5,110 matches
-
București, 1992; Renato Pestriniero, Cuibul de dincolo de umbră, București, 1993 (în colaborare cu Alexandru Balaci); Anna Rinonapoli, Cavalerii lui Tau, București, 1993 (în colaborare cu Alexandru Balaci). Repere bibliografice: Constantin Țoiu, Cetăți și himere, RL, 1975, 23; Constantin Crișan, Un voiaj liric, ST, 1976, 4; Virgil Mazilescu, Anca Balaci, „Povestiri de pe Mediterana”, RL, 1977, 30; Vladimir Simon, Anca Balaci, „Urechile lui Midas”, RL, 1980, 30; Emil Manu, Anca Balaci, „Vacanță în Olimp”, RL, 1981, 36; Emil Manu, Anca Balaci, „Clelia”, evocări
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu pronunțat iz anecdotic, și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira filologică, în veșmânt alegoric, Divanul dobitoacelor filantropicoase, filodicoase și filopatricoase. În comedia de moravuri, B. anticipă, într-o măsură, pe
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
un nod micuț, o primă buclă firavă. Urmând firul povestirii mele până ajung Înapoi, În locul unde am Întrerupt-o, văd vaporul Jean Bart andocând În Atena. Îi văd pe bunicii mei din nou pe uscat, pregătindu-se pentru un alt voiaj. Le sunt Înmânate pașapoartele, li se fac vaccinuri În brațe. Un alt vas se materializează la docuri: Giulia. Se aude o sirenă de ceață. Dar priviți: pe puntea Giuliei se mai desfășoară acum ceva. Ceva multicolor, ce se deșiră peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le trimită bani, Lefty a Încercat să-l consoleze pe doctor și, până la urmă, l-a convins să vină cu ei la Detroit. ― Numai să fie departe, a spus doctorul Philobosian. Dar acum, pe vapor, nu vorbea decât despre moarte. Voiajul trebuia să dureze Între douăsprezece și paisprezece zile. Lefty și Desdemona se gândiseră la tot programul. În a doua zi pe mare, imediat după masă, Lefty făcu un tur al navei. Își croi drum printre corpurile care ședeau tolănite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
galant, trecea la frumusețea chipului ei. Și Desdemona Își juca rolul. La Început fusese mai reținută. Își retrăgea brațul de câte ori acesta spunea o glumă fără perdea. Îi spunea că mama ei o prevenise În legătură cu bărbații de genul lui. Își petrecură voiajul jucând acest flirt imaginar și, Încetul cu Încetul, Începură să-l și creadă. Fabricau amintiri, Își improvizau destinul. (De ce au făcut-o? De ce s-au complicat În halul ăsta? Nu puteau să spună că erau deja logodiți? Sau că nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cârcă propriile mele obsesii despre șansă și soartă? Se prea poate. Dar, pe când noi puneam la cale o excursie - o excursie care fusese făgăduită când cu salvarea lui Milton din alt război -, Capitolul Unsprezece, care pleca În propriile sale voiaje chimice, părea că Încearcă să scape de ceea ce percepuse vag pe când era Înfășurat Într-o pătură de lână: posibilitatea ca nu numai numărul lui de recrutare să fi fost hotărât la loterie, ci și tot restul. Capitolul Unsprezece se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus infirmierii. Trebuie să așteptați aici. Și așa a făcut. Dar tot nu mi-a dat drumul la mână. Cel puțin nu Încă. Targa a fost Împinsă pe coridor și brațul meu s-a Întins către Obiect. Deja plecasem În voiajul meu. Navigam pe mare, spre alte meleaguri. Acum brațul meu avea cinci metri, zece, cincisprezece, douăzeci. Am ridicat capul de pe targă ca să mă uit la Obiect. Ca să mă uit la Obiectul Obscur. Încă o dată, devenea un mister pentru mine. