9,695 matches
-
are înlăuntrul lui. Cei care iubesc valorile, adevărul, frumosul, binele și virtuțile, aceia le găsesc pe toate acestea în Sfântul Ștefan. Dar cei care sunt stăpâniți de anumite patimi se agață de patimi și se opresc la cele ale omului. Voievodul Ștefan a fost și el supus greșelii, ca om de rând, dar a lăsat greșeala și păcatul în spate, le-a părăsit, nu s-a oprit la ele, ci și-a îndreptat cugetul către Iisus Hristos Domnul, care este modelul
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
Occident, în urma Renașterii și Reformei, acel duh lumesc care despuia biserica de icoane, ori înlocuia frumoasele fresce bizantine cu chipurile realiste în care se vedea doar omul carnal, nu sfântul, omul îndumnezeit, transfigurat de Duhul cel Preasfânt. Acest fiu al Voievodului Ștefan cel Mare, singurul care este atestat ca nelegitim, a stat în fața acestui val care venea să distrugă relația omului cu Dumnezeu. Și iată chipul la care trebuie să ajungă omul pe pământ, chipul înduhovnicit, pictat la Mănăstirile Voroneț, Moldovița
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
după hramul anului 2012? - Am rămas cu o dorință sinceră și curată de a fi mai recunoscător celor care m-au ales, m-au primit aici și m-au rânduit ca stareț aici, la Mănăstirea Putna: Maicii Domnului și Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Și să mă străduiesc ca floarea recunoștinței să o reînnoiesc mereu, în fiecare clipă, față de Măria Sa și față de toți înaintașii mei din mănăstirea aceasta, stareți și călugări, cât și față de acești sfinți ctitori care au zidit și
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
dăm jos noi, ci alții ne coboară. - Și aveți sau ați păstrat un gând (și) pentru oamenii acestui popor? - Îi văd suferind, îi văd că au nevoie de un Ștefan cel Mare, au nevoie de gândirea, de cugetarea, de așezarea Voievodului și Domnitorului Ștefan cel Mare, îi văd că doresc ceva înlăuntrul lor. Poate că unii sunt conștienți de boala lor sufletească, alții sunt mai puțin conștienți de ea, căci parcă întreaga nație suferă de lipsa de dragoste pentru valorile adevărate
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
recent renovate, arătând precum celor din vestul Europei . Personalul fiecărei biblioteci, de înaltă ținută în ceea ce privește pregătirea profesională ! Parcul din centrul Chișinăului, m-a impresionat nu numai prin varietatea enormă a arborilor masivi și zvelți, ci prin impunătoarea statuie a marelui voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, care parca apăra cu temeinicie întraga alee a scriitorilor, și ele adevărate opere de artă, bine amplasate și bine conservate împotriva intemperiilor. Astfel, pe îndelete am salutat cu respectul cuvenit pe Eminescu, pe Arghezi, pe
ZILE DE OCTOMBRIE LA CHIŞINĂU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342508_a_343837]
-
în războaie ca tatăl său, cum ne spun cronicarii a încercat să unească Moldova cu Transilvania, profitând de căderea regatului Ungariei la Mohacs în 1526 și de vidul de putere ardelean. Transilvania era disputată de Ferdinand de Habsburg și de voievodul transilvan Ioan Zapolya sprijinit de turcii lui Soliman Magnificul. Inteligent și hotărât Petru Rareș a profitat și a încercat să-și joace propria carte politică ca să realizeze un ”front comun al celor trei Țări Românești”, care să lupte cu Imperiul
DOMNITORUL MOLDOVEAN PETRU RAREȘ A ÎNCERCAT PRIMA DATĂ SĂ UNEASCĂ ȚĂRILE ROMÂNE, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342634_a_343963]
-
să includă și Țara Românească în sfera de influență a Moldovei. Ioan Zápolya și-a dat seama că această campanie a lui Petru Rareș în Ardeal urmărea extinderea posesiunilor acestuia și nu sprijinul pe care credea că îl obținuse de la voievodul moldovean pentru a ocupa tronul Ungariei. În consecință, îl somează pe Rareș să părăsească Transilvania, amenințându-l cu represalii din partea aliaților săi, turcii. Un contemporan al epocii, Anton Verancsics a observat plenar intențiile lui Petru Rareș: ”Soliman s-a temut
DOMNITORUL MOLDOVEAN PETRU RAREȘ A ÎNCERCAT PRIMA DATĂ SĂ UNEASCĂ ȚĂRILE ROMÂNE, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342634_a_343963]
-
deceniu, 1967-1977, a jucat în B la universitarii gălățeni, pentru care a marcat 287 de goluri în aproape 300 de meciuri. A jucat și în Divizia A la FCM Brașov, fost Steagul Roșu, alături de legenda Nicolae Pescaru, și la echipa voievozilor, CSM Târgoviște, în primul eșalon înscriind 54 de goluri, dintre care 19 în 13 etape în calitate de locotenent, asistate adică de Gicu DOBRIN, cel despre care a scris o carte care va vedea și ea lumina tiparului în curând - ''Prințul din
