1,320 matches
-
când te privea, credeai că Înțelege tot ce spui deși el, bietul cal, n-avea să vorbească niciodată. Cum-necum, falnic sau bătrân, blând sau bun - toate neamurile din câmpia aceea care nu se sfârșea, ziceau că se trag din cal. Vindecătorii lor spuneau că, odată și odată, caii aceia aveau să fie tovarășii oamenilor În niște nemaipomenite lupte de sânge care, cine știe de ce, erau așteptate de toți. Vorbeau de alte lupte, Însă, nu de cea pusă la cale de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânt tăios care culcă iarba la pământ. Am privit Într-acolo - cerul se acoperea cu un nor la fel de rău cum fusese cel care ne dăduse ghes când ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca, deîndată ce se va lăsa Întunericul, să vină la sfat, la marginea crângului. Până atunci, aveam să mă gândesc la un legământ care să-i izbească bine de tot pe cei ca Scept și ca Logon. Cât despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mi dea foc, ca nu care cumva să mă trezesc că blestemații de vânători ai lui Scept Îmi batjocoresc trupul... M-am așezat pe iarba Înghețată. Trăgeam cu urechea la jocul pruncilor noștri. Apoi, am auzit zgomot de pași. Primul Vindecător venit la sfat a fost Norb, din neamul Os din Kron. 40. Eram la mai puțin de o aruncătură de băț de Scept - era la fel de falnic ca atunci când Îl văzusem pentru prima oară. Mă privea cu ochi holbați, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fiind doar Scept, vânător de mamuți din Ținuturile de Stâncă, doborâtor al urșilor bătrâni și știutor În a privi stelele toate. Acum, spune ce vrei! Am privit peste umăr la puhoaiele neamurilor strânse Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze cu care Îi acopereau vederii pe Dupna și pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trăit când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți bați joc de el! Hienă mâncătoare de stârvuri, Vindecător blestemat de vorbe ce ești! Ne-am aruncat unul asupra celuilalt și, după cum se Întâmplă În asemenea lupte, nu mai auzirăm nici unul nimic, iar timpul de care vorbea Gupal păru să se oprească În loc. Parcă eram alcătuit din văzduh deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copiii lor porniseră spre pământurile lor, ca să răspândească vestea izbânzii lui Krog. Of, of! Uite cui Împărțisem vorba! Când au ajuns la vatra din mijlocul satului, cei ce priviseră lupta s-au prăbușit În fața noastră, a lui Krog și a Vindecătorilor lui, la fel cum ar fi făcut-o În fața lui Scept și a căpeteniilor sale, dacă izbânda ar fi fost a lor. Mă sorbeau din ochi - pfuuh, de ei mi-era și mai silă decât de Logon. Unii au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am uitat mai bine la el dar, fir-ar să fie, deloc nu mi-l aminteam! - Unde e Moru? l-am Întrebat. Omul scoase un sunet așa, de parcă ar fi tras un vânt pe gură. - După Moru l-am avut Vindecător pe Uglu, iar după Uglu am venit eu, Zarge. Zâmbetul mi-a Înțepenit pe buze. - Unde e Moru? Zarge Îmi arătă colina cea mică de lângă Întrarea În peștera iernii. - Acolo sunt toți. Și Uglu, și Moru, și cei dinaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăcere, petrecut de cei din neamul meu, lupi neînduplecați care scoteau până și ursul cel mai mare din bârlog. - Și n-a mai rămas nimeni de pe vremea lui Moru? am Întrebat când am ajuns lângă colina În care zăcuseră dintotdeauna Vindecătorii neamului meu. - Ba da. Vreo două femei, că ele o duc mai mult decât oamenii, zise Zarge, făcându-i pe toți să râdă. - Sunt și ele pe aici? - Cum să nu? Tocmai ele să lipsească În ziua În care Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dorit, împlinit (prin vis; Onir). O trăsătură evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul lexicului, cât și prin conexiuni culturale și prin apelul la intertextualitate: Compozit și sinoptic/Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor etc.), poetul își dezvăluie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
