1,697 matches
-
a argumentat în favoarea unui mult mai transparent proces decizional, astfel încât cetățenii să poată influența mai mult politicile publice. În manifestul "Democrația Cetățenilor", autorul susține că inițiativele cetățenești și referendumurile reprezintă un mijloc important pentru a umple golul dintre politicieni și votanți. Astfel, schimbarea numelui din PVV în VLD nu a fost doar una cosmetică, ci și ideologică 3. PVV a impus un trend. Începând cu 2003, Mișcarea Agalev a devenit Groen! (Verde!), în 2001, Christelijke Volkspartij- Partidul Creștin al Poporului (CVP
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
membri SP.A, l-au ales pe Steve Stevaert, cunoscut pentru bancurile sale seci, în funcția de lider al partidului. Numeroși membri au sperat că Stevaert va reuși să oprească declinul electoral al partidului, care pierduse un procent semnificativ de votanți în favoarea VB-ului. La rândul său, Stevaert, fost proprietar de local în Hasselt, a crezut că poate inversa trendul electoral, introducând o nouă formă de socialism, numită uneori și "socialismul prietenos" (cosy socialism). Numeroși jurnaliști și comentatori politici au remarcat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestei formațiuni. Partidele cu tradiție nu s-au grăabit să schimbe acele politici asupra cărora partidul populist de dreapta radicală deține monopolul ideologic. Ele s-au străduit din răsputeri să se acomodeze cu aceste cereri impuse de VB și de votanții săi. Este vorba de solicitări privind transferul de autoritate către instituțiile locale, reforma instituțională și o legislație mai strictă a imigrării și integrării străinilor. În privința transferului de autoritate către instituțiile locale, partidele flamande și cele valone nu se aflau într-
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că alegătorii care au o încredere scăzută în politică sunt mult mai înclinați să susțină VB-ul, fapt care întărește ipoteza că acest tip de electorat își utilizează votul pentru a trimite un mesaj partidelor consacrate. De asemenea, 44% dintre votanții cu un nivel scăzut de încredere în politică, susțin că nu ar vota niciodată dacă votul nu ar fi obligatoriu, comparat 24% dintre cei cu încredere moderată și 10% dintre cei cu un grad ridicat de încredere. Iată de ce, o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vota niciodată dacă votul nu ar fi obligatoriu, comparat 24% dintre cei cu încredere moderată și 10% dintre cei cu un grad ridicat de încredere. Iată de ce, o serie de comentatori au conchis că votul obligatoriu alimentează succesul VB, deoarece votanții dezamăgiți nu se pot abține de la acest act. Această ipoteză pare să fie susținută de simulări care demonstrează că abolirea votului obligatoriu va conduce la o subreprezentare a electoratului slab educat (Billiet 2002; De Winter și Ackert, 1998), care este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reprezentării parlamentare. Între partidele canadiene anglofone, Reformiștii au fost principalii beneficiari ai aversiunii, în creștere în anii '80 și '90, față de partidele politice (Cross, 2002; Gidengil et al., 2001). Sindicatele și canadienii cu venituri modeste erau segmentele care furnizau cei mai mulți votanți anti-partide, votanți care au considerat că Partidul Reformei era cel mai bun vehicul al mesajului antipartizan. De asemenea, mesajul Reformiștilor: "mai multă severitate pentru criminali", a avut un ecou puternic, mai cu seamă în rândul votanților cu o slabă educație
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Între partidele canadiene anglofone, Reformiștii au fost principalii beneficiari ai aversiunii, în creștere în anii '80 și '90, față de partidele politice (Cross, 2002; Gidengil et al., 2001). Sindicatele și canadienii cu venituri modeste erau segmentele care furnizau cei mai mulți votanți anti-partide, votanți care au considerat că Partidul Reformei era cel mai bun vehicul al mesajului antipartizan. De asemenea, mesajul Reformiștilor: "mai multă severitate pentru criminali", a avut un ecou puternic, mai cu seamă în rândul votanților cu o slabă educație, din Ontario
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2000, noua orientare fundamentală de dreapta a Partidului Reformei a devenit și mai clară odată cu transformarea formațiunii în Canadian Reform Conservative Alliance - Alianța Reformist Conservatoare Canadiană (CRCA). Această metamorfoză avusese drept scop atragerea unui electorat mai larg, care să includă votanții de centru-dreapta din Ontario și mai mulți electori din zonele urbane ale Canadei anglofone. Odată cu această reinventare ca "Alianță", Reformiști au renunțat la ideea potrivit căreia "poporul" ar avea o identitate regională vestică. De asemenea, această reinventare a marginalizat recursul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
corp politic ar putea contracara acțiunea intruzivă a statului în societatea civilă și ar putea dispune reduceri ale dimensiunii și impactului statului. 3.4. Populismul Partidului Reformei și democrația: testarea ipotezelor Partidul Reformei a reprezentat o opțiune clară pentru acei votanți care, în calitate de locuitori ai vestului aveau sentimentul alienării, care doreau să vadă o mai pronunțată perspectivă tradiționalist-creștină asupra chestiunilor politice, care nu agreau statul social modern sau care erau, în mod hotărât, "anti-partide". În această privință, populismul practicat de Reformiști
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în introducerea acestui volum, dând posibilitatea să se exprime "acelor grupuri care nu se simt reprezentate de elite, scoțând la iveală teme care sunt relevante pentru majoritatea tăcută" (efectul pozitiv 1). Este cât se poate de clar faptul că acești votanți se simțeau nereprezentați sau slab reprezentați (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 2000). Însă, potrivit principalului consilier politic al partidului, din prima jumătate a anilor '90, atunci când Manning se referea la "bunul simț al oamenilor simpli" acest lucru trebuie înțeles
