1,351 matches
-
Eu mă plimb pe aici. Baftă. Au luat-o prin mulțime, în direcția în care se afla Trevor Nunn, sporovăind cu glas tare, având grijă să nu se uite la el pe măsură ce se apropiau. Sophie o urmări cu privirea pe Violet, părând de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care se afla acum în geanta lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită agrafa? Până la urmă, s-a dovedit că nu ar fi contat deloc; n-ar fi fost nici o diferență dacă aș fi făcut-o pe Violet să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită agrafa? Până la urmă, s-a dovedit că nu ar fi contat deloc; n-ar fi fost nici o diferență dacă aș fi făcut-o pe Violet să înțeleagă, cu mintea ei creață, că agrafa fusese probabil lăsată pe platforma de serviciu de către persoana care-i sabotase calul Tabithei. Probabil că ar fi făcut o criză, lucru care nu ar fi ajutat pe nimeni. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine, spusei eu, ferm. Aveam impresia că Sophie e tipul de persoană care prefera ca prietenii să dea de necazuri pentru ca să-i poată consola; avea nevoie să se conteze pe ea. Sau poate nu dorea s-o consoleze decât pe Violet. Oricum, n-am fost niciodată de părere că un asemenea nărav ar trebui încurajat. A, da, zise Sophie din nou, părând dezamăgită. Și-a înclinat capul, la nouăzeci de grade, ca o floare care cere să i se dea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capul ras și cu ghetele ei butucănoase, cu decorul acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n picioare. — Cineva tocmai a încercat s-o omoare pe Violet! Capitolul douăzeci și doitc " Capitolul douăzeci și doi" Violet era pe jos, chircită sub terasă, iar în jurul ei se îngrămădiseră mai mulți oameni. Janey încerca s-o facă să se ridice în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n picioare. — Cineva tocmai a încercat s-o omoare pe Violet! Capitolul douăzeci și doitc " Capitolul douăzeci și doi" Violet era pe jos, chircită sub terasă, iar în jurul ei se îngrămădiseră mai mulți oameni. Janey încerca s-o facă să se ridice în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva despre capul ei. În cele din urmă, Janey reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luminile de exterior și gazonul fu inundat de un val ciudat de verde fosforescent, care făcea ca rondurile de flori din jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM pe urmele lui. Probabil că cineva îl chemase; la urma urmelor, el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-a repezit la mine când coboram scările - —Cine? insistă Sophie. Nu știu, spuse Violet, neajutorată. Nu l-am văzut. A venit din spate și era întuneric. —Te-a urmărit pe scări, Vi? Sau era deja acolo? zise Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu spatele la ea, sări și apoi se dădu într-o parte. Matthew avea în mână un pahar cu apă și două pastile albe. Aproape că m-am repezit, dintr-un impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Inspiră adânc. Îmi dădeam seama că se abține să nu plângă. Matthew, care stătea în spatele ei, neștiind ce să facă, părea că e oripilat și rușinat. Săracul probabil că se simțea într-un fel răspunzător pentru ceea ce se întâmplase cu Violet în casa părinților lui. Avea un ac - trebuie să fi fost unul dintre seringile mele creion ActRapid - mi-a înfipt un ac în braț. Violet începu să hohotească. — Am simțit că mă înțeapă și am intrat în panică, știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
