2,768 matches
-
scăzut în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
dansul iubirii și al dăruirii. Nectarul plăcerii se revărsa în întreaga noastră ființă, iar ea radia de plăcere și bucurie că a trecut peste acest hop atât de ușor. Nu mai percepea aproape nicio durere și se dăruia cu toată voluptatea actului în plină desfășurare, transformând senzațiile de durere într-o deosebită plăcere. Zvâcniri ale trupului ei mă vesteau că încearcă noi senzații, că este în preajma exploziei. Ochii i se închiseseră pe jumătate și clipeau nervos. Striga fără să vrea... “Acum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
joaca noastră erotică. Îi dispăruse sfiala și timiditatea din prima noapte de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
Vlada, din volumul “Poeme extrauterine “, apărute la Editura Paralela 45, în 2004.Născută în București în 1986, autoarea debutase cu un an înainte în revista Luceafărul, prezentată de Octavian Soviany. Alexandru Matei vorbește despre “ autenticitatea spunerii“, Aurel Pantea scrie despre “voluptatea deziluzionării, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminități ce-și calmează toate libertățile și toate decomplexările “. Toate aceste elogii sunt rostite cu jumătate de gură, cu reserve subtextuale.Aceste constatări, unele laudative nu reprezintă în niciun fel garanția valori. Și
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa Ta făgăduință - o țară
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
coapselor încordați de efort, Thomas povestea ceva și Licurișca rîdea în hohote, dar nu eram atent la ei, nici măcar nu îmi păsa de prezența lor, se luaseră după mine, amuzați, spunîndu-mi că voiau să înțeleagă și ei ce era cu voluptatea asta a mea de a mă cățăra pe dealuri în fiecare zi, chiar și pe ploaie, ce era cu nebunia asta, de unde aveam eu vocația de cățărător pe dealuri, de excursionist în pieisajul patriei, de cutreierător de păduri?! Pășeam hotărît
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > IUBIREA Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 389 din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cupidon - un amoraș frumușel și drăgălaș, pus pe șotii și pe șagă alege perechea dragă. Amor fulgeră, săgeata voluptății îi dă gata, și iubirea se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
construcție și de semnificație, prin elemente ale viziunii artistice. Cu tonul uneori sobru, detașat, poetul caută însingurarea, tristețea, alteori, patetic, se dăruie total! Dionisiacul este sublimat în apolinic, seninătatea și înaltul însoțesc aspirația spre liniște, spre Tăcere, ca stare de voluptate a descoperirii sinelui. „Tăcerile” Poetului sunt însoțite în drumul lor către cititor de 175 de desene, semnate de Damian Petrescu, genial grafist și pictor român, trăitor de multă vreme în Franța. Cale de șase cărți, inimile celor doi au bătut
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
care ne-a închis accesul până și la propria noastră țară, nu mai avem voie să ne cerem drepturile noastre fundamentale, și în curând nu vom mai avea acces nici la pământurile noastre. “Se pare că abia acum trăim cu voluptate, cu decizie, cu voință fermă în plin comunism! Acum suntem cu adevărat comuniști. D-aia suntem și așa tâmpiți!” spunea Alexandru Paleologu în ultimul său interviu. Părerea mea este că acum toți pământenii (din China, India, UE, SUA, Rusia, etc.
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
Printre gratiile sufletului:/ Mereu puterea/ din/ Nerostite cuvinte” (Cobor în mine). Pe de altă parte, lecția textualizării - precoce însușită - e pîndită uneori de ridicol: „pe un bostan am încrustat lexeme/ bostanul a crescut șieditura-i plină de poeme” (Lexeme); sau de voluptatea truismului: „Cad cuvinte, și-n cădere/ Totul nu-i decît durere;/ Iar din toate, cel mai tare,/Doare ura din petale.// Trebuie să-nveți să minți/ Chiar mințindu-i pe părinți...” (Ura din petale). Textualismul poate fi și o metodă
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
mă iubește ca pe un zeu, eram blond, aveam ochi albaștri, trup de atlet, mușchi de oțel, aș fi dărîmat cerul pentru ea, pentru trupul ei perfect, cu moliciuni dumnezeiești. Cîntarea cîntărilor îmi răsărea în minte cînd ne scăldam în voluptățile cearceafurilor albe sau în răcoarea cristalină a lacului de la Mogoșoaia, ardeam ca două lumînări de dor, nereușind să ne contopim pentru totdeauna unul într-altul - dorința dintotdeauna a îndrăgostiților eterni, sau poate visul primordial al hermafrodiților, despre care eu credeam
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
să mă rup de toate aceste gînduri, de acel trecut maculat de o femeie care s-a folosit de copiii ei ca să-i fie bine în viață - copii pe care îi terfelea, îi înjura, îi blestema, îi teroriza cu o voluptate isterică, masochistă ... Voiam să mă concentrez asupra viitorului meu, ca și cum mă născusem abia atunci. Da, asta era important. Ce-i mai poți face trecutului? Să-i dai un picior în fund sau, eventual, să înveți cîte ceva din propriile tale
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
dus la închegarea compoziției într-un registru amplu, de la calmul șoptit al evanescenței pînă la tensiuni dinamice, autoritar controlate totuși. Lucia Pușcașu reușește să dezvăluie o structură complexă, cu mari și surprinzătoare posibilități interpretative.” Cornel Radu Constantinescu ,,Lucia Pușcașu are voluptatea super-dimensionărilor, are și puterea de nestăpânit, compozițiile fiind în mod cert confesiuni, spații deschise asupra spiritului său neliniștit și neliniștitor. Fiecare semn apare ca o trăsătură vitală, amprenta unei experiențe de lungi meditații din care se nasc fantasmele și imaginile
LUCIA PUSCASU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359759_a_361088]
-
Vlada, din volumul “Poeme extrauterine “, apărute la Editura Paralela 45, în 2004.Născută în București în 1986, autoarea debutase cu un an înainte în revista Luceafărul, prezentată de Octavian Soviany. Alexandru Matei vorbește despre “ autenticitatea spunerii“, Aurel Pantea scrie despre “voluptatea deziluzionării, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminități ce-și calmează toate libertățile și toate decomplexările “. Toate aceste elogii sunt rostite cu jumătate de gură, cu reserve subtextuale.Aceste constatări, unele laudative nu reprezintă în niciun fel garanția valori. Și
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
agale, subsuoare, inghinale, să-ți văd sânii cum se-nfoaie, brațele cum ți se-ndoaie, cum te-ntinzi, te răsucești, ba nu vrei, ba te ferești, trupu-, n unghii, mi-l sfâșii, ochii-s rătăciți și lucii... acum mușcă-, n voluptate, gura mea, pe săturate! una suntem cu văzduhul, la un pas să ne dăm duhul... cât ești de fermecătoare...! toată - un parfum, de floare! Referință Bibliografică: uite, ai crescut, lucica! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 684, Anul
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
actuala ideologie antiumană a globalizării - monstrul articial care îi cerșește imperativ omului contemporan organicitatea mult mai insistent ca apele Gangelui viața pe malurile sfinte ale vechiului Benares - locul sacru al spațiului indic, deasupra căruia umbra zeului Shiva înghite cu neprefăcută voluptate aproape tot. Acolo, la porțile închipuite ale nemuririi, fluviul sfânt mărunțește lacom în străvechiul lui pântece moartea (ca și cum aceasta i-ar aparține de drept încă de la punctul inițial al Facerii lumii), cea mai mare și ultima ofrandă adusă, până la urmă
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
fel de roabă înconjurată de oameni îmbrăcați așa cum văzuse el numai la teatru, împodobiți cu pietre prețioase și coliere, vopsiți pe față mai ceva decât păpușile rusești și care fluturau elegant niște batiste uriașe, evident, parfumate și se scărpinau cu voluptate folosind un fel de mânuțe aflate în vârful unui mâner lung, din aur. Un grup mai mic de indivizi îmbrăcați în negru din cap până în picioare făcea notă discordantă până și prin faptul că îi aruncau priviri asasine nu numai
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
nostru nu depășește ieșirea din grotă, educația noastră nu depășește senilitatea conformismului. În schimb, suntem gata să condamnăm orice nu ni se pare util, orice nu ni se pare vandabil, orice nu ne satisface rapid și pe deasupra. Ne răfuim cu voluptate cu tot ce e dificil, serios și rar. Nu știu ce experiență ar trebui să avem, ca să ni se ia solzii care ne-au crescut pe ochi. Adică știu, dar mi-e groază să mă gândesc. Libertatea are preț scump și răzbunare
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
au fost indignați de devierea de la norme, dar erau convinși că publicul va sancționa înșelătoria de presă și nu va mai cumpăra ziarul. Nici vorbă. Ba, mai mult, dovedindu-se o rețetă de succes, alte canale media au pornit cu voluptate pe calea stilului senzațional. Și astfel a apărut jurnalismul 2.0., mixul de informare și fabulație, de alimentare a viciilor omului. Cu jurnalismul 3.0 a fost mult mai simplu și mai rapid. După explozia internetului în anii 2000 sursele
Acuzăm de manipulare. Dar, mai întâi, să vorbim de jurnalism și informarea de proastă calitate () [Corola-blog/BlogPost/338390_a_339719]
-
H.G. Wells. Aveam să aflu răspunsul frământărilor mele cu părul deja albit. Deși îmi continuam drumurile zilnice prin oraș, eram absolut de nevăzut. De negăsit. Nimeni nu putea da de mine, odată ce plecam de lângă postul telefonic din biroul unde lucrez. Voluptatea resimțită o savuram ca pe un sentiment aparte, confirmându-mi certitudinea că ne suntem singurii stăpâni. Lăsam temerile deoparte, să zicem cele privitoare la viața fiicei mele. Crescuseră atâția copii, fără să fie controlați în fiecare moment, iar eu fusesem
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
la adevăr, mișcându-se între rătăcire și nimereală. De aceea, Socrate a vrut să caute un zeu, în dialogul Carmide, pentru a afla ce este înțelepciunea. Haig și cu mine dorim să discutăm cu dumneavoastră (despre) arta hieratică și arta voluptății.” Brâncuși: „Vă ascult”. A început Haig, afirmând că omul artist se mișcă liber între cer și pământ. Am continuat eu: „Artistul poate exprima voluptatea, fiind captivul clipelor, iar cel care practică arta hieratică este stăpânit de pasiunea purului și vrea
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
este înțelepciunea. Haig și cu mine dorim să discutăm cu dumneavoastră (despre) arta hieratică și arta voluptății.” Brâncuși: „Vă ascult”. A început Haig, afirmând că omul artist se mișcă liber între cer și pământ. Am continuat eu: „Artistul poate exprima voluptatea, fiind captivul clipelor, iar cel care practică arta hieratică este stăpânit de pasiunea purului și vrea să înlăture greșelile morale, să producă în contemplator și-n consumatorul de artă Katharsis-ul aristotelic, purificarea sufletului și moravurilor, împletind esteticul cu eticul
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
Noaptea aceea, la hotel, în camera noastră, coridorul lung și pustiu, pantofii în fața ușii, pe jos covorul moale și gros, afară ploaia prelingându-se de-a lungul ferestrelor și în cameră o lumină plăcută și veselă, apoi lumina stinsă și voluptatea cearșafurilor mătăsoase și a patului comod, simțindu-ne că am sosit acasă, că nu mai suntem singuri, deșteptându-ne noaptea și găsindu-ne unul pe celălalt, acolo, nu plecați; totul părea ireal.” Povestea lor se încheie însă trist, viața reușește
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere„. În alte pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care efluviile trăirilor îmbracă haina bucuriei de a trăi cu voluptate, versuri încărcate de optimism, așa cum se dezvăluie și din poezia Viața: Cuvântul viață înseamnă sunt/ Și viața mi-i dragă și cânt și cuvânt/ Și Ție, Doamne, mă-nchin la pământ, Că pot spune azi:/ - Sunt fericit!...// Punctele de suspensie
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
aștept ca gândul meu fierbinte Să te aducă-n locul de demult... Acolo unde-am învățat despre iubire, Unde din mângâieri creșteau fiori, Unde-am văzut lacrimi căzând-de fericire Și unde cerul nostru n-avea nori. Respir parfumul tău cu voluptate Îți mângâi sânii și nu-ți spun nimic, Rămân să pot să-ți fiu și mai departe Tot ce vrei tu și peste,înc-un pic! Un pic de dor,un pic de drag,un pic de-amor Hrană de suflete
ÎMBRĂŢIŞÂND VĂZDUHUL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340953_a_342282]