PETRE MARINESCU- DRIBLINGURI PE GAZONUL AMINTIRILOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341520_a_342849]
-
și o putere de sacrificiu pe măsură. Un om care a știut să păstreze flacăra credinței aprinsă nu numai pentru el, ci și pentru alții. Liderul primului lot de deținuți politici ai Maramureșului, fost profesor la Liceul Dragoș Vodă. Un voievod al demnității și onoarei. Este liderul primului lor de deținuți politici de la Sighet. Născut în 4 iunie 1926, a decedat în 2002 la Sighet, după o viață în care și-a păstrat credință și idealurile, plătind prețul greu al suferinței
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
neam în apărarea ființei sale și în durarea de opere ziditoare. Reprezintă sigiliul așezat de ctitorul care-și doarme aici somnul de veci, Ștefan cel Mare. Putna este, totodată, o carte deschisă. Pagina pe care și-a scris ultimile cuvinte voievodul nu e ultima, n-a rămas colbuită. Dimpotrivă mereu s-a adăugat ceva. Sporirea aparține celor mulți care vin la Putna aidoma celor vechi la templu. Pășești aici pe meleag renăscător... Aceeași stare de vibrație lăuntrică i-a purtat în
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
asemenea, recomandăm că noua stație de metrou în construcție să poarte același nume: BUREBISTA ! Grupul statuar va fi ridicat cu ajutorul a trei sculptori, membri ai Academiei DacoRomâne: domnii Pierre Georgescu-Dedy, Ioan Marchiș din Maramureș - autorul unor statui monumentale ale marilor voievozi și dl. C. Sinescu. Există acordul de cooperare și al C.N.SERVICE - C.F. REC Ș.A. prin dl. Ing. dr. Constantin Cocenescu, membru al ADR. Domnia sa a mai ridicat statui ale multor fruntași ai istoriei noastre, cea mai recentă fiind cea
COMUNICAT DE PRESĂ (2): PROPUNERE DE RIDICARE A UNUI GRUP STATUAR AL A MARELUI REGE DAC BUREBISTA LA PIAŢA FAVORIT DIN BUCUREŞTI de GEO STROE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340688_a_342017]
-
văzut doar la învelitorile de plastic ale caietelor școlare, cu nasul drept, cu gura schițând un zâmbet ironic printre două buze roșii, da, roșii, în ciuda vârstei, cu o barbă sură și mare ca o mătură, impunătoare, nea Gică părea un voievod de pe peretele clasei! Și casa lui avea ceva de poveste, ceva altfel decât celelalte case, așa cum și nea Gică era diferit de ceilalți bărbați. Așezată chiar în vârful dealului, casa domina satul întins spre luncă. Părea un conac din cerdacul
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Scrieri > LĂCOMIA DE PĂMÂNT Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lăcomia de pământ Poate că ați auzit vreodată o povestioară cutremurătoare, de mare tâlc, care spune că un oștean căruia un voievod, ca răsplată pentru o faptă de vitejie, i-a promis să-i dăruiască pământ mult, atâta cât poate să înconjoare, cu piciorul, într-o zi, de la răsăritul și până la apusul soarelui. Și cum, acel oștean, din lăcomie, a vrut să
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
poate să înconjoare, cu piciorul, într-o zi, de la răsăritul și până la apusul soarelui. Și cum, acel oștean, din lăcomie, a vrut să cuprindă cât mai mult pământ, alergă toată ziua fără hodină, iar când s-a întors seara la voievod, a căzut dându-și duhul. Vă întrebați, oare, cum de a putut fi acel om atât de lacom, să-și dea viața pentru pământ. Iată, vrem să reînviem amănuntele acestui fapt povestit din bătrâni. Ziua începu cât se poate de
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
pentru verii săi cei nevoiași. Nici după un ceas, i se păru că a ocolit pământ de ajuns. Chiar se gândea să facă un ocol larg, și să se întoarcă, încât spre prânz să ajungă în tabăra unde îl aștepta voievodul cu oștenii săi. Dar când să dea curs acestui gând, iată, tocmai ajunsese în fața unui sat cu holde minunate, cu pășuni verzi, păduri umbroase. Cum să nu ia în stăpânirea sa și acel sat minunat, acum când avea ocazie atât
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
Dar când să dea curs acestui gând, iată, tocmai ajunsese în fața unui sat cu holde minunate, cu pășuni verzi, păduri umbroase. Cum să nu ia în stăpânirea sa și acel sat minunat, acum când avea ocazie atât de mare, când voievodul era așa de mărinimos? Iuți pașii, făcând un ocol larg satului celui minunat, alipindu-l la viitoarea lui moșioară. Nici nu înconjură acel sat, când văzu altul încă și mai minunat. Cum să-l lase altora? Găsi un drum de
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