intrat într-o comă ireversibilă în aproximativ cinci minute. Philip Cantley își făcuse - sau i se făcuseră - trei, dar Violet era o mână de om. Pentru ea, două ar fi fost fatale. Ești sigură că era un bărbat? zisei eu. Violet părea nedumerită. Păi eu - da, cred că da. Deși n-am văzut cine era. — Atunci de unde știi? insistai eu. Violet închise ochii, încercând să se concentreze. Era mult mai înalt decât mine, cred. Deși, acum chiar că nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era o mână de om. Pentru ea, două ar fi fost fatale. Ești sigură că era un bărbat? zisei eu. Violet părea nedumerită. Păi eu - da, cred că da. Deși n-am văzut cine era. — Atunci de unde știi? insistai eu. Violet închise ochii, încercând să se concentreze. Era mult mai înalt decât mine, cred. Deși, acum chiar că nu mai sunt sigură. S-a întâmplat totul așa de repede... Încearcă să-ți aduci aminte detaliile. Cu ce era îmbrăcat? — N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înalt? — Păi, părea înalt, făcu Violet, irascibilă. Și era foarte puternic. — Și mâinile? I le-ai văzut? Sau dacă mirosea a loțiune de după bărbierit sau ceva de genul ăsta? — Ce e asta, The Bill1? mormăi Helen. —Sam îi pune lui Violet niște întrebări foarte importante, sări Hugo, și cine nu vrea să audă răspunsurile, poate foarte bine să plece. E, nu mai spune! zise Helen, furioasă. —Helen, te rog, șuieră Janey. Violet nu dădu nici un moment atenție acestui schimb de replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta, The Bill1? mormăi Helen. —Sam îi pune lui Violet niște întrebări foarte importante, sări Hugo, și cine nu vrea să audă răspunsurile, poate foarte bine să plece. E, nu mai spune! zise Helen, furioasă. —Helen, te rog, șuieră Janey. Violet nu dădu nici un moment atenție acestui schimb de replici. Cu fruntea încruntată, făcea eforturi de rememorare, recăpătându-și treptat culoarea. Cu siguranță nu-i făcea deloc rău să se afle în centrul atenției. De fapt, nu e nimic special, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MM prin grup, iar aceasta ieși în față. — Nu sunt obligată, nu? —Dar Violet, zise MM, cu o foarte mare stăpânire de sine, se pare că cineva tocmai a încercat să te omoare. Dar știi - ce vă spuneam mai adineauri - Violet se întoarse cu fața către MM. — Tot scandalul - mă rog, pentru cineva ca Liz Hurley, care nu știe să joace, care e clar că nu se descurcă decât din publicitate, mai merge, dar știi ce-ți spuneam despre faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuie s-o joc pe Nora în curând și chiar vreau să-mi iasă bine, pentru că la momentul ăsta oamenii nu mă știu decât ca pe fata care a jucat-o pe Fuchsia sau din spotul ăla groaznic pentru bere... Violet trecuse printr-un vârtej de emoții, dar începeai să-i recunoști modul de a vorbi; de unde la un moment dat se comportase ca o persoană obișnuită, acum își recăpătase atitudinea de fată de bani gata, cu sânge albastru. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scărilor, își încrucișă mâinile pe piept și o luă ușor, printre cei din grup, care se dăduseră la o parte din calea ei, ca într-o simulare ad-hoc a episodului de la Marea Roșie. Ah, nu! suspină ea, uitându-se lung la Violet. Aceasta, care stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în obraji și se mișca cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în obraji și se mișca cu mai multă vioiciune. —Violet, continuă Tabitha, îmi pare atât, atât de rău. Nici nu-ți dai seama cât de rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet, continuă Tabitha, îmi pare atât, atât de rău. Nici nu-ți dai seama cât de rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet. După toate aparențele, nu și-o alesese drept model la capitolul vestimentar. Îngenunche în fața lui Violet, ridicându-și privirea, o scenă impresionantă, asemenea celei în care apare Linda Darnell 1 la sfârșitul filmului Blood and Sand2. —Mă ierți? zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet. După toate aparențele, nu și-o alesese drept model la capitolul vestimentar. Îngenunche în fața lui Violet, ridicându-și privirea, o scenă impresionantă, asemenea celei în care apare Linda Darnell 1 la sfârșitul filmului Blood and Sand2. —Mă ierți? zise ea, cu vocea pierdută de tot. —Tabitha, vrei să spui că tu ai atacat-o pe Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]