1,377 matches
-
o văd. În timp ce conduceam spre sud pe Kaiserallee, prin Wilersdorf și Friedenau, am văzut și mai multe distrugeri, și mai mult din expresiile spontane de mânie a poporului: firme cu nume evreiești smulse și aruncate pe jos, noi sloganuri antisemite vopsite proaspăt peste tot; și tot poliția, nefăcând nimic pentru a împiedica vandalizarea vreunui magazin sau pentru a-l proteja pe proprietarul său. În apropiere de Waghäuselerstrasse am trecut pe lângă o altă sinagogă în flăcări, unde pompierii vegheau pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
singur. Și totuși, îi plăcea să țină anumite lucruri în secret. Alegea stranii figuri singuratice, femei între două vârste puțin atrăgătoare, aparent spălăcite, dar poate cu calități ascunse. Una era casieră la un cinematograf de mâna a doua, avea părul vopsit, un chip acvilin și sânii mari strânși într-un sutien rigid. Am văzut-o o singură dată, când tata m-a dus în barul care comunica cu cinematograful printr-o ușă de sticlă. În spatele ușii am văzut-o pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spus că asta era o idee foarte bună și au coborât spre port. Marcel și Louis locuiau la marginea cartierului Marinei, aproape de porțile care se deschideau spre cornișă. Era o casă mică, spaniolă, cu ziduri groase, cu obloane de lemn vopsite, cu odăi goale și umbroase. Aveau orez, pe care l-a servit mama tinerilor, o bătrână spaniolă zâmbitoare și plină de riduri. Gonzales s-a mirat, fiindcă orezul lipsea acum în oraș. Se poate face rost la porți", zise Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
învățând, iar grupuri de personaje sunt în plină mișcare. Pictura icoanelor din catapeteasmă, este mai nouă, din 1827. Icoanele sunt pictate în ulei pe lemn, în stilul Renaștere. Nu se cunoaște autorul acestor lucrări. Catapeteasma este din lemn de tei vopsită în culoare albastră, are ornamente florale aurii pe un fond marou și verde. Este așezată între altar și naos. Meșterii au închistrit mobilierul bisericilor cu motive geometrice și florale asemeni locuințelor lor. Au sculptat și păsări așa cum era arta bizantino
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor, cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție ctitoricească, care se păstrază, și unul de adamască, trei orare de stofă, 10 perechi mânecuțe, 4 de stofă nouă și 6 de adamască
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
susținute de un înger cu mâinile întinse, însemnele arhierești; și una domnească bogat ornamentată, cu o decorație aurită cu frunze și flori pe un albastru strălucitor. Pe tăblița din spate era aplicată stema Moldovei; precum și 35 de strane de lemn vopsite. Inițial strănile aveau la baza lor lei alungiți, după care s-a pus un suport din lemn simplu”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 66 footnote>. Astăzi avem în biserică următoarele odoare: Icoana Maicii Domnului cu pruncul, care are menționat că
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
câțiva bătrâni veneau să se însorească în după-amiezile fragile și blânde de toamnă, când frunzele unei duzini de castani sălbatici care creșteau exilați acolo, după ce tremuraseră în vântul de miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua, își primeau rația de apă la ore fixe printr-o rigolă și-și întindeau rădăcinile pe sub pavajul pieței; acei copaci prizonieri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să faci față cu brio perdafului de douăzeci de minute pe care ți-l trage în bucătărie soția acestuia, când află ce-ai făcut. — Domnule Geiger pune la cale o afacere extrem de importantă ! Pufăie furioasă din țigară, și părul proaspăt vopsit îi tresaltă pe umeri. Iar întâlnirea aia era crucială ! — Îmi pare foarte rău, doamnă, spun cu privirea în pământ. — Știu că nu ai cum să înțelegi aceste lucruri, Samantha. Mă fixează. Dar e în joc o sumă foarte mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu ciuperci și chiflele. Când intrăm în încăperea tapetată cu mătase albă, pălăvrăgeala amuțește brusc și paisprezece capete vopsite și lăcuite se întorc spre noi. Invitatele lui Trish sunt așezate în jurul mesei, bând șampanie, și fiecare dintre ele e îmbrăcată într-un taior în altă nuanță pastel. E ca și cum am fi intrat într-un tabel ce prezintă gama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
retrag în două săptămâni vasele pe care le mai au în magazie, Merg cu tine să te ajut, Nici gând, dacă Centrul face comanda, nu ne va ajunge timpul, vor trebui modelate păpușile în forma lor finală, făcute mulajele, modelate, vopsite, va trebui umplut și golit cuptorul, mi-ar plăcea să predau prima comandă înainte să las goale rafturile magaziei, să nu-și schimbe cumva ideile, Și ce facem cu vasele, Nu-ți face griji, am vorbit deja cu Marçal, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar poate fi avantajos aplicată cu pistolul pentru a obține un strat mai subțire, Nu avem pistol, Sau prin scufundare, Asta e metoda clasică, dintotdeauna, deci vom proceda prin scufundare, Tot procesul se va desfășura la rece, Foarte bine, Odată vopsită și uscată, piesa nu trebuie și nu poate fi supusă nici unui tip de coacere, Asta ți-am spus și eu, se câștigă mult timp, Mai sunt și alte recomandări, dar cea mai importantă e că trebuie să lăsăm culoarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
