1,651 matches
-
nostru în grădină, / Acolo de înflorit va înflori / Și de rodit va rodi / Și foarte bine va fi."166 Metaforele descriptive, urmate de circumstanțialele de scop, vizualizează integrarea în viața socială, trecând prin ritualul integrării în cosmic: "Nună mare, fii voioasă, / Că tu ai fină frumoasă, / Mirele un trandafir / Ca să-l porți sara la sân; / Miresuica o zmeurică / Ca s-o porți la cheutorică."167 Incantația profetică redefinește umanul din perspectivă cosmică, ambele tipuri existențiale renăscându-se sub povara sentimentului: "Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și ia tunuri și mi-l tună, / Prinde, Maică, tuna, / Doar Iuda s-a spăimânta, / Toate-n rai că le-a lăsa, / Și raiul a rămânea / Rai frumos și luminos / Ca și fața lui Hristos! / Să fii, gazdă, veseloasă / Și voioasă / Ca vara, / Ca primăvara / Și ca toamna cea bogată, / Cu de toate-ndestulată!"138 În simbolistica universală, mărul a fost considerat un fruct al cunoașterii și al libertății, mărturie stând dispunerea interioară a sâmburilor, sub formă de stea cu cinci colțuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pionieri, învățau și cântecul dedicat acelei generații: „Sunt pionier”: “Am cravata mea, sunt pionier Si mă mândresc cu ea, sunt pionier. Flutură în vânt, zălog de legământ Întâiul meu cuvânt, de pionier.” De altfel și salutul între copii era ”Salut voios de pionier” iar pentru învățătoare “Bună ziua, tovarășă învățătoare”. Am scăpat de salutul pionieresc pentru că nu am fost pionieră. Mai greu pentru mine era salutul pentru învățătoare deoarece eram învățată acasă să spun “Sărut mâna, doamnă”. Mai ales că ea mă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
imediat! Ai văzut? Nu au crezut că ești soția mea! Cel mai greu lucru e să-i convingi pe ceilalți de adevăr... Uite și cartea cu citate revelatoare: "Hai, du-te și mănâncă mulțumită pâinea ta și bea cu inimă voioasă vinul tău, pentru că ceea ce faci e dat de Dumnezeu! Albă să-ți fie îmbrăcămintea-n orice timp și nu-ți lipsi capul de mir..." Ia-o, ți-o dăruiesc, mie nu mai îmi trebuie... și oricum, mâine îmi cumpăr alta
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ți-a sosit rîndul, Îi veni aici, că aici suntem mai mulți decît voi. Și de la voi sunt aici. Uite acolo pe ai tăi ! ” Și, ia văzut pe mama și pe tata ei În grădină atît de mîndri Îmbrăcați și voioși lucrînd la pomi. Un moș de aici căra cu roaba pămînt. Și-a zis İoana către el: ,, D-apoi de ce ți-a dat dumitale să lucri așa de greu, că ești bătrîn și slab? ” ,, - Aiesta-i lucru Ă meu! Fiecare
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
corpului în vederea realizării unei unități perfecte. Execuția trebuie să fie liberă, naturală, să dea impresia de ușurință. În orice exercițiu indiferent de intensitatea efortului, acesta nu trebuie să fie exteriorizat prin expresie sau încordare, rigiditate. Expresia feței să fie liberă, voioasă, să degaje plăcerea mișcării și conținutului muzicii. Execuția amplă și legată a mișcărilor (amplitudinea mișcărilor). Exercițiile în gimnastica ritmică sportivă se caracterizează prin amplitudine maximă, atât în cazul elementelor de mobilitate și elasticitate, cât și în cazul zborurilor, variațiilor de
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
de salturilor iepurilor un câine dintr-aceia de care țăranii nu s-ar despărți pentru tot aurul din lume, după cum jură cu mâna pe inimă: Nu l-aș lăsa, nici să-mi dai milioane..." Îi mai aud și acum lătratul voios, în diminețile de duminică de la începutul toamnei, pe când cerceta, dintr-un capăt în altul, vizuinile iepurilor (ca și cum ar fi făcut o inspecție a locurilor). Jubilația urmăririi îi limpezea glasul, iar strigătul i se auzea cu răsunet în tot codrul, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din popor și le introduce prin formula ―vorba ceea-. Umorul Umorul face parte din întreaga creație a lui Creangă, nelipsind din operele sale. Umorul lui Creangă parcurge o întreagă gamă. Autorului îi place să glumească, poate