1,522 matches
-
(n. 8 octombrie 1923, București - d. 24 februarie 1997) a fost un celebru violonist român, fost elev al marelui George Enescu. s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie țigan: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat peste măsură micuțul nu
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
admis la "Academia Regală de Muzică" din București, a reușit să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor și îndrumător i-a fost Constantin Niculescu. Primul său loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut lui Ion Voicu să-și părăsească locul din orchestră și să poftească afară: violonistul cunoștea foarte
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
cel de violonist în Orchestra Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut lui Ion Voicu să-și părăsească locul din orchestră și să poftească afară: violonistul cunoștea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea și se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al "Orchestrei Radio" era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit, rugându-l
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
atras atenția lui George Enescu, care i-a oferit lecții gratuite. În anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la București un concurs muzical, iar Ion Voicu a obținut primul loc. Din 1954, Ion Voicu a studiat la "Conservatorul Ceaikovski" cu violoniști celebri ca George Enescu și David Oistrakh. În cei 50 de ani de carieră, Ion Voicu a susținut sute de concerte în întrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin. Cele peste 100 de LP-uri și
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
românească. Face senzație aici, în Cartierul Latin, la restaurantul românesc condus de George Botez - fratele renumitului diseur Titi Botez. În 1938 face ultimele înregistrări la casa de discuri Columbia, imprimate pe trei discuri de patefon. În 1940 moare fratele său, violonistul Vasile Theodorescu, fiind înmormântat la cimitirul Sf. Vineri din București. Diseurul atinsese o popularitate atât de mare încât publicul intrase în panică, crezând că a murit însuși Zavaidoc. În 1941 revine la Pitești unde inaugurează cel mai mare restaurant, numit
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
întâia dată o bucată muzicală - niște " Variațiuni pe o temă germană opus 1", învățătorul nu a apreciat de loc inițiativa, l-a tras de păr și a aruncat compoziția pe foc. În 1858, la îndemnul unei rude prin alianță, celebrul violonist Ole Bull care vizitase familia Grieg la reședința ei de la Landaas, lângă Bergen, și care i-a remarcat talentul, Edvard s-a înscris, la vârsta de 15 ani, la Conservatorul din Leipzig, condus în acei ani de renumitul pianist Ignaz
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
Tomaso Giovanni Albinoni (* 8 iunie 1671 Veneția; † 17 ianuarie 1751 Veneția ) a fost un compozitor și violonist italian. Fiul lui Antonio Albinoni (1634-1709), un prosper comerciant de hârtie și un nobil din Veneția, a studiat vioară și canto. Despre viața sa se cunoaște relativ puțin considerând statutul său de compozitor printre contemporanii săi și comparativ cu perioada
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
și-a dedicat opera să Opus 1 concetățeanului sau venețian Pietro, Cardinal Ottoboni (strănepot al Papei Alexander VIII); Ottoboni a fost un important susținător al compozitorilor din Romă, cum ar fi Arcangelo Corelli. Albinoni a fost angajat în 1700 că violonist la Fernando Carlo, Duce de Mantua, căruia i-a dedicat opera să Opus 2, colecție de piese instrumentale. În 1701 a scris extrem de popularele suite Opus 3, si a dedicat această colecție Marelui Duce Ferdinand III al Toscaniei. În 1705
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
inițiatori ai curentului Art Nouveau. Muzica vocală din Școala Franco-Flamandă s-a dezvoltat în sudul Țărilor de Jos și a reprezentat o importantă contribuție la cultura Renașterii. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, s-au evidențiat mari violoniști, cum ar fi Henri Vieuxtemps, Eugène Ysaÿe și Arthur Grumiaux, în vreme ce Adolphe Sax a inventat în 1846 saxofonul. Compozitorul César Franck s-a născut în Liège în 1822. Muzica contemporană din Belgia are și ea o reputație deosebită. Jazzistul Toots