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un hotel din Boston. Amândoi fură dezamăgiți, dar Cornelia adormi În cele din urmă. Hubert nu putut Însă s-adoarmă și se-nvârti de câteva ori pe coridor În noul halat Jaeger, pe care și-l cumpărase special pentru voiajul de nuntă. În timp ce se plimba văzu toate perechile de pantofi, pantofi mari și pantofi mici, aliniate În fața camerelor. Văzând asta, inima Începu să-i bată frenetic și se-ntoarse În cameră, dar Cornelia dormea. Nu-i plăcea s-o trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nasul părea să-i fi Înghețat din cauza vântului. — Poate-o să se sature să stea acolo. Pe partea aia mai e și cauciucul de rezervă. — Ei, dacă se sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care le avea el. —Dra Bibi Chen nu a venit? Bennie fu Încă o dată șocat să-mi audă numele. — Nu a putut veni... o problemă de ultim moment... eu sunt conducătorul grupului acum. Sunt sigur că agenția mea de voiaj v-a trimis o notificare. Bărbatul se Încruntă. —Notificare? —Vreau să zic, la biroul de turism. Ar trebui să fie trecut În datele primite de dumneavoastră. Este trecut, nu-i așa? Da, da, acum Înțeleg. A avut accident și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bine oamenilor, spuse femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără flori în mână. Avea doar o mică geantă de voiaj cu câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință. Vino cu mine, te rog! Filip o urmă fără să scoată o vorbă. Nu-i plăcea să i se mulțumească. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca să aflu un detaliu pueril din viața ei trecută, totuși, simt în mine nostalgii după altă lume și alte locuri și regretul de a-mi fărămița timpul inutil. Am impresia că dacă ar sosi o corabie, oprită o clipă din voiajul ei la capătul lumii, și m-ar chema și pe mine, n-aș avea nici o ezitare să mă urc și aș fi mai vindecat la fiecare kilometru de distanță. Am un dor de ducă, o frenezie după orizontul îndepărtat, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai indiferent pe măsură ce mă îndepărtam, că există chiar o proporție între durere și kilometrii făcuți. Probabil că este o complacere în trăirea întunecoasă, întreținută de atmosfera aceleiași camere pe care o locuiești, acelorași prieteni ce-i întîlnești fatal, iar în voiaj n-ai timp de gânduri vechi, la fiecare cotitură apare un spectacol nou și viu. (O carte în clipele grave n-o utilizezi, căci ți se pare moartă, oricât ar fi suprapusă pe realitate). Apoi dificultatea ca să te înțelegi cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bine oamenilor, spuse femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără flori în mână. Avea doar o mică geantă de voiaj cu câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință. Vino cu mine, te rog! Filip o urmă fără să scoată o vorbă. Nu-i plăcea să i se mulțumească. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Amor care idealizează, care face scumpă pe ființa iubită, care lasă o melancolie intensă la despărțire!... Și aceasta din cea mai îndepărtată copilărie!) Dar la Mărășești, în gară, mă aștepta mătușă-mea, care avea o pălărie frumoasă, un pardesiu de voiaj, o geantă în mână și care mă luă cu ea până la Putna Sacă, într-un vagon de clasa I cu catifea roșie. Mi s-a părut că încep o viață de marchiz și de milionar. La Putna Sacă am stat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sunt, aceia care au iubit cu "amor" o viață-ntreagă. Există o femeie care a iubit așa o viață-ntreagă: e... într-o nuvelă de Maupassant; mai există una: e aceeași, zugrăvită de Maupassant într-unul din volumele sale de voiaj... 