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vestul Europei, populismul Reformiștilor poate fi considerat chiar unul incluziv, așa cum de altfel o demonstrează implicarea în viața partidului a unor candidați vizibili și a unor activiști recrutați din rândul minorităților. Cu toate acestea, dintre alegătorii partidelor cu reprezentare parlamentară, votanții Partidului Reformei au rămas cel mai puțin receptivi la multiculturalism și cel mai puțin dispuși să accepte imigrația persoanelor care nu sunt albe și drepturile minorităților etnice (Clarke et al., 2000; Cross & Young, 2002; Gidengil et al., 2001; Laycock, 2001
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poată face răspunzători (accountable) pe politicieni sau, atunci când situația devine prea frustrantă, să se poată îndrepta împotriva lor. De altfel, Partidul Reformei a propus o alternativă la mecanismul de reprezentare, potrivit căreia preferințele membrilor parlamentului urmau să fie decise de votanții acestora. Alături de alte lucruri mai puțin însemnate, Reformiștii au pledat în favoarea lărgirii segmentului de voturi "potrivit conștiinței", care să scape disciplinei de partid, astfel încât electoratul să-și poată cotrola mai ușor parlamentarii, fără să mai recurgă la funcția de mediere
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
consistentă a revendicărilor populiste, reprezintă condiții necesare, însă nu și suficiente, ale succesului mesajului conservator 7. Însă, mai mult decât cei din Statele Unite, conservatorii din Canada au trebuit să recurgă la teme populiste pentru a depăși suspiciunea exprimată de numeroși votanți cu privire la elitele corporatiste, suspiciune care fusese identificată și de primii populiști. În egală măsură, recursul la aceste teme a reprezentat o condiție necesară a succesului partidelor conservatoare, atât în Canada, cât și în America, deoarece toate formațiunile politice trebuie să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
considerau că acestea fuseseră câștigate de AMLO, iar restul nu aveau o opinie conturată pe această temă. În 2008, procentajul celor care îl considerau pe Calderón învingător a crescut la 57%. Majoritatea suținătărilor PRI și PAN, cărora li-se alăturau votanți intependenți credeau în legitimitatea lui Calderón. Doar membrii PRD au rămas convinși de victoria candidatului lor, 92% dintre aceștia susținând că în alegerile din 2006 au fost fraudate. Comparativ aceeași poziție era susținutăde 41% dintre suporterii PRI și de 31
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
credeau în legitimitatea lui Calderón. Doar membrii PRD au rămas convinși de victoria candidatului lor, 92% dintre aceștia susținând că în alegerile din 2006 au fost fraudate. Comparativ aceeași poziție era susținutăde 41% dintre suporterii PRI și de 31% dintre votanți independenți (Consulta Mitofsky, 2008). Dintr-o perspectivă ceva mai pesimistă, există două elemente importante. În primul rând, există diferențe semnificative în rândul mexicanilor cu privire la alegerile din 2006, cu privire la IFE, și chiar la democrație. Perredistas au devinit din ce în ce mai îndepărtați de politică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu drept de vot nu și-au exprimat o opțiune validă, mai multă decât în orice alt scrutin, începând cu 1988. Cu siguranță, aceste trenduri îngrijorătoare sunt, într-o oarecare măsură, anterioare alegerilor din 2006. În 2005, simpatizanții PRD și votanții independenți aveau o semnificativ mai mică încredere în IFE decât membrii celorlator partide și erau mai puțin înclinați să afirme că Mexicul este o democrație. În cazul celor două grupuri, după 2006, lucrurile sau înrăutățit. În 2005, aproximativ 10% dintre
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai mică încredere în IFE decât membrii celorlator partide și erau mai puțin înclinați să afirme că Mexicul este o democrație. În cazul celor două grupuri, după 2006, lucrurile sau înrăutățit. În 2005, aproximativ 10% dintre perredistas și 11% dintre votanții independenți declarau că au puțină sau niciun fel de încredere în IFE. În 2008, 42% dintre perredistas și 33% dintre independenți declarau puțină sau niciun fel fel de încredere în IFE. În 2005, 38% dintre independenți și 42% dintre perredistas
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în mod structural, impredictibilă: partidele populiste sunt vulnerabile la schimbarea de atitudine a liderului. Aceste partide ajung să fie expuse la oscilații mari de poziție prin contrast cu acele formațiuni al căror comportament electoral este bazat pe legătura ideologică cu votanții sau pe raporturi instituționale cu grupurile sociale importante. Anexă. Elaborarea repertorului populist Referințe la "poporul" bun, superior din punct de vedere moral De exemplu, referințe la el pueblo, versus referințele la ciudadanos - de exemplu, caracterizări colective, versus caracterizări individuale ale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
39 38 40 Notă: Enunțuri prestabilite, cu posibilitate de răspunsuri multiple. Formularea enunțurilor variază oarecum de la un chestionar la altul. Sursa: Müller (2002: 170) Dacă folosim ca indicatori itemii 1, 4 și 6, putem observa că un grup numeros de votanți au constatat în mod evident că FPÖ era un partid populist. Müller (2002: 157-158) demonstrează că succesul electoral al FPÖ a depins în mod absolut de partidocrația austriacă a SPÖ și ÖVP, care au guvernat țara în coaliții de tip
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
altceva decât inerție, înțelegeri compromise din cauza luptelor interne dintre partenerii de coaliție, menționate de noi mai înainte, și clientelism. De asemenea