extraordinară putere de a iubi. Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tine «bărbatul superioră pe care mi l-am dorit?” În loc de răspuns, Domnul R. i-a sărutat fruntea și mâna. Sosise ora despărțirii. „Ne revedem vineri!” Da, Profesorul (latinistul!) avea să o revadă vineri nu pe Venera sa cea fermecătoare (și vindecătoare: farmec înseamnă și leac, medicament), ci pe Venus genitrix, zeița născătoare de viață. Care îl ajută, iată, să se vindece de boli sufletești pe care nu știa că le are. O recunoaște cu „sinceră tristețe”. 9 aprilie 2007 Am scos
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tem că nu mai pot scrie, cu harul de la Dumnezeu dăruit și mie. Ce sentiment de culpă și duplicitate am avut toată vremea, cu nuferii desprinși din mine, fără proiecte, am însetat și am supraviețuit? cine mai știe. Pentru Viaceslav Vindecătorul! Mi s-a mărturisit că la Ierusalim s-au pus cordoane cu ostași, să păzească porțile și drumul mântuirii. Nu știa cum a ajuns să ia lumină! Cineva l-a dus acolo, l-a purtat de mână până în inima credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe care le cheamă Yun și Li. Ele sunt proclamate consoarte imperiale de gradul al doilea și al treilea și li se acordă amândurora titlul de Doamna Superiorității. Ruyi-ul lor are forma unei ciuperci lingzhi, ciupercă renumită pentru puterea sa vindecătoare. Capetele sunt decorate cu lilieci, simbol al binecuvântării și al prosperității. După Yun și Li vin Mei și Hui. Ele primesc rangurile șase și șapte, Doamnele Marii Armonii. Am dificultăți în a reține care cine e, pentru că Mei și Hui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
față de KT, care face parte din ambianța și dintre mijloacele de tratament al bolii. 2. Relația KT cu pacientul și cu familia acestuiatc "2. Relația KT cu pacientul și cu familia acestuia" Rolul KT nu se identifică cu cel de vindecător, el reprezentând numai o componentă a planului terapeutic complex, cu valențe interdisciplinare. Un aspect important al relației KT - pacient este confidențialitatea. KT este frecvent în situația de a afla detalii din viața pacientului. Aceste detalii trebuie să rămână secrete ale
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
graiul, să fi vindecat de maladii pulmonare și de hidropizie. Dacă avea loc vindecarea miraculoasă, se aduceau mulțumiri zeului prin prețioase daruri votive, adesea reproducând în aur sau argint mădularul vindecat, astfel încât toți cei care vizitau templul răspândeau faima virtuților vindecătoare ale lui Asclepius. În secolul II p.Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian (361-363) a căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
p.Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian (361-363) a căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să poarte împotriva revendicării acestui titlu de vindecător, atribuit lui Asclepius, o bătălie dificilă și îndelungă a căror începuturi se pot vedea în scrierile sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, din Noul Testament, perpetuându-se până în secolul IV. Dacă reușim să ne imaginăm complexitatea acestei situații religioase din lumea elenistă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imagini"430. Kenneth Burke explică procedeul lui Hitler în felul următor: existau, pe de o parte, "imaginile lipsei de unitate (con)centrate asupra parlamentului" habsburg, "stat al naționalităților", cum îl numea Hitler; pe de altă parte, însă, Hitler prezintă imaginea vindecătoare a unității, inspirată de Reich-ul prusac, al cărei centru este chiar "Viena "populară""431. Cu toate că, inițial, Hitler atacase orice tip de mișcare "populară" (folkish, în limba engleză), ulterior, observă Burke, conducătorul fascist și-a dat seama, în mod corect, de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
creiere distinse propagă această adevărată religie urmînd ritualuri zilnice și nocturne la ultimul etaj al MIT, convertind pe toată lumea... Chiar într-un domeniu ca terapia analitică, cînd este vorba de pacient, de suferință și de cură, mișcarea tautistă găsește cuvîntul vindecător pentru a-l antrena în vîrtejul general. Vom examina, în acest sens, așa-numita quick therapy, această practică curioasă de peste Atlantic, ale cărei ocolișuri le vom urmări cu B. Shaw și W. Erhard, și pe care o numesc "terapia Frankenstein
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
intensitate ceea ce Freud numea instinctul de moarte destrudo, marele Semn al întoarcerii organicului la anorganicul inform, dar dizolvant al neliniștii, al spasmelor ființei (Cu ochiul stins, poetul își cântă, undeva în tratatul despre Supraviețuire, nevoia de revenire la natura amorfă, vindecătoare, pentru că "tot ceea ce are formă este supus disperării!"). Drama îi începe totuși atunci când realizează că "nu există moarte deplină, cel-o-dată-născut, odată, cândva... O tortură veșnică te așteaptă de acum acolo, tu care te-ai născut numai o dată, dar pentru totdeauna
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
duioasă, pe jumătate lirică, a "valorilor de altădată", a "vechii înțelepciuni care se menține departe de autostrăzi", a "limbajului regional", a dictoanelor antice, a "cîntecului plugarilor", a ritualurilor tradiționale, a flăcării focului de lemne și a calităților incomparabile ale ierburilor vindecătoare. Modele trec repede și încă și mai repede trec exprimările unei "contra-culturi" care, e greu să crezi, în acest caz, că ar fi putut fi suportată de cei care o interpretează. Dincolo de ironia cu care este privit trecutul, rămîne totuși
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
manifeste"41. De fapt, această idee se sprijină pe următorul raționament: lumea naturală conține puteri ascunse, nebănuite, care pot provoca efecte miraculoase. De exemplu: sângele unei capre care putea să spargă un diamant, existența unei plante cu virtuți taumaturgice, afrodisiace, vindecătoare; zborul instinctiv al păsărilor care ar putea prevesti o furtună sau o nenorocire etc. Însuși Sfântul Augustin recunoștea aceste puteri ale naturii, iar în secolul al XV-lea Marsilio Ficino scria despre puterile magiei emanând din stele și fiind depozitate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Ele sunt suspectate, din diverse motive, de a colabora cu diavolul. Martin le Franc, în Le Champion des Dames, prezintă femeile care practicau vrăjitoria și care se închinau diavolului. O anumită parte a literaturii de specialitate atribuie bărbatului rolul de vindecător neoficial în societatea medievală, folosind ierburi și practicând divinația. În condiții similare, femeia risca să fie acuzată de magie și vrăjitorie. Bărbatul putea fi acuzat de erezie sau de complicitate prin simplul fapt că era soțul, fratele, tatăl, copilul unei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
menținerea unui statut privilegiat. Odată cu alfabetizarea și cu pătrunderea cărții în mediile rurale, vechii cunoscători ai slovei și-au pierdut din autoritate și credibilitate. Fiind accesibil tuturor, misterul cărții a devenit un fapt cotidian. Unele reprezentări ale cărții (cartea-talisman, cartea vindecătoare, cartea ca mijloc de divinare și aflare a adevărului etc.) au supraviețuit și au fost transferate în special înspre Biserică și slujitorii acesteia, exercitând și astăzi o puternică fascinație, sub forma unor credințe, superstiții sau obiceiuri. În 1988, un dascăl
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
purificărilor antimalefice. Lista lucrărilor lor este impresionantă: Manual de bioterapie și terapii complementare, 2004; Înalta și mica divinație, 2004; Între magie și vrăjitorie înalta divinație, 2005; Protecția magică, 2005, toate apărute la București, Ed. Antet; Manual de radiestezie, 2005; Manualul vindecătorului bioterapeut, 2005, publicate la Iași, Ed. Esoteris. 184 Amintim aici doar câteva dintre scrierile reprezentative: J.G. Frazer, Creanga de aur, ed. cit.; Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, traducere de I. Pecher, prefață de Ion Aluaș, București Ed. Politică, 1978; Mircea Eliade
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
preot și enoriașii săi este asemănătoare aceleia generate de relațiile familiale; r. 26 27 : „să fie învățător bun și conștientios, doftor fără sete de argint și judecător imparțial” anumite condiții ar trebui să întregească, să perfecționeze caracterul unui preot: îndrumător, vindecător fără plată al sufletelor și judecător nepărtinitor; p. 92, r. 1 4 : „înfățoșarea preotului pentru întăia oară între poporeni trebuie să fie astfel ca să facă o bună impresie asupra lor și să le câștige simpatia și încrederea” apropierea de oameni
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]