1,953 matches
-
diplomatului suedez. Își ridică sprâncenele groase cu un aer de superioritate. Eleganța restaurantului, serviciul ireproșabil, finețea coniacului și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul tăcea de mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sperma era mult prea plină de calorii ca s-o înghită. —Ești bine, dragule? a întrebat ea scoțând capul de după ușă și uitându-se la soțul ei care nu se mișcase din loc. —Perfect, a murmurat el în vreme ce un zâmbet visător i-a înflorit pe buze. Bărbații, s-a gândit Julia. E așa de ușor să-i ții fericiți. O partidă de sex oral pe zi ține la distanță avocatul de divorț. Ăsta era moto-ul ei. După ce s-a spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
neîncrezătoare, simțind că-i vine să vomite la gândul de la împărți pâinea cu Sofia. Da. De fapt, fosta s-a decis să se mute în Franța și să înceapă o viață nouă. Au tăiat orice legătură, a adăugat Julia privind visătoare în depărtare. Ce fericire! — Deci când vine Deborah la masă? a râs Fiona, punând întrebarea în sens de glumă. Numai că Julia a rămas serioasă. —Tu faci mișto, dar exact așa m-am gândit să procedez. Mă rog, așa sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jos, Alison a remarcat satisfăcută că Luca era vizibil excitat. —Îmmmm, cara mia, a murmurat el strecurându-și mâna în chiloții lui Alison, cu intenția de a-i îndepărta din cale. Alison s-a lăsat pe spate, cu un zâmbet visător pe buze. Simțea instinctiv că ăla putea să fie chiar momentul în care primul lor copil avea să fie conceput. S-a simțit invadată de un val euforic. Dintr-odată, degetele lui Luca s-au înțepenit și bărbatul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în pungile celor mai bogați negustori, diamante cât bobul de năut. Aici se afla „Marea Caravană“ din legende, străvechiul vis al tuturor visătorilor deșertului, o mie și una de bogății, pe care nici măcar Șeherezada n-ar fi îndrăznit să și le imagineze vreodată. Era acolo, dar nu simți nici o bucurie văzând-o, ci doar o profundă neliniște și o tulburare de nestăpânit, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
datorii. Insh’ Allah!, ar fi exclamat Abdul-el-Kebir. își aduse aminte încă o dată de imaginea bătrânului și se întrebă ce s-o fi întâmplat cu el și dacă, așa cum promisese, reîncepuse lupta pentru putere. „Era un nebun, murmură încetișor. Un nebun visător, din cei care se nasc predestinați să încaseze toate loviturile și să fie însoțiți de gri-gri-ul nenorocirii, ce călărește lângă ei, lipit de straiele lor. Era atât de mare forța acestui gri-gri, că mi-a transmis și mie o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
complete asupra Persiei și Golfului Persic. Poziția dlui Naus părea de nezdruncinat; așa a și rămas până În momentul În care protectorul său a fost zdruncinat el Însuși. Faptul s-a produs mai repede decât se așteptau până și cei mai visători dintre persani. Și În doi timpi. Mai Întâi, războiul cu Japonia, care, spre surpriza lumii Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum ar fi putut deceda dacă scrisoarea care trebuia să-l omoare s-a Întors Înapoi. Gândise ultimele cuvinte fără să le dea prea mare atenție, dar imediat reveni la ele ca să le repete cu voce tare, cu o expresie visătoare, S-a Întors Înapoi. Nu e nevoie să fii poștaș ca să știi că a se Întoarce Înapoi nu e același lucru cu a fi returnată, că a se Întoarce Înapoi ar putea Însemna doar că scrisoarea de culoare violetă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
al speranței, siguranței...tu te gândești la mine? Încă stau și scriu...și scriu, dar pianul cântă o melodie lină și banală, iar clarinetul tot mai râde de mine. Oare chiar atât de banal este sentimentul meu? Sunt atât de visătoare, încât nici eu nu știu. Știu doar că simt ceva și simt cu putere. Mă simt ca o pietricică într-un bol de sticlă. Singură, fără nimeni care să înțeleagă cu adevărat ce simt. Ajută-mă! Te implor! Scoate-mă
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]
