35,255 matches
-
să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din sinagogi:/ Cereau desigur - altfel ai fi voit să rogi -/ ca să-i ferească Cerul cum le-a ferit strămoșii/ de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă./ Tăcerea de salină încremenea
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
și M. H. Maxy, adică militînd pentru o "picto-poezie" constructivistă și integralistă. A continuat să scrie și poezie cu o prozodie tradițională, ceea ce i-a atras din partea revistei lui Sașa Pană, unu, aspre reproșuri, considerat fiind un trădător. Poetul, care voia să și devină membru al S.S.R., a răspuns prin poemele Petre Schlemihl și Patmos. A publicat, din 1933, poeme în franțuzește la edituri prestigioase, traducîndu-și poeme apărute mai înainte în limba română. Și, cînd s-a stabilit definitiv la Paris
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
în cele din urmă la București, trasase natural această linie de unire. Blaga avea conștiința acestei realități. Să nu omitem amănuntul că scrisoarea către Lovinescu apărea pe pagina ziarului "Viața" (condus de Rebreanu) sub formula emblematică: "Ardealul estetic", ce se voia, deasupra oricăror circumstanțe, topit "cu desăvârșire într-un singur corp românesc". Din altă perspectivă privind, gestul poate fi interpretat și ca act protestatar, anticonservator inițiat de Negoițescu și Radu Stanca, în principal, încurajați de un alt mentor clujean al generației
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
s-o fi cerut cineva, dată de Negoițescu în prefața "romanului epistolar", numită a fi fost în ultimă instanță, între altele, "teama de a nu fi "blagieni"..." sau provinciali apteri. Însă, atât de sigur de sine în singurătatea gândirii, Blaga voia să fie anturat, dar nu și ascultat, fiind cu totul străin de vocația unui organizator de cenaclu literar. Ceea ce ne interesează în rândurile de față nu e conținutul scrisorii deschise către Lovinescu, discutabilă ca "manifest" al Cercului literar de la Sibiu
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
nici nu poate să-și prăpădească firea gîndind. Căci gîndul nu e făcut să se încumete și semețească. De aceea, prea multă minte aduce și multă prostie, sminteală. Esențialul e să nu pierzi măsura. Nu tu ești măsura lumii, cum voia grecul acela; ci lumea îți e măsură ție". Apare, pe linia unui tradiționalism substanțial, perspectiva deplasării "înțelesului către lucru", resorbția sensului în concret, "pierderea gîndirii în fire": "Înțelesurile cresc din fire pentru că gîndirea este fire. E funcție la fel de firească, într-
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Ștefan Cazimir, Mircea Iorgulescu, Dan C. Mihăilescu. Și, repet, înșiruirea a rămas, fatalmente, incompletă. Pentru că admiratorii adevărați ai lui Caragiale sînt mult mai mulți și nu admit să fie coborît de pe soclu în favoarea lui Eminescu. Aș voi să mă ocup, aici, nu de opera sa întreagă. Ci numai de dramaturgie. Și nu făcînd considerații pe marginea ei. Ci, la 130 de ani de la reprezentarea în debut a nemuritoarelor sale piese de teatru, să trec în revistă, pentru
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
de opinie. Unul, condus de Take Ionescu, N. Filipescu, Delavrancea, cerea, imperios, intrarea noastră imediată în război de partea Antantei, pentru eliberarea Ardealului și a Bucovinei. Și, turbulenți și impacientați foarte, organizau frecvent, întruniri și manifestații de protest în care voiau să impună triumful convingerilor lor. Un al doilea curent de opinie, mult diminuat în importanță, era reprezentat de basarabeanul C. Stere, directorul revistei Viața Românească din Iași, de P. P. Carp și alți cîțiva - puțini - oameni politici care cereau intrarea
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
și-mi spune următoarele: "Italia pornește împotriva noastră imediat. L-am văzut pe Brătianu. M-a lăsat să înțeleg că nu mai răspunde de nimic dacă Italia ar porni împotriva Austriei. Probabil că voi pleca într-una din zilele următoare. Voiam să vă mulțumesc că ați fost bună cu mine în trista perioadă pe care am petrecut-o în România ca ministru al Austro-Ungariei. Să-mi iau rămas bun și să vă spun că n-am cuvinte ca să vă mulțumesc încă
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
