1,691 matches
-
crescut meșterul Vasile pe mine, poate e ultima biserică pe care o pictez și voi muri neîmpăcat, ce să fac cu cartea asta, ce să fac cu cartoanele?! Dă-mi-le mie, meștere! și altcineva vorbește parcă în locul meu, o vietate măruntă s-a ridicat de undeva din întunericul ființei mele și a vorbit, iar atunci când s-a ridicat și s-a apropiat de lumină mă depășea și pe mine în înălțime și, ca într-un vis în care strigi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cratiță și-i lași acolo până se-nroșesc! Așa, de vii? De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum crezi? Apa fierbe, Într-adevăr apa fierbe, aburii inundă mica Încăpere, bucătăria improvizată În camera de trecere, În prima cameră, vietățile mișcându-și cleștii inofensivi sunt introduse În cratiță (cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă, pe podeaua murdară din lemn, Încercarea de a evada este o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fiindcă i se oprise un os în gâtlej, și când i-am văzut ochii umezi cum ne implorau parcă să-l readucem la viață, ne-au cuprins o asemenea suferință și groază, încât n-am mai vrut câini sau alte vietăți. Și ne-am mulțumit cu niște păpuși, fantoșele alea mari pe care le-ai văzut la noi și pe care le tot îmbracă și dezbracă Elena. — Ele n-o să vă moară. — Așa e. Și totul mergea foarte bine și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Chessington World of Adventures sâmbătă. Să-i fi luat de acolo? Farmacistul păru sceptic. —Puțin probabil, dar posibil. Cel mai probabil i-ați luat de la cineva care intră în contact cu copii. Acum bănuiesc că doriți să scăpați de micile vietăți. —Mici vietăți? am repetat eu, încercând să pătrund însemnătatea cuvântului. Am ființe vii, insecte, care-mi aleargă prin păr? Am crezut c-o să leșin. — De fapt mai mult se cațără decât aleargă, explică Andrew. „Farmaciștii din colț“ par să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
of Adventures sâmbătă. Să-i fi luat de acolo? Farmacistul păru sceptic. —Puțin probabil, dar posibil. Cel mai probabil i-ați luat de la cineva care intră în contact cu copii. Acum bănuiesc că doriți să scăpați de micile vietăți. —Mici vietăți? am repetat eu, încercând să pătrund însemnătatea cuvântului. Am ființe vii, insecte, care-mi aleargă prin păr? Am crezut c-o să leșin. — De fapt mai mult se cațără decât aleargă, explică Andrew. „Farmaciștii din colț“ par să țină foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din colț“ îngrijorat. —Doamnă, cred că exagerați. Păduchii nu sunt nimic rușinos - majoritatea oamenilor iau păduchi cel puțin o dată în viață. O privire i-a fost de-ajuns ca să înceteze să mă trateze de sus. Eram o femeie cu mici vietăți care i se cățărau prin păr, o femeie pe care nu era bine s-o contrazici. În final, a ales un tratament fără nici un pic de verde pe ambalaj și cu mult scris mărunt, ghicind că asta mă va mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că trebuia să-mi tratez și soțul și să repet tratamentul peste o săptămână, așa că am cumpărat două flacoane plus un pieptene electric care electrocuta păduchii când îi atingea. Și mie mi-ar fi plăcut să le electrocutez pe micile vietăți. M-am întrebat într-o doară dacă se puteau cumpăra și miniștreanguri pentru a-i spânzura sau cariere de piatră microscopice unde să-i poți supune la muncă silnică. Urma să ne petrecem o seară amuzantă eu și Mark, despăduchindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai multe? Am o fiică și un fiu vitregi. —O! Mă lovi un gând. — De-acolo am luat lindinii. M-am simțit o proastă. Nici măcar nu mă întrebasem de unde luase Ed lindinii. Groaza de a fi descoperit că am mici vietăți care mi se cațără prin păr m-a împiedicat să întreprind vreo investigație rațională. Dar acum era atât de evident. Aveam de gând să-ți spun, explică Ed. Numai că nu așa direct. Cum ai fi putut s-o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fie și numai pentru câteva ore. Astfel, bucătarul nostru șef care, învățându-ne pe noi, a trecut cu siguranță prin cuțit și alte lighioane, a fezandat vânat, a mai făcut fel de fel de cârnați și a pregătit pești și vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul papilelor gustative, mi-a rămas atât de prezent în minte ca putere ce merită invocată, încât și astăzi, de îndată ce împănez o pulpă de batal cu usturoi și salvie ori trag pielea cea aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a găsit ce-a căutat, E franțuzoaică. El zice că gătește foarte bine. Săltă din umeri. — Oricum, treaba Îmi merge bine. În ultimul an am lucrat cu cefalopodele: calmari și caracatițe. — Și cum a fost? — Interesant. Inteligența blândă a acestor vietăți, În special a caracatițelor, Îți dă un sentiment ciudat. Să știi că o caracatiță e mai deșteaptă decât un câine și, probabil, ca animal de casă ar fi fost mai nimerită. E o ființă minunată, inteligentă și foarte emotivă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cum ar fi delfinii, pur și simplu pentru că aceștia trăiesc Într-un mediu complet diferit și au un aparat senzorial diferit. Și totuși, oamenii și delfinii ar putea apărea ca virtual identici În comparație cu diferențele enorme care Îi separă de o vietate extraterestră - produs al unei evoluții divergente Într-un mediu planetar diferit. Astfel că este improbabil ca un extraterestru să vadă lumea așa cum o vedem noi. De fapt, s-ar putea să n-o vadă deloc. Ar putea să fie orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
totul pe criterii științifice. Cealaltă grupă Încerca să-și imagineze forma de viață extraterestră și să comunice cu ea. Jackson prezida totul ca un savant pragmatic, nelăsând pe nimeni s-o ia razna. Odată, i-am adus schița unei posibile vietăți și a Întrebat cu asprime: „OK, dar unde-i anusul?“ Cam așa sunau observațiile sale critice. Dar multe animale de pe Pământ nu au anus. Există tot soiul de mecanisme excretoare care nu reclamă un orificiu specializat. Jackson presupunea că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
viață pot fi extrem de diferite de ale noastre. — Vrei să spui că este posibil să nu creadă În sanctitatea vieții sau În „să nu ucizi“? spuse Barnes, la fel de nerăbdător. Nu, spuse Norman. Vreau să spun că e posibil ca această vietate să nu poată fi ucisă și deci să nu cunoască conceptul de a ucide. — E posibil ca această creatură să nu poată fi ucisă? Îl Întrerupse Barnes. Norman Încuviință din cap. — Așa cum spunea odată cineva, nu poți rupe mâinile cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Un virus? Barnes se așeză pe un scaun. Nu se gândise la viruși. — Dar cât de probabil este de fapt? Harry? — Eu cred că probabilitățile merg mai departe decât ceea ce s-a spus până acum. Am luat În calcul numai vietățile tridimensionale, de tipul celor existente În universul nostru tridimensional sau, mai exact, În universul pe care-l percepem a fi tridimensional. Dar unii cred că universul acesta ar avea nouă sau unsprezece dimensiuni. Barnes arăta terminat. — Numai că celelalte șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e periculos pentru că atacă tocmai acele celule pe care organismul uman le folosește pentru a se apăra Împotriva virușilor. SIDA interferează cu mecanismul nostru de apărare. De aceea, În fața lui suntem lipsiți de ajutor. Atunci, dacă această sferă conține o vietate care interferează cu mecanismele noastre vitale, cum ar arăta ea? — Ar putea să inspire aer și să expire, spuse Beth. — Ar putea produce reziduuri radioactive, ziseHarry. — Ar putea să perturbe undele noastre cerebrale, spuse Norman. Să interfereze, deci, cu capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Tina. Am să intensific imaginea cu ajutorul computerului. S-ar părea că sunt niște luminițe Înăuntru, observă Harry. Luminițe mișcătoare Înăuntrul sferei... Pe ecran, Tina revenise În imagine: „Șerpii nu mă deranjează.“ „Ei bine, eu nu pot să-i suport. Niște vietăți așa de perfide, reci, dezgustătoare.“ — Vai, Beth, spuse Harry, cu ochii la monitor. Ești invidioasă pe șerpi? Pe ecran, Beth spunea: „Dac-aș fi un marțian ajuns pe Pământ și aș călca pe un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