față de sarcinile lor, furând ore somnului, deși Cipriano Algor niciodată n-a renunțat să protesteze pe lângă Marta, Trebuie să te odihnești, trebuie să te odihnești, grație acestui efort paralel, toate cele trei sute de păpuși ieșite din cuptor erau șlefuite, periate, vopsite și uscate, când sosi ziua în care Cipriano Algor trebuia să se ducă să-și ia ginerele de la Centru, iar celelalte trei sute, corecte și semețe în lutul lor crud, fără defecte vizibile, erau și ele, cu ajutorul căldurii și a brizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
furculița mâncarea din farfurie dintr-o parte într-alta, a continuat să se gândească pe când îi spunea tatălui ei că, înainte să se mute în Centru, aveau stricta obligație să termine statuetele care îi așteptau în cuptor. Statuetele mai trebuiau vopsite, și vopsitul era tocmai treaba care îi revenea, cel puțin să-i mai fie date trei sau patru zile de stat sub dudul negru, cu Găsit întins lângă ea, râzând cu botul deschis și limba atârnând. Ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o nefericită excepție, nimeni n-a mișcat, nici n-a cutezat să protesteze. Nici un loc de cult, nici o universitate, nici un adăpost În care să poți fi la adăpost de arbitrar! Cu o mână febrilă, mângâie un glob pământesc de lemn vopsit, așezat pe o masă joasă, Înainte de a adăuga: — În Turcia e și mai rău. Nu sunt oare oaspetele oficial al lui Abdul Hamid, sultan și calif? Nu mi-a trimis el o scrisoare după alta, reproșându-mi, așa cum o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana din brațeleplebeului. — O zi fragedă, turbată, scumpă doamnă, izbuti să bâiguie netotul. O șovăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de fapt, am terminat. — Nu-ți fă griji, pot dormi și aici. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de agenție teatrală, de lătrat după bicicliști, după camioanele-jucărie ținute în lesă de băieții proscriși de a fi asemenea părinților: NIMIC! De prostituate pe bancheta din spate a bijuteriei pe patru roți, de poliție cu botnițe, de golani fără botniță, vopsiți, cu tatuaje și cercei de gară, de pescari, de vegetație sălbatică, de lanțul de magazine în care pășești pe altă planetă, nici nu mai poți vorbi coerent, înconjurat de o faună umană pe care Spielberg a ratat-o, iar scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca femeia să o ia din când în când, pe coajă -, de fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în șanțul de pe longitudinea Cartierului Pisc, întretăiat de latitudinea soției de a o trage de păr pe pațachina vopsită care i-a adus bărbatul în halul ăsta, vrând să-i spargă casa. Nu faptul că toate astea atrăgeau indignarea oamenilor obișnuiți pentru pictorul care-i scotea din sărite cu gărgăunii lui multicolori, ci dorința ca acesta să îndeplinească cererile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nervos. Trebuia să ieșim! Conducta intra într-un perete, iar lângă locul ei de acces se afla o ușă ruginită. Am spart-o cu ajutorul câtorva colegi și am înaintat. Am dat într-o încăpere mare, bine luminată, cu pereții frumos vopsiți și cu podeaua betonată. Eram înăuntru! Am așteptat câteva secunde să ne orientăm și să vedem dacă nimeni nu a detectat prezența noastră. Încăperea în care am dat era magazia. Cutii peste cutii erau rezemate de fiecare perete și dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident, vopsit, dinții stricați, îi lipseau deja măsele. Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea îl aducea la tinerețea de începuturi. Fermecând lumea. Subjugând femeile. Regulând studentele... * — Am rămas în casă cu regizorul ăla tânăr, cu Alexandru, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat tatuat în roșu, precum la vechii geți, avea ochii albaștri și părul negru, bărbatului cu trupul vopsit îi era foame, ar fi înghițit orice, a început să culeagă însă hârtiile de prin vârfuri de ierburi, când a ajuns la cincisprezece s-a oprit, le-a mirosit o dată și încă o dată, lacom, deși miroseau a rahat hârtiile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii Europene Înfipt În creștet, alunecă pe șine. Bancnota de un leu a lui Antoniu poposește În buzunarul unui băiat fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
domnește o firma impozantă cu neon roz și albastru.Textul : ”La Mulți Ani 2005 ! «Agenția conjugală Eros»”. In sediu se găsesc doua persoane.Un bărbat cu ochi albaștri și barbă albă și o femeie tânără cu ochii verzi și părul vopsit blond. Pe un perete există un motto auriu: „Vremurile,ploile și femeile trebuie să le accepți așa cum sînt”. (Alfred de Musset). Fiecare personaj stă la un birou ergonomic. Camera este dotată cu birotică modernă. Dan Durău îi vorbește colegei sale
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]