gras în contul partidului pe care d-na Andronescu îl reprezintă atât de aberant în guvern? Motivarea ministresei - chipurile, reclamarea de către profesori a numărului prea mare de manuale - seamănă izbitor cu "telegramili oamenilor muncii", la care făcea apel Pingelică atunci când voia să mai dea una peste bot bizonului național. Deși catastrofal plătită, eu nu cred că profesorimea României e chiar atât de imbecilă încât s-o sperie diversitatea: la urma urmelor, profesorul are un rol decisiv în eliminarea de pe piață a
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
rodul unei matrice stilistice identice. Mai convingător, poate, decît oriunde, "România eternă" primește în scrisul lui Blaga o confirmare modernă. S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd între contrarii (substratul literar al gîndirii sale ce se voia, bovaric, distilată la culme, abstractizată în chip performant, a jucat un rol considerabil în manifestarea ei șerpuitoare, impregnată de pasionalități), C. Noica se arată foarte aspru cu gîndirea românească în genere. Nu mai puțin aspru decît Cantemir cu defectele de
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
cum ne-a croit Dumnezeu? "Trebuie să nu pierdem nici un moment din vedere lucrul acesta, ne atrage atenția atît de bătrînește tînărul pe atunci Noica, chiar sau mai ales cînd ne gîndim la reforme - educative, politice - pentru poporul român". Nu voim a amenda neapărat opinia noiciană, însă nu putem a nu sublinia, contrariați, divergența ei față de obiectivul occidentalizării, chiar blocarea, prin intermediul ei, a acestui obiectiv, încă așa de "fierbinte" pentru noi. Rațiunea îndeobște, își continuă Noica implacabilul rechizitoriu, n-ar fi
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
în speță. Succes ce avea să fie de partea lui Petru Dumitriu, păcătosul... O altă amintire ce mă leagă de autorul acestui pamflet este "atacul" amoros dat pe vremuri împotriva unei femei corpolente, de o frumusețe flamandă și care nu voia să-i cedeze. În epocă, faptul se comentare între prieteni mai mult, presa neocupându-se de asemenea lucruri. Vroiam să trec sub tăcere persoana, sau să-i dau un pseudonim. Cred că e mai bine să-i spun pe nume
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
Nicolaescu, Andrei Blaier și Ecaterina Oproiu. Numitorul comun al acestora e o combinație de filme mincinoase istoric, cu mîinile lor curate, cu luminile și umbrele lor, cu lungul lor drum spre Tipperary ori cu Mircea cel Mare, fiindcă Ceaușescu nu voia să audă de cel Bătrîn, funie în casa spînzuratului, și de întîmplările lor entuziasmate în revista Cinema condusă de Ecaterina Oproiu. Cei trei consilieri ai ministrului Culturii de azi ar fi putut fi la fel de bine consilierii Suzanei Gîdea, pe vremea
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
de tot, și atunci le ziceam - că eu eram capul răutăților -, le spuneam (asta înainte de școală): Mai duceți-vă, măi, nu mai plîngeți! (Că, ziceau, îi bate mama.) Nu vă bate, măi, le spuneam, nici nu plouă pînă n-ajungeți voi acasă. Și plecau toți cu încredere în mine, și eu stăteam acolo, căpitanul Robert de pe Titanic, și ziceam: De n-ar începe ploaia, de n-ar începe, să nu mă ude, în sfîrșit. Și, la un moment dat, nu mai
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
să recîștige simpatii pentru PNȚCD, dar și cel care să accepte că reînnoirea acestui partid se poate face cu oamenii vechi, cei care au pierdut trenul Parlamentului, în anul 2000. Inflexibilul altminteri Victor Ciorbea, politicianul scîrbit de sforăriile țărăniștilor care voiau și putere și principii, atunci cînd și-a luat tălpășița din PNȚCD, joacă acum tocmai cartea celor care l-au izgonit din partid. Să aibă dl Ciorbea memoria scurtă e exclus. Așadar, dacă a făcut acest pas, fostul premier și
Întoarcerea lui Victor Ciorbea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16025_a_17350]
-
generoase. A fost timpul în care s-au edificat propileele templului nostru național. Vederea de aproape i-a împiedicat pe cei mai mulți să perceapă că mai rămăsese mult de cizelat până la finalizarea cornișei și a cheii de boltă. E suficient să voiești, par a ne spune personajele ce populează scena acelui timp. Dar modernizarea va fi dură nu numai în planul ideilor, cât mai ales în cel politic și economic, românii, inclusiv sau mai ales intelighenția, dovedindu-se mai puțin pregătiți să
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