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
considerat-o un geniu: "în viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill". La 6 decembrie 1960, însoțită de sora ei Lili, sosită cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte, împreună cu violonistul belgian Arthur Grumiaux, se împiedică și cade pe peronul de beton al gării, suferind un grav traumatism cranian. În primele ore ale dimineții de 7 decembrie se stinge din viață, cu o lună înainte de a împlini 66 de ani. A
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
Clavecinului bine temperat “. Vom prezenta mai jos două sisteme de intonație netemperata, util a fi cunoscute de cântăreți. Acestea sunt : - Sistemul lui Pitagora - Sistemul lui Mercator - Holder 5.2 Sistemul lui Pitagora Sistemul lui Pitagora se mai numește și gamă violoniștilor, si este un sistem construit prin suprapuneri de cvinte perfecte, reprezentând succesiunea naturală a sunetelor în muzică, așa cum am prezentat-o mai sus. 1/1 3/2 9/8 27/16 81/64 243/128 729/512 2187/2048 6561
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
de pian la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Mircea și Elisabeta Chiriac s-au căsătorit în 1946, iar în 1949 le-a venit pe lume unicul lor copil, viitoarea solistă de muzică ușoară Corina Chiriac. "Serenada" este cântată în prezent de majoritatea violoniștilor, mici și mari. La sfârșitul anilor '40, maestrul Ion Voicu a realizat prima înregistrare radio a acestei lucrări. 40 de ani mai târziu, fiica lor, Corina Chiriac, a realizat o variantă vocală a acestei serenade, în orchestrația autorului, exact în
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
(n. 11 octombrie 1973, Bacău - d. 14 iunie 2010, București) a fost un violonist și pedagog român, fost student al lui Ștefan Gheorghiu. Este considerat unul din cei mai importanți muzicieni români. a început studiul viorii la patru ani, cu profesorul băcăuan Alexandru Rugină, iar la șase ani a debutat în concert cântând cu
Dan Claudiu Vornicelu () [Corola-website/Science/319757_a_321086]
-
susținut la decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor, vineri, 11 iunie 2010, la Biblioteca Centrală Universitară. Din cauze neelucidate, la numai 37 de ani, s-a sinucis, aruncându-se de la etajul opt al blocului în care locuia. La vârsta de 9 ani, violonistul, considerat deja un geniu datorită virtuozității sale de excepție, l-a interpretat pe George Enescu copil în documentarul de televiziune „Săteasca", regizat de Viorel Sergovici în 1982, despre viața marelui compozitor. Dan Claudiu Vornicelu a concertat cu orchestre simfonice precum
Dan Claudiu Vornicelu () [Corola-website/Science/319757_a_321086]
-
nu mai putea dansa, Petre Leșcenco a decis să încerce să-și dezvolte cariera în calitate de cântăreț, renunțând la dans. În partea veche a orașului Riga exista o mică cafenea numită "AT". În cafenea cânta uneori o mică orchestră, organizată de violonistul Herbert Schmidt și adeseori mai participau cântăreți precum și actorul rus Vsevolod Orlov cu diferite scheciuri. Cafeneaua era locul de întâlnire a intelectualilor din oraș, printre care și compozitorul . La acest local a fost invitat să cânte și Petre Leșcenco, Oskar
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
plutitoare. Scriitorul s-a sfătuit cu fratele său, Paul Verne, în privința dirijării Insulei cu elice doar cu ajutorul unei elice la tribord și a uneia la babord, fără a se mai folosi cârma. Un cvartet francez (Sébastien Zorn - violoncelist, Frascolin, Yvernes - violoniști și Pinchinat - la violă) călătorește de la Sân Francisco spre Sân Diego, unde cei patru urmează a avea un nou spectacol. Ei ajung pe "Standard Island", o insulă imensă creată de om pentru a călători în apele Oceanului Pacific. Capitala insulei se
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
