2,160 matches
-
silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri și dinții albi mărunți, avea aerul unui țingău. Venea pe la Sia în fiecare seară cam pe la aceeași oră, când știa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Aștepta toată ziua vizita lui Lică. La început făcuse chiar mofturi ca să primească, dar, când văzuse că Lică vrea cu dinadinsul, nu mai suflase. După ce totul se aranjase, Lică îi spuse abia "cum stau lucrurile". Prinsese îndată situația. Nu era vioaie, dar avea ceva șiretenie. îndărătnică în rolul de infirmieră, lucra însă cu pricepere la meseria cealaltă, de a înființa o bancă co-acționată Rim-Lică, care să-1 scutească pe Trubadur de orice altă profesiune. Lică era, de altfel, băiat bun. Primea și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
crescută mult, clar urâtă și stângace. Târa parcă un picior. O arătase unui doctor ce-i spusese că n-are nimic alt decât că stângul e mai leneș. Lică o zguduise cu atâta dispreț, că fata începuse a călca mai vioi. Din toate gazdele de mai înainte, Lică se gândise la duduia Mari. Moșica, în adevăr, nu plecase în Moldova si o dusese destul de bine cu mosafirii, cum zicea ea, și chiar făcuse afaceri bune. Primise pe Lică și pe Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făptură supusă orbește unui bărbat căruia se deprinsese a-i zice tată. Către afaceri fata arătase totdeauna aplecare. Pertractările bănești ale lui Lică o interesau de mică. Când se în-tîmpla să fie de față, deschidea ochii și urechile, ceva mai vioaie ca altă dată, și urmărea aprig tranzacția, dorind cu îndîrjire eîști-gul pentru Lică. El îi da uneori câte o monedă din acel dever, dar, spre marea lui mirare, i-o înapoia. - Ține-o tu! Ca să fie mai multe! Mai tirziu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lipsită de umbra juvenilă a musteții. Ada simți un fel de desperare anticipată de femeie matură și voluptuoasă. Urcă pe scara a doua a palatului. Un fecior era acolo pe săli: - De vine domnul să mă anunți îndată! zise. Mai vioi, înțelese repede și se înclină. Pentru servitori acum Maxențiu, acolo, departe, era ca și mort, și Lică stăpân. Sus, Ada se opri în biroul apartamentului ei. Cu două degete începu să bată 283 un tact pe masa de scris, poate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu, un bătrân vioi, cu o minte uimitor de limpede, nealterată nici de război și nici de securiștii care i-au făcut viața amară în trecut. Mulți bârlădeni poate l-au uitat: a ieșit la pensie acum 32 de ani, după 37 de ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
tonic în discuții, judecând obiectiv situația politică actuală. Sunt într-o bună dispoziție pentru că mi-am îndeplinit planul de lucru pe astăzi. În această bună dispoziție m-a prins telefonul de la Constanța din partea d-nei Șerban. Vorbim într-un ritm alert, vioi, discutăm unele probleme de actualitate - cu aprecieri identice. Deoarece într-o convorbire anterioară o rugasem să-mi dea unele informații despre bunul meu coleg de la Școala Normală și de Facultate, Iancu Coleașă, pe care l-am vizitat de două ori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și schițe, sugerând nu doar extracția lor socială, apartenența la un grup, ci și caracterul, nivelul intelectual ori filosofia intrinsecă de viață. Benignul existențial, derizoriul, tragicul intempestiv definesc substanța acestor proze fără metafizică, fără fior mistic, fără mister, dar colorate vioaie, brutal-realiste, chiar naturaliste pe alocuri și convingătoare ca ’’respirări ’’ vitale. Autorul scrie cu lejeritate despre oriceîi cade sub ochi și în oglinda memoriei afective, consemnând - uneori cu precizie jurnalistică - faptele neașteptate ori banale ale existenței tinerețe și iubire, singurătate, banii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se trezește ca să moară iar în nuanța roșcovei uscate. În cătină a poposit o păsăruică cu trupșor cărămiziu și spatele de cenușă. E tăcută, vioaie și întoarce capul roată împrejur. De-a curmezișul drumului trece în trap grăbit o mâță, desăvârșind tăcerea în care, susurând, saude liniștea. La asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cu drag și cu bucurie Vă salut... Septembrie! În sfârșit e toamnă! A venit încă o dată prea-bătrâna doamnă, Liniștit, în agitație O-nsoțea Octombrie. Acum vântul se-ntețește Norii vin, cine-i dorește?! Și cu picuri reci de ploaie Noiembrie vine vioaie. Ultimul în orice an Se cazează tot la han, Fulgi aruncă-n veselie, Decembrie... iarnă să fie!