responsabilitate a angajării unui popor într-o direcție anume. ~n entuziasmul lor, liberalii afișau convingerea că singură libertatea este suficientă spre a-i ridica pe români pe treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
unui popor într-o direcție anume. ~n entuziasmul lor, liberalii afișau convingerea că singură libertatea este suficientă spre a-i ridica pe români pe treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
credință. Noi, acești buni europeni ce suntem: prin ce ne distingem...? Mai întâi, prin faptul că suntem atei și imorali, dar sprijinim înainte de orice religiile și sistemele morale ale instinctului de turmă... Întreaga forță aplicată la dezvoltarea capacității de a voi, o artă care ne permite să purtăm măști, o artă de a înțelege dincolo de sentimente...' Exagerări, am putea spune astăzi cu toată gura. După un secol și jumătate, după 11 septembrie mai ales, se vede limpede că Europa a rămas
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
curiozitate jurnalistică privind viața lui privată. Biografiile publicate prezintă un retras din lume care dorește atenție. Un autor contradictoriu, budist - dar vanitos față de succesul scriitoricesc și, se pare, interesat grozav de copile (șocat de faptul că prima iubită cu care voia să se căsătorească l-a preferat pe Chaplin, de eșecul altor două căsătorii, de aventurile fără finalitate care au urmat - una din fete, Joyce Maynard, a scris o carte despre asta). In război a văzut căzând câte 200 de soldați
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
An, Nister, Stoica, Anrad, Itt etc.) - își pierd "materialitatea" plicticoasă pe care le-ar fi dat-o evocarea memorialistică. Raportarea lui Andrei Codrescu la real se face prin paradoxul negării pus în funcțiune de fabulație:" După ce fusesem Ionesco și Dracula, voiam să fiu Nadia". "Autobiografia", ca povestire despre sine, este o consecință a provocării. The Life & Times of an Involuntary Genius a fost scrisă la sugestia editorului George Braziller. Titlul cărții aparține mamei scriitorului, după cum precizează autorul. Se creează senzația că
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
Mihail Gălățanu. Tot ce scrie e atît de impregnat de o blasfemie generalizată, atît de anti-sărbătoresc, încît trebuie să spun că m-am gîndit serios să scriu despre altceva. Dar planul fusese făcut, citisem cartea (și cărțile) lui Mihail Gălățanu, voiam de mult timp să scriu despre acest scriitor controversat, așa că am lăsat la o parte nepotrivirea de care, încă o dată subliniez, sînt pe deplin conștientă. Cei care se tem să nu sperie spiritul Crăciunului cu mostre de literatură buruienoasă, sînt
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
om de la marginea orașului și a vieții care, de regulă, nu ieșea din casă, ignorînd, cu superbie, trecerea timpului. Singurul său refugiu e o oglindă ("Dar omul liniștit..., trebuia să înlocuiască într-un fel pe toți ceilalți pe care nu voia să-i vadă. Astfel ceasuri întregi - poate în universul lui clipe sau veacuri sau chiar fîșii instantanee de timp - s-a pironit în fața unui cristal care, din pricina cositorului, îi arunca în ochi propria imagine. Oglinda era singurul lucru la care
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Cu o supremă încordare, urcă schela interioară și începu să meșterească delicatul mecanism. Constată, speriat, că mecanismul se defectase, chiar dacă el împinge de unul din acele lui. Izbuti, cu mîinile sale, să-l pornească, greu, din nou. Omul nu mai voia să-l clintească de lîngă propria sa viață pe care o întreținea cu panica morții!". Pînă în seară paznicul propriei sale existențe ținu viu angrenajul. Nepotul, pe la miezul nopții, văzînd că bunicul nu mai apare, urcă pe schelă. Bătrînul îl
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
că se va îngriji de ceasornic. Noaptea, nepotul, și ziua bunicul nu se dezlipeau de ceasornic, urnind, tot mai greu, roțile. Asta ținu un an de zile. Nimeni din oraș n-a putut bănui "drama neînchipuită a bătrînului care nu voia să moară și a băiatului care-i întreținea viața în timpul somnului". Dar, după unsprezece luni, într-o noapte, băiatul adormi. Ceasornicul se defectă. Cînd se deșteptă, își dădu seama cu groază de ceea ce s-a întîmplat, vru să răsuceasă roțile
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]