artistică în Uniunea Sovietică. Vera Belousova s-a născut la Odesa, în 1923. Vera era fiica lui Gheorghi Belousov, un salariat al NKVD. Având o predispoziție pentru muzică s-a înscris la care fusese înființată în 1933 la Odesa de violonistul luând lecții de canto. În particular lua și lecții de pian, iar la vârsta de 14 ani primise în dar un pian de la profesoara ei, ceea ce îi dădea posibilitatea să exerseze acasă. De asemenea, învățase singură să cânte la acordeon
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
vorbea deja ebraica modernă, de asemenea exista o tradiție muzicală bogată: tatăl știa să cânte la balalaică, bunicul pe linie paternă, Menahem Mendel Heimann, care fusese căpitan de spărgător de gheață, cânta la armonică, iar străbunicul fusese, la vremea sa, violonist. În anul 1939, la 5 ani, bunicul, profitând de conexiunile sale marinărești, a reușit să transfere în mod clandestin tânăra familie cu vaporul "Winchester Castle" în Suedia, de unde un prieten i-a ajutat să plece în Africa de Sud. Acolo familia a
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
scopuri propagandistice, cu toate că el se vedea ca persoană apolitică. Totuși s-a lăsat numit vicepreședinte al "Reichsmusikkammer", care era direct subordonată Ministerului propagandei a lui Goebbels. Unii susțin că a încercat să-i apere pe evrei (de exemplu, pe prim-violonistul orchestrei, Szymon Goldberg) de persecutarea autorităților. Pe unii opozanți ai regimului amenințati cu arestarea se pare că i-a ascuns chiar în propria locuință. Dar există și opinii diametral opuse, care îl consideră ca pe un oportunist fără pereche . Începând
Wilhelm Furtwängler () [Corola-website/Science/315849_a_317178]
-
mai largă, mai degrabă principii precumpănitoare decât șabloane care trebuie urmate, iar cercul pe care îl face în jurul construcțiilor muzicale dă deseori muzicii sale o calitate abstractă." este tatăl compozitorului Ketil Hvoslef (născut Ketil Sæverud, 1939) și bunicul dirijorului și violonistului Trond Sæverud (n. 1962).
Harald Sæverud () [Corola-website/Science/315865_a_317194]
-
februarie 1980) este o cântăreață și pianista americană. Muzică ei este asociată scenei anti-folk, centrată în East Village, New York. Spektor s-a născut în URSS, Moscova, într-o familie de evrei. Tatăl ei, Ilya Spektor este un fotograf și un violonist amator. Mama sa, Bella Spektor, a fost o profesoară de muzică într-un colegiu rus de muzică, iar în prezent preda într-o școală primară publică în Mount Vernon, New York. Spektor a învățat să cânte la pian exersând la un
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
ultimii doi ani ai educației sale liceale. Spektor a studiat pianul clasic în New York cu Sonia Vargas, un profesor la Manhattan School of Music, până când a împlinit 17 ani; tatăl lui Spektor a întâlnit-o pe Vargas prin intermediul soțului acesteia, violonistul Samuel Marder. Deși familiei nu i-a fost în putință să aducă pianul lor din Rusia, Spektor a găsit un pian la care să cânte în subsolul sinagogii ei. Spektor a fost inițial interesată numai în muzică clasică, dar mai
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
în felul următor: „"am dorit ca, în loc să vină prietenii mei aici și să cânte pentru mine, să cânt eu pentru ei."” Le-au fost dedicate piese pianistului Dan Mizrahy, actriței Stela Popescu, politicianului Mădălin Voicu (reprezentându-l pe tatăl său, violonistul Ion Voicu) ș.a. Pe scenă, în calitate de interpreți în compania lui Kőrössy au fost coregrafa Miriam Răducanu, violoncelistul Florin Mitrea, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, dar și formația de acompaniament alcătuită din Alin Constanțiu (clarinet), Ion Baciu jr. (pian), Ramona Horváth (claviaturi
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
ai unei familii cu preocupări muzicale și artistice. Străbunicul sau din partea mamei, Moritz Goldstein a fost cantor de sinagoga (hazan) într-o mică localitate din Ungaria, tatăl său, Larry (Lawrence) Levine, comerciant în domeniul îmbrăcăminții, a fost un timp și violonist și dirijor al unei orchestre de estrada la Los Angeles, iar mama sa, Helen, a fost actrița. Din copilărie Jim Levine a invatat pianul și la 10 ani a cântat deja că solist în cadrul unui program pentru tineret al Orchestrei
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]