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
DE ZIUA MEA Astăzi este ziua mea, Vă invit pe toți în ea Să fim veseli și vioi, Pe AZI îl împart cu voi. Are mama un tort mare Căci e zi de sărbătoare. La mulți ani, zile senine! Doar urări, sunt pentru mine Și cadouri minunate, Promit să mă joc cu toate Și în parc vom merge
De ziua mea by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83648_a_84973]
-
hohot de rîs general, amestecat cu o mulțime de Înjurături pe care Julius nu le mai auzise pînă atunci și Încerca să le prindă Înțelesul. RÎse și el și Încă destul de tare, ca să creeze impresia că putea urmări dialogul acela vioi și fiindcă se simțea prieten la cataramă cu toți, deși dacă i-ar fi văzut preotul parohiei... ce-ar face preotul parohiei? Soseau mereu alte femei cu legături În care aduceau de-ale mîncării, ce puteau și ele, săracele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de metri. Barcagiul mi-a întins o masca și un tub pe care le încercam pentru prima oară. În spatele lui, înotam lent deasupra unui peisaj pietrificat cu blocuri imense, printre pești plați, argintii, cu alură de magistrat, pești mici si vioi, unii cu priviri răutăcioase, peștișori în albastru electric, alții cu aripioare roșii și negre, alții verzui-azurii. Am ajuns apoi într-o peșteră uriașă, o sală de bal cu bolți înalte, formată din umbre albastre unde pești uriași pluteau ca în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cămașă de mătase. Weber spuse povestea unei femei de patruzeci de ani, pe nume Maria, care suferea de ceva care se numea sindromul Anton. Am stat la taclale cu ea în casa ei din Hartford, impecabil mobilată. Era o femeie vioaie, atrăgătoare, care fusese multă vreme avocată de succes. Părea fericită și întreagă în toate privințele, în afară de faptul că avea impresia că vede. Când i-am sugerat că era posibil să fie oarbă, a râs de absurditatea ideii și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând o poveste care umplea toate golurile. Se repezea cu răspunsurile înainte ca Weber să apuce să-i pună întrebările. Trasă un singur fir clar de gândire: toți prietenii lui conspirau ca să ascundă ceea ce se întâmplase în acea noapte. Cain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un spațiu simbolic. O parte a creierului responsabilă cu acțiunile fizice era reutilizată pentru a produce reprezentări imaginare. În sfârșit, știința dezvăluise baza neurologică a empatiei: hărți cerebrale, care cartografiau alte creiere care cartografiau la rândul lor. O minte vioaie botezase rapid descoperirea cu numele de neuroni „maimuța vede, maimuța face“, iar ceilalți îi călcaseră pe urme. La scurt timp, imagistica și EEG-urile scoseseră la iveală faptul că și oamenii musteau de neuroni-oglindă. Imaginile unor mușchi în mișcare produceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-o caldă scăldătoare sar în oglinzile din ape. Trupu-n vacanța verii este mai plin de rare satisfacții, arde ale sale noi reacții ca-n gurile de Rai, pe creste. Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
dădea treabă de făcut pe termen lung. Matei-Vladimir a venit pe nepusă masă, la șapte luni, în urma unui chef la niște prieteni vechi, terminat cu o cumplită criză renală a tatălui său. Era „cât o linguriță“, dar foarte frumos și vioi. Cred că, de fapt, frica și stresul ascuns au provocat această naștere grăbită (doctorița a zis că „s-a teleportat“). Ziua lui de naștere și cea a Mariei sunt, accidental, una după alta. Îmi amintesc că salonul de trei paturi
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
o conducă Cu finețe și poruncă. În acești cinci anișori Avem parcuri, avem flori, Avem cui să cerem sfatul Când vrem să turnăm asfaltul. Pe la mesele de șah Toți îi zic că-i padișah. Iar în părculețe noi Zbenguiesc copii vioi. Avem pomi, avem fântâni, Bănci pe care stau bătrâni. , prezență vie, Azi orașul tot o știe. A ctitorit biserică spre soare Cu tânguiri de clopote în zare, Ecaterina, nume bun și sfânt, Ce-i pomenit aicea pe pământ. Și când
Primarul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83182_a_84507]
-
scumpă - este pentru ea o afacere la fel de serioasă ca și cea a soțului ei de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă cu un umor vioi, dar cam provocator: — Ei, ce spui, flăcăule? Te-ai plictisit? Ei, hai, că nu mai avem mult... Ăștia termină imediat și pe urmă-i rîndul nostru. — Măcar de-ar termina! răspunse marinarul cu o brutalitate glumeață. Că, dacă nu, sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din momentul în care se trezise și de data aceasta Semantică Generală îi veni în ajutor, acum când îi fusese pusă o întrebare directă: Nu mai avea nevoie să reexamineze ceea ce fusese deja evaluat. Dădu simplu din cap: - Mă simt vioi și puternic. - Ei bine, spuse Onda, îndoindu-se, este greu de crezut că cei care au construit asemenea echipament ar fi inclus ceva care nu era vital pentru supraviețuire. Așadar... (își îndreptă spatele solid) sfatul meu este că, odată ce observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a bătut pe la congrese pentru toate funcțiile mari din partid: i-a fost competitor lui Tăriceanu, lui Valeriu Stoica și lui Stolojan. De fiecare dată a pierdut, numai că lucrul acesta nu l-a oprit să spună într-un stil vioi și revendicativ ceea ce avea de spus. Care ar fi atunci susținătorii lui Crin Antonescu? Aș zice că aproape nimeni. Crin Antonescu spune adevărurile unei guvernări cu o serie de corigențe pe care le știa demult și le-a trecut cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din trei mari robinete, se năpustea și se învolbura zgomotos în jurul unui bărbat enorm, gol, roșcat, îmbăiat de patru tinere. Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură înapoi. Liniștea se instaura în sala de baie. Cel ce se îmbăia se lăsă pe spate, strângându-și buzele, cu sprâncenele contractate, și-l măsură pe zveltul Gosseyn-Ashargin. Tensiunea provocată de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
roboperatorul de serviciu - apel de urgență!..! 17 Non-axiome În interesul rațiunii, să nu uităm inter-reacția. Un raționament se poate referi la realitate - dar poate să se refere la un raționament referitor la un raționament referitor la realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]