7. Amorul - să-i zicem pe nume: amorul senzual, amorul tuturor vârstelor, afară de cea de 20 ani - amorul acesta nu apropie sufletește. Pasiunea arzătoare de primitiv, îndoiala nedezlipită de amor, care enervează și ofensează, dorința de a acapara cu totul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu sunt și am dat să plec. Dar chiar în clipa când am străbătut spațiul dintre cele două paturi, am observat o valijoară pliantă de pânză, așezată pe pervazul ferestrei. O clipă, am avut impresia că e geanta mea de voiaj ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că, probabil, îi aparține lui Boo Boo. M-am dus la fereastră. Fermoarul era deschis și o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am uitat mai bine, am văzut ceva ce zăcea peste două cămăși soldățești spălate și călcate, ceva ce nu putea fi lăsat în aceeași cameră în care se găsea și doamna de onoare. Am scos acel ceva din geanta de voiaj, mi l-am vârât sub braț, i-am făcut cu mâna un semn frățesc doamnei de onoare, care-și introdusese un deget într-una dintre găurile cadranului, ca să formeze numărul dorit, și nu aștepta decât ca eu să mă evapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
închis ușa în urma mea. Am rămas un moment în fața ușii dormitorului, în plăcuta solitudine a holului, întrebându-mă ce să fac cu jurnalul lui Seymour, care, mă grăbesc să spun, era obiectul pe care-l luasem de deasupra genții de voiaj. Primul meu gând constructiv a fost să îl ascund, până ce aveau să plece musafirii. Mi s-a părut o idee bună să intru în baie și să-l arunc în coșul de rufe murdare. Totuși, după ce m-am gândit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu pot. Cineva trebuie să-i țină tovărășie omului fericit.“ Am citit însemnarea de mai sus o singură dată, pe urmă am închis jurnalul și l-am luat cu mine în dormitor. L-am așezat la loc în geanta de voiaj a lui Seymour, de pe pervazul ferestrei. Pe urmă, m-am lăsat - mai mult sau mai puțin deliberat - pe patul cel mai apropiat. Se pare că am adormit - sau am căzut, poate, în nesimțire - chiar înainte să mă întind. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
două bilete de odihnă la o stațiune balneară... Avea rost să se Împotrivească? Ippolit știa ce-l așteaptă dacă va scoate un cârâit... Așa că În două zile Își puse la punct treburile din depozit și se pregăti să plece În voiaj. Mai rămăsese de rezolvat o singură problemă: cea a „gheișei“. Fără să stea prea mult pe gânduri, Ippolit Îl chemă la el pe unul din subordonații săi, pe un anume Elizei, În care avea cât de cât Încredere, și lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-o mână În cealaltă. - Mi-ați spus aseară că ați venit aici având misiunea de-a extermina tot ce-i parte bărbătească... Sau nu vă mai aduceți aminte ce mi-ați spus?! - Am glumit, se eschivă el. Deși, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest voiaj perechea potrivită. Trupul meu e făcut Însă În așa fel, și spiritul de-asemenea, Încât nu pot Îndrăgi pe nimeni. Am Încercat, mărturisi el, de atâtea ori să mă leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu mine tot ce am de luat, răspunse musafirul din alte lumi, aruncându-i Mașei peste umăr o privire ce părea Încărcată de multă suferință și regrete. Nici o grijă, adăugă el cu tristețe. Și, scoțând din minuscula sa geantă de voiaj un fluier, intonă un cântec atât de jalnic, Încât tot ce era viu și mort se puse În mișcare. Chiar și frunzele, și iarba, și morții din morminte Îl urmară. - Uite, vezi ce ai făcut, Îi spuse Ippolit, desfășurând cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
clar. Mary încă își mai auzea numele rostogolindu-se de pe limba lui Drew. Și-a cufundat mâna în apă și i-a făcut un vânt ușor puiului de somn în josul râului. Poate că gestul ei nu era la fel de impresionant ca voiajul somonului prin lume, dar, pentru Mary, decizia de a se așeza pe nisip ca să aștepte reîntoarcerea regelui râului era destul. 8 Se spune că primul navigator de pe râul Salmon, Johnny McKay, s-a întâlnit cu Satana și i-a zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]