și datorită firii sale voioase. Tonul povestirii e plăcut, degajat, autorul provocând permanent zâmbetul sănătos, privind totul dintr-o perspectivă care amuză, exagerând, zeflemisind sau autoironizându se. Creangă pune un mare accent pe umor în romanul Amintiri din copilărie , unde autorul își povestește isprăvile de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Întunericul, adică starea anterioară inconștientă.” Cel care vrea să o smulgă din vraja și din visul de luceferi pe fata de Împărat este un iluminator, un spornic al conștientului, al trăirilor primare, mundane „căci amîndoi vom fi cuminți/ vom fi voioși și teferi/ “. Jung traducea În termenii psihologiei arhetipale „infans Înseamnă ceva care vrea să devină independent”. Important În această analiză jungeană este faptul că arhetipul infans reprezintă un factor de progres și o năzuință către desăvîrșire, către devenire. Nu altceva
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino!/ și pentru noi soarele strălucește/ chiar dacă negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi nici voioși,/ nici teferi.// hai mințile să ni le pierdem/ măcar huiduind/ dinții lor de aur și/ brâiele tricolore/ cu care neantul și-l încheagă"). Or, cum se știe, Cronicarul n-are voie să moară niciodată; cu atât mai mult, cronicarul care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
probeze/ pe țeste scalpate, trufașe, spinoase, paranormale,/ anxioase, odioase,/ se admiră fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii sinilii/ cu tot cu pălării" (Vameșa). Histrionismul, autoironia și sarcasmul pot, într-adevăr, colora plăcut viziunea derizoriului cotidian. Referințe critice (selectiv): Adrian Dinu Rachieru, în "Luceafărul", nr. 15, 21 aprilie 1999; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau moarte. În Viață solitara metamorfoza din momentele auroral și crepuscular, indiferent de unitatea de timp, este reprezentată în tonuri blânde, atât de necaracteristice majorității versurilor leopardiene. Astfel începe cadrul descriptiv al vieții însingurate: Ploaia din zori, când în patul voioasa / bătând din aripi salța găinușa / Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu mii de raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește/ bătându-mi lin și dulce în fereastră; Și mă ridic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
doi. Astfel, sintagme din Piață Fontana evocă Infinitul și păr să fie reelaborări ale unor motive leopardiene: foșnetul meu / tăcut; întregi fragmente din aceeași poezie readuc în minte Sâmbătă satului: În pâlcuri zgomotoase / copiii strigă-n piața / și-n țipete voioase / ici colo saltă-n joacă (vv. 24-27). Quasimodo plăsmuiește o imagine similară celei de mai sus, căreia îi reduce energia tonica, adaugându-i o notă de melancolie și un motiv poetic, tot leopardian, cel al vântului: Prin al meu par vântul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
încotro și bietul prisecar, cu întristare, îl vânează numai cu ochiul, sau că se așază pe un arbore înalt, unde nu samănă a ave plecare să aștepte ca să fie prins și, deodată, zboară și de acolo. Un alt roi esă voios din stup, dar împărăteasa (matca) fiind bătrână <s>au lâncedă de aripi, nu este în stare a se înălța cu roiul și neîntârziet cade în iarbă sau chiar în apă, sau că se face prada unei rândunele zburătoare și roiul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere ironică și ludică, proprie postmodernității, care răstoarnă și amestecă texte și mituri. Cum putem explica ceea ce considerăm a fi un deșert deșertul actual de invenții
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nesătulei societăți de consum. Lumea se năruie, dar nu înainte de a izbucni într-o ultimă, spectaculoasă înflorire, căci, împotriva tuturor așteptărilor, la început, cei doi prieteni reușesc să reînvie barul muribund, să reanime spiritul comunitar, să reaprindă pofta de viață voioasă și nonșalantă a celor atrași în iureșul festiv dominat de aburii alcoolului, de acordurile unei chitare singuratice, de partide virile de cărți și jocuri erotice mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ironice sunt însă dominante. Mukasonga își dezvăluie personajele în dimensiunea lor caricaturală, în fricțiunile hilare generate de confruntările civilizaționale și viziunile diferite asupra lumii. Iată, spre exemplu, procesiunea eterogenă de binecuvântare și instalare a statuii Fecioarei, în care se înghesuie voios clerici catolici, conduși de Vicar, șefi de trib, personalități publice din capitală, eleve, bucătari, vrăjitori... La rîndul său, șeful Kayitare înaintează în fața estradei și își cheamă vaca, pe Rutamu, oferind-o noii regine a Rwandei. Amestecă elogiul ei cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de a se anula reciproc, trimit în permanență de la unul la altul. Mișcarea veșnică e cea care ne așează inevitabil pe cale. Oricum am numi-o. Curios lucru și sfîrșitul lumii... Dacă tot ne-am apropiat (și am trecut) în pași voios apocaliptici de 2012, să privim puțin și înspre un volum cumva premonitoriu al unui longeviv și fascinant personaj literar, academicianul Jean d'Ormesson, care se ocupă, încă o dată, de lucrarea lui Dumnezeu. E recidivist, prin urmare, căci în 1981 publica
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară adevărată și puternică. Desigur, orice roman cu vagi pretenții polițiste urmărește un anume tipic, oricît de voios ar fi el încălcat (marele maestru în domeniu fiind Frédéric Dard, alias San-Antonio). Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor pe care nefericitul cititor apucase să și le clădească
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
părăsește legăturile individuale. Cioran suferea în fiecare clipă, și asta din fragedă copilărie : reumatisme, rinite, gastrite, sciatică, agorafobie și alte neajunsuri făceau ca existența sa în întregime să se învîrtă în jurul catastrofei. Însă celălalt eu nu era niciodată prea departe : voiosul comesean, amator de năzbîtii și farse, simpatic și amabil făcea ca oamenii să se simtă stingheriți cînd era vorba de a suprapune această imagine peste cea a nenumăratelor dureri detaliate în textele sale. Cum e posibil să rîzi și să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare, ci mai mult să arate efemeritatea modelelor impuse la un moment dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car naval
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
centru, discursurile capătă sens doar prin dialogul dintre ele, însuși subiectul 297 devenind o "funcție-text". Derrida îmbrățișează acest univers descentrat al jocului liber ca fiind "eliberator", la fel cum Barthes, în Moartea autorului, celebrează intrarea într-o epocă a "libertății voioase". Dispariția autorului ca autoritate textuală este teoretizată și de reprezentanții grupului Tel-Quel. Astfel, Pleynet a deconstruit ideea unui "autor" care semnează o "operă", arătând că este vorba despre un text care semnează cu un nume, la fel cum Houdebine, susținând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scrierile filosofului francez nu sunt dominate de producerea unei analize științifice, care să respecte toate rigorile în cauză, ci de seducție și de ceea ce s-ar putea numi o "analiză fatală" (la care Rojek și Turner adaugă și o "analiză voioasă", în sensul apropierii de Nietzsche și a considerării reflecțiilor baudrillardiene despre lumea modernă ca deținând o componentă exuberantă, ludică și destructivă). În aceeași manieră, Rojek și Turner consideră că "nu avem nici o îndoială că [Baudrillard, n.n.] reprezintă o figură importantă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unii critici să apropie proiectul său de câteva concepte-cheie ale gândirii bahtiene: "delectându-se cu deconstrucția, răsturnarea și inversiunea, Baudrillard [...] parodiază regulile jocului, codurile, convențiile și ierarhiile modernității, indicându-le convenționalitatea, arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și transgresează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]