probe. Barnes Îi spuse unde se afla magazia de echipamente și Beth plecă Într-acolo. Norman privi roiul de calmari cu un interes reînnoit. Animalele aveau fiecare circa treizeci de centimetri lungime și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cel puțin ai găsit ceva viu aici, jos. Știi, e ceva ciudat, spuse ea. Ții minte cât era de pustiu totul afară? Nu era nimic pe fundul apei. — Desigur. Destul de șocant. — Ei bine, m-am deplasat În jurul habitatului ca să adun vietățile astea. Iar acum, pe fundul apei erau tot soiul de gorgone, minunat colorate În albastru, purpuriu și galben. Unele dintre ele erau destul de mari. — Crezi că pur și simplu au crescut? — Nu. Trebuie să se fi aflat tot timpul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
modelul. — Uită-te printre gene! Norman se conformă: — Îmi pare rău. — Dar este evident un desen al creaturii! spuse Ted. Privește: ăsta e trunchiul vertical, astea sunt cele trei picioare, iar aici două brațe. Nu are cap, așa că probabil capul vietății este situat În interiorul trunchiului. Nu se poate să nu observi asta, Norman. — Ted... — De data asta, Harry a ratat complet esențialul! Mesajul nu e doar un desen, e un autoportret. — Ted... Ted se așeză la loc. Oftă. — Ai să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vă uitați afară, spuse el, arătând spre hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau. Astea ce mai sunt? — Sunt crevete. Al naibii de multe crevete, spuse Beth, care alergă să-și ia plasa. — Ei, păi așa ceva ar trebui să mâncăm, spuse Ted. Îmi plac crevetele. Și au mărimea ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai vezi? — Rețeaua? — Îhm. Rețeaua și scafandrii. Activitate din belșug, electricitate - așijderea. Ceea ce cred că a speriat fauna obișnuită din zonă. Știi, aici e Pacificul de Sud; ar fi trebuit să colcăie de viață. — Și acum, pentru că scafandrii au plecat, vietățile s-au Întors? — Eu așa cred. Numai ăsta să fie motivul? spuse Norman Încruntându-se. — De ce mă-ntrebi pe mine? Întreab-o pe Beth. Ea o să-ți dea un răspuns complet. Eu știu că animalele sunt sensibile la tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întâlnit ființe umane, animalele tind să le ignore prezența, dacă nu sunt vânate. Scafandrii Marinei Militare nu vânează pești. Al doilea, dacă scafandrii au tulburat fundul apei, asta n-a făcut decât să elibereze nutrienții și să atragă mai multe vietăți. Al treilea, multe specii de animale sunt atrase de curentul electric. Așadar, cel mult, crevetele și celelalte animale ar fi trebuit să fie atrase mai devreme de electricitate. Și nu acum, când energia s-a Întrerupt. Beth examina crevetele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
chiar că ești Îngrijorată, spuse el. — Tu nu ești? spuse ea, cercetându-i fața. Norman, toate astea au Început de când Harry a ieșit din sferă, nu-i așa? — Așa am impresia. — După ce Harry a ieșit din sferă, au apărut aceste vietăți marine imposibile... Nu-mi place. Aș vrea să plecăm de aici. Serios. Buza de jos Îi tremura. Norman o Îmbrățișă și-i spuse Încetișor: — Nu putem ieși de aici. Știu, spuse ea. Îi Întoarse Îmbrățișarea și Începu să plângă, lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o puteți sesiza. Lângă cutiuță se găsește o altă cutie verde și asta conține SAIT. În principiu, este vorba de un transformator ridicător de tensiune care aplică pe suprafața cilindrului două milioane de volți. Trebuie să fie foarte neplăcut pentru orice vietate. — De ce nu l-am folosit până acum? Întrebă Beth. De ce nu l-a folosit Barnes, În loc să-și riște... — ... Deoarece cutia verde are o hibă, spuse Fletcher. Este mai degrabă o armă teoretică. Din câte știu, n-a fost folosită niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Să știți, spuse Beth, că suntem primele ființe omenești care văd un calmar gigant Înotând liber. Ar trebui să fie un mare eveniment. În hidrofoane se auzi zgomotul curentului de apă provocat de apropierea calmarului. — Zece metri. Pentru moment, uriașa vietate se Întoarse lateral către habitat și avură prilejul să o admire din profil: enormul corp strălucitor, lung de nouă metri, cu un ochi imens și imobil; coroana de brațe, unduindu-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]