuri se regăsesc în poezia Darul"67: "Tragic mi-e darul, asemenea pedepselor vechi/ Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port lauri-vina?/ tot ce-ating se preface-n cuvinte/ Ca-n legenda regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plac cartofii prăjiți" și "Nu-mi plac evreii" și era aproape același lucru. Involuntar aproape, din (S)cufundarea (posibilă traducere în limba română a titlului) lui Ono-dit-Biot ajungem la o radicalizare a punctelor de fugă în perspectiva postmodernă în care viețuim. Avem, pe de o parte, tendința securizantă de racroșare la lucruri și valori consacrate, la mituri și eroi, la cărți fundamentale și frumusețe naturală, senină, chiar cu riscul unei înțepeniri într-o durată nemișcată și într-un spațiu tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-un univers liber, unde nu viețuiau în defensivă, pentru că nu știau ce pericole îi pășteau dinafară. Pe ruperea acestui echilibru ontologic se concentrează povestirea Leonorei Miano, ca și pe dimensiunea general umană a suferinței cauzate de dispariția unei ființe dragi. Nu fără acea urmă de fatalism
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și inimitabil, eseu și ficțiune, făcînd să defileze pe sub ochii uluiți ai cititorului, personaje de primă mînă, precum Platon, Aristotel, Kepler, Galilei, Newton, Darwin, Einstein și mulți alții care au contribuit substanțial la făurirea viziunii noaste despre lumea în care viețuim. Ideile curg sub atenta și adesea amuzata supraveghere a "Bătrînului", dar și a celuilalt personaj, autorul însuși, rînd pe rînd indulgent, sever sau admirativ față de condiția umană. Dintre toate, poate că evidența relativității timpului pe care îl credeam reper suprem
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Unu, exprimată de paradoxul suprem: "Dumnezeu este, chiar dacă nu este." (NN) Înfrîngerea vitalismului balcanic printr-un laconism elegant l-a smuls din matricea sa ființială, eliberîndu-l de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență originară, lăsînd să se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura înălțată la rangul de "principiu autonom, devine destin" (Ispita de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sufletului, sinonim al procesului formării de sine a fiecărui credincios. Sunt prezente aici atât "istoria sfântă", cât și antiistoria ei; de asemenea, cele două cetăți, Jabalqa și Jabarsa, cu cele două timpuri trecutul vieții omului și arhetipurile sub care poate viețui. Din relațiile lor se naște prezentul, redat prin litera profetică, exprimată de califi și imami solidari cu toți ceilalți membri din cetate. Iar Omul Perfect al lumii de sus (Malakut) se oglindește în oamenii de jos prin "suspin și compătimire
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în care ne-a fost hărăzit să trăim. Aromânii sunt redenumiți mereu altfel de popoarele cu care conviețuiesc (țânțari, vlahi și derivate, ciobani și altele). Ei trec prin dramatice procese de deznaționalizare. În Grecia sunt numiți după zonele în care viețuiesc (grămușteni, pindeni, fârșiroți), dar sunt adesea lipsiți de școli, biserici și legi în limba proprie, care să confințească istoria lor de populație latină sud- dunăreană. După cum se menționează în scrierea de la poziția (14), băștinașii balcanici, în general, au fost obligați
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și Walter Pater pe filiera "filozofiei" spiritiste a lui Swedenborg, în capitolul " Două case curioase. Biserica din casa Ceciliei"" din Marius epicurianul: ""Casa în care ea trăiește, afirma scriitorul mistic german citat anterior, este a unui suflet ordonat, care nu viețuiește orbește înaintea ei, ci, dincolo de experiențele sale trecătoare, se reconstruiește și redecorează creând multe spații care s-o adăpostească, fiind doar o extensie a corpului; conform filosofiei lui Swedenborg, corpul nu este decât un proces, o prelungire a sufletului""564
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interesant este acela al arhetipului vampirului, prezentat pe larg în Capitolul 3. Apropriat de la centru (Europa) prin tradiția gotică, vampirul numit după Dracula și identificat cu el a devenit reprezentarea complexă a "celuilalt" marginalizat, aparținând unei rase diferite, care poate viețui oriunde și de care ne temem profund. Acesta poate simboliza chiar frica de noi înșine (Auerbach) sau teama de o "invazie" de la periferia "barbară", pe care nu am descoperit-o încă și nu o putem controla. Procesului de metamorfozare a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]