un munte, încă o vale. Puterile îl părăsiră iarăși. Intră într-un desiș de pădure prin care reușea să răzbată din greu. Soarele se îndrepta spre asfințit. Dacă nu se va întoarce până la apusul soarelui în tabăra unde-l aștepta voievodul, va pierde tot ce câștigase în ziua aceea cu atâta trudă. O mare neliniște îl cuprinsese. Se rătăci. Alerga bezmetic. Spaima îl storcea și de ultima fărâmă de vlagă din trupul său. Simți că i se întunecă mintea, că nu
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
împreună mâinile, implorând fierbinte, în rugă, ca Cel de Sus să-l ierte, să nu ia în seamă nesăbuința sa. Va ajunge în tabară când va putea, a doua zi, poate. Nu-i mai trebuia nimic. De l-ar ierta voievodul pentru lăcomia sa. După ce se rugă, răsuflă mai liniștit. Simți, încet-încet, cum îi revin puterile în trup și picioare. Se uită în sus. Văzu vârful golaș al unui munte înalt, încă luminat de soare. Cu multă trudă urcă spre vârful
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
dădu ocol privirilor pentru a se dumiri unde se află. Totul părea un pământ străin, necunoscut. Când și ultimele speranțe îl părăsiră, văzu, ca o tresărire, în depărtare, o vale și o poiană cunoscute. Era tocmai poiana unde îl aștepta voievodul. Chiar și soarele mai avea ceva până să apună de tot. Răsări în el nădejdea că încă nu e totul pierdut. Încă mai avea timp să alerge spre locul de sosire. Trebuia să alegre cât poate de tare. Porni ca
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
sosire. Trebuia să alegre cât poate de tare. Porni ca vulturul la vale. Nu mai simțea nici oboseala, nici sufocarea. Ceața caldă îi aburea memoria. Picioarele, doar picioarele, singurele, îl mai duceau pe șleauri de munte spre poiana din zare. Voievodul se afla în poiană, în mijlocul oștenilor săi. Încă îl mai aștepta pe oșteanul pornit să-și înconjoare moșia. Slabă nădejde, însă, să-l mai vadă sosind. Soarele apunea în curând. Dar, chiar atunci, când razele soarelui încă mai răzbăteau prin
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
Slabă nădejde, însă, să-l mai vadă sosind. Soarele apunea în curând. Dar, chiar atunci, când razele soarelui încă mai răzbăteau prin cetina brazilor, iată, pe plaiul dinspre pădure sosește, împleticindu-se, un oștean, vizibil sufocat de trudă. Ajuns în dreptul voievodului, oșteanul se poticni și căzu cu fața în țărână. Își dăduse sufletul! Întreaga curte a voievodului fusese consternată de această întâmplare. Nu le venea a crede. Era un prilej de jale, voinicul era îndrăgit de toți, îl știau cât de
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
razele soarelui încă mai răzbăteau prin cetina brazilor, iată, pe plaiul dinspre pădure sosește, împleticindu-se, un oștean, vizibil sufocat de trudă. Ajuns în dreptul voievodului, oșteanul se poticni și căzu cu fața în țărână. Își dăduse sufletul! Întreaga curte a voievodului fusese consternată de această întâmplare. Nu le venea a crede. Era un prilej de jale, voinicul era îndrăgit de toți, îl știau cât de destoinic era. Oare de ce și-a dat sufletul pentru o moșie întinsă? I-au făcut un
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
Oare de ce și-a dat sufletul pentru o moșie întinsă? I-au făcut un mormânt, acolo, la marginea poienii. I-au împodobit mormântul cu cetini multe. În vârf i-au pus o cruce de lemn, după datină creștinească. Ridicând glasul, voievodul rosti: - Iată cum sfârșesc cei care nu știu să se oprească la timp din alergarea după avuție și după fala deșartă a lumii! Referință Bibliografică: Lăcomia de pământ / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
scurt, privindu-mă cu ochii ei mari de parcă ar fi spus “hai că mă doare ugerul, e drum lung până la vițel”, am mai privit odată bărăganul ca o tavă cu plăcintă așezată pe masa Domnului, m-am simțit ca un voievod rotindu-și privirea peste țară și am pornit spre casă. - Era neam cu noi? întreb eu șoptit, să nu deranjez pânza de liniște ce se întindea dinspre boaba de lumină a candelei. - Era văr cu mine, răspunde mama. - Purta două
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
A ȘASEA - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Continuare de la Partea a cincea Eram conștienți că la Putna a fost și este o spiritualitate sacră. În plus, aveam senzația stranie că Voievodul Ștefan este peste tot cu noi, că ne vede, ne aude și știe ce gândim. Da, aici în cel mai durabil monument al marelui Voievod, el a rămas veșnic viu, trecând prin moarte în nemurire. Îmi amintesc acum frumoasele cuvinte
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]