6,587 matches
-
opriți de paznici, se așezau și ascultau în transă concertul lui Zinzin, unii voiau să se vindece de câte o boală incurabilă, alții de câte o dragoste neîmplinită, dar majoritatea veneau la concert ca să uite de foame, sunetele zburau din vioara lui Zinzin și îi făcea mai ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se interzisese cu desăvârșire să mai concerteze în parcul din curtea orfelinatului, sau în oricare alt parc din țară și din lume, Zinzin nu mai avea voie să concerteze decât supravegheată de poliție. Lui Zinzin nu i s-a luat vioara, ceea ce ar fi însemnat să i se ia viața, dar i s-a luat dreptul de a cânta după voia ei. Atât Zinzin, cât și vioara au devenit obiecte de patrimoniu național, păzite cu strășnicie. Aide stă în sala de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voie să concerteze decât supravegheată de poliție. Lui Zinzin nu i s-a luat vioara, ceea ce ar fi însemnat să i se ia viața, dar i s-a luat dreptul de a cânta după voia ei. Atât Zinzin, cât și vioara au devenit obiecte de patrimoniu național, păzite cu strășnicie. Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strășnicie. Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe Alex, inima îi tresări în piept ca scoasă din minți, o simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu mâna, în semn de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scoasă din minți, o simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu mâna, în semn de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la mine dinspre apus. Mă uit la ceas. E
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stau din '56 în Sydney și nu au ieșit din cartierul în care locuiesc. Îmi întind sarongul, mă așez pe burtă, închid ochii și dau drumul filmului care rulează în creierul meu fără opreliște. O văd pe Zinzin cântând la vioară și pe Sandei la pian. Zinzin cu părul cârlionțat, negru cu reflexe albăstrii, cu vioara înfiptă în claviculă, cântă "în draci". În ultima vreme cântă ca o apucată, improvizând chiar și în marile concerte, atunci dirijorul rămâne cu bagheta suspendată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întind sarongul, mă așez pe burtă, închid ochii și dau drumul filmului care rulează în creierul meu fără opreliște. O văd pe Zinzin cântând la vioară și pe Sandei la pian. Zinzin cu părul cârlionțat, negru cu reflexe albăstrii, cu vioara înfiptă în claviculă, cântă "în draci". În ultima vreme cântă ca o apucată, improvizând chiar și în marile concerte, atunci dirijorul rămâne cu bagheta suspendată, apoi se retrage pe furiș la o parte, muzica lui Zinzin umple încăperea, spațiul din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sală, se simte ca și cum nu ar mai avea mult de trăit, cu toate acestea vrea să îl vadă pe Alex, se va plimba cu noua lui iubită printre oficialități, știa cât de bine se simte în acest rol, își acordează vioara în timp ce simte cum i se lichefiază trupul, o frică îngrozitoare de moarte îi dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul acela amar peste care și-a lipit o mască senină, foarte convingătoare, chiar pare senină, numai că seninătatea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi criminal, ce aveți voi cu asta, sunt adult și vaccinat", se uita la el și nu-și recunoștea copilul, ar fi vrut să-l aibă înapoi pe cel de acum câțiva ani, acela care învăța așa cum cânta ea la vioară, din rărunchi, își voia copilul înapoi, cel care sta cu mâinile în poală ca o fetiță cu zâmbet suav, pe vremea aceea îi spunea Didina, până i-a crescut mustața, îl voia înapoi pe cel care s-a răzvrătit împotriva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de după sticla groasă avea ochii uscați, mâinile moarte, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și marihuana, tâmpiții nu știu decât să muncească și iarăși să muncească, s-au transformat în picamăre, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele", vioara țipă în tăcerea groasă din sală... Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, are părul adunat într-o coadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cap mai înaltă decât toți cei din lojă, are părul adunat într-o coadă la spate, cărunt pe jumătate, un păr gros, o șuviță albă de un lat de palmă îi pornește din frunte, privire maiestuoasă, Zinzin se apleacă peste vioară ca peste marginea unui pod, sub ea se zbat ape mâloase, podul se rupe în două, ea stă suspendată de o scândură gata să se surpe, o s-o înghită apele mâloase, închide ochii, vrea să se arunce, arcușul trece febril
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
marginea unui pod, sub ea se zbat ape mâloase, podul se rupe în două, ea stă suspendată de o scândură gata să se surpe, o s-o înghită apele mâloase, închide ochii, vrea să se arunce, arcușul trece febril peste strune, vioara țipă în tăcerea din sală, pianul se dezlănțuie, Sandei atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele pianului și vede chipul transfigurat al lui Alex, trupul gol lângă al ei, tremurând ca în transă, gemând de plăcere, senzația ei de vomă, îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele pianului și vede chipul transfigurat al lui Alex, trupul gol lângă al ei, tremurând ca în transă, gemând de plăcere, senzația ei de vomă, îi întoarce spatele, el o îmbrățișează, mușchii i se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a chemat-o la Paris, împreună cu orchestra, voia să reorganizeze ambasada de acolo, pe alte principii, un fel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
patria mamă, una care îi aduce bani și prestigiu, s-au întâlnit acolo în casa de oaspeți a ambasadei, câțiva prieteni, Alex, ea, o mână de oameni care trebuiau să pună pe picioare un proiect, Zinzin trebuia să cânte la vioară în toate locurile din lume unde existau comunități de români, "tu vei fi cel mai bun ambasador, le vei stoarce lacrimi și bani, țara are nevoie de bani, a rămas în pielea goală după Marea Revoluție", se uita la el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și marihuana, tâmpiții nu știu decât să muncească și iarăși să muncească, s-au transformat în picamăre, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele", vioara țipă în tăcerea groasă din sală, Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, din stigmatele de la mâini și de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge, vioara țipă în tăcerea groasă din sală ... Aide se uită la cele două fete, muzica lor îi sfredelește creierul, îl vede pe Alex cum urcă în lojă cu o femeie la braț, își aduce aminte de serile când se plimbau ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
simplu și ieftin, a hoinărit pe străzi murdare, ea și câinii vagabonzi, a ajuns la marginea orașului, câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]