-
să rabde, să îndure umilințe, să nu cedeze în fața greutăților, să lupte pentru a le depăși, să fie dârză și hotărâtă pentru a reuși în ceea ce-și propune. Într-un cuvânt va deveni o fată dârză, luptătoare, sentimentală și visătoare. Până la conturarea personalității ei, mai avea multe de îndurat. O măcina dorința de a merge la cerșit împreună cu Izaura, Păun și Rozmarin, pentru că o încânta venirea lor „triumfală” după o asemenea activitate. Fiecare își expunea cele primite, de la dulciuri până la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de la-nceputurile Creației cu treimea reprezentată de numărul îngerilor străfundului, Cei Supărați pe Dumnezeu, entitățile răzvrătite care s-au prăbușit din Cer, urmându-și Starostele și Instigatorul. O fi sosit momentul ăla? Pe ce se cunoaște? Poate că tocmai voi, visătorilor, patru spirite și patru minți, sunteți restul de stele făgăduit și trebuincios, pentru a se complini numărul sfânt. Quien sabe? Adâncă e Fântâna Sufletelor... Mai multe detalii decât v-am zis, nu cunosc nici eu, se scuză Îngerul. V-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sigur bănuiți! Prea-Sfântul Graal, murmură Fratele. Graalul...! Atâtea și atâtea minți obsedate l-au căutat și l-au vânat, prin lume, veacuri după veacuri, eroi și nelegiuiți, figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni și de cai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Alan Dean Foster Alien Al 8lea pasager I Șapte visători. Să știți că nu erau visători profesioniști. Aceștia din urmă sunt bine remunerați și respectați, talentul lor este foarte apreciat. Nu, cei șapte adormiți, ca mai toți dintre noi, visau fără efort și disciplină deosebite. Visul profesionist, care poate fi înregistrat și difuzai pentru distracția celor mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
meserie extrem de căutată. E nevoie de capacitatea de regularizare și canalizarea impulsurilor creatoare semiconștiente, de stratificare a imaginației în straturi paralele, ușor de observat. E vorba de o combinație extrordinar de greu accesibilă. Această combinație, atunci când se realizează, face din visătorul profesionist cel mai organizat dintre toți artiștii, dar și cel mai spontan: un fel de țesător subtil de speculații, numai nuanțe, nicidecum împrăștiat și stângace, ca mine sau ca voi. Sau ca acești șapte adormiți. Printre ei, doar Ripley ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
voi. Sau ca acești șapte adormiți. Printre ei, doar Ripley ar putea revendica acest potențial special. Avea darul visării și o flexibilitate imaginativă mai mare decât tovarășii ei. Ce nu avea ea, inspirația profundă a maturității deosebite a gândirii caracteristică visătorului profesionist. Se dovedea neîntrecută în organizarea magaziilor, depozitului și încărcăturilor. Plasarea cutiei A în încăperea B. menținerea la zi a listelor de materiale erau operații de intendență la care se pricepea cel mai bine. În schimb, în magazia creierului, rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
principal, avea nevoie de mai mult autocontrol. Gândurile ei repezite necesitau o mai mare acuitate pentru a produce combinația dorită. Cu un mic efort, cât și cu o mai mare încredere în ea însăși, ar putea deveni o foarte bună visătoare profesionistă. Oricum, îi plăcea câteodată să-și închipuie această posibilitate. Acum, căpitanul Dallas. La prima vedere, ar părea un trândav; era totuși cel mai organizat. Dar nu în detrimentul imaginației. Dovadă, barba. Nimeni nu-și lăsa barbă în compartimentele criogenice. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rodeau. Disprețul și mânia, acumulate și fermentate în străfundurile sufletului, erau bine ascunse. Tovarășii de navă n-au pătruns dincolo de ceea ce plutea la suprafața lui Parker, n-au prins nici un semn a ceea ce fierbea înăuntru. Lambert folosea mai mult inspirația visătorilor, deși nu era o visătoare. În hipersomn, meditațiile ei neliniștite se mulțumeau cu releveuri parametrice și factori de sarcină anulate imediat sau bifate de considerații arzătoare pe care trebuia să le rezolve numaidecât. Câteodată imaginația îi mai stârnea structurile mentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și fermentate în străfundurile sufletului, erau bine ascunse. Tovarășii de navă n-au pătruns dincolo de ceea ce plutea la suprafața lui Parker, n-au prins nici un semn a ceea ce fierbea înăuntru. Lambert folosea mai mult inspirația visătorilor, deși nu era o visătoare. În hipersomn, meditațiile ei neliniștite se mulțumeau cu releveuri parametrice și factori de sarcină anulate imediat sau bifate de considerații arzătoare pe care trebuia să le rezolve numaidecât. Câteodată imaginația îi mai stârnea structurile mentale rigide, fără a ațâța cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
închis în congelatoare, un echipaj în hăul cosmic nu putea decât să doarmă și să viseze. În materie de vis profesionist, vor rămâne pentru totdeauna niște amatori, dar de un nivel competitiv. Șapte dintre ei așa erau, într-adevăr. Șapte visători liniștiți în căutarea unui coșmar. Deși avea un fel de conștiință, Nostromo nu visa. Nu ăsta era rolul său, nici n-avea nevoie de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să aibă și la noi sute de dezbateri și zeci de volume bine documentate în spate. Nu are. „Cultura auditului”, care constituie contextul său mai larg, nu este însă (doar) o frustrare, mai mică sau mai mare, a cîtorva universitari visători, ci ne privește pe toți și de pretutindeni. Și nu este o simplă poveste de genul îmi place/nu-mi place ! Se poate vorbi însă, la modul serios, de o cultură a auditului ? Se pare că da. Iată și principalele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au nici un model standard al acestui „nou” vizionar, al fantasmei de „modernitate” care pare a-i bîntui pe toți. Și, în mod surprinzător, funcționalitatea spațiului domestic, destinația practică a încăperilor nu sînt grija principală a proprietarilor, care rămîn evazivi sau visători în această privință. Casa pare să fie, de cele mai multe ori, un soi de „operă deschisă”. Dar cel mai semnificativ este faptul că, în ultimă instanță, nu se știe prea bine pentru cine se ridică aceste case. Este „casa noastră” sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
multe variante. Trebuia să elimine de la început blugii și raiații, care nu mergeau cu ideea de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi nasturi frumoși de sidef. Dar asta mergea bine cu blugii, era o ținută disco în care nu trebuia să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz și, printre băieții goi sau pe jumătate intrați în pijamalele cu buline, rămânea îmbrăcat și visător, fixând insecta gigantică de parcă ar fi vrut s-o hipnotizeze. Coropișnița se ridica atunci și ea cu labele din față pe sticla roșie de amurg și rămânea încremenită. Dialogul acesta fără cuvinte dura minute în șir, parcă din ce în ce mai multe în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu putea trece nimeni. Eram disperat când ea începea să-mi povestească despre voiajul făcut cu un an în urmă la Leningrad, de plimbările pe malul și pe podurile Nevei, în zorii albi ca laptele. Mi-o imaginam singură și visătoare trecând, cu părul înfoindu-se de curentul apei, pe sub felinarele de fier forjat, pe lângă leii de piatră, sau stând pe o bancă într-un parc distrus de toamnă și de amurg. Apoi îmi povestea cum, la mare, înotase pe raza
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri de aur. Tija cheii, groasă și scânteietoare, reflecta deformat chipul meu și copacii din jur. La capătul de jos avea o plăcuță cu trei dinți egali, peste care mi-am trecut visătoare degetele. Am sărutat cheia și am vîrît-o bucuroasă în buzunar. Am luat-o la fugă, pe cărarea mea care ducea tot mai adânc spre fundul văii, unde se făcea din ce în ce mai răcoare. Abia așteptam să descui. Nu-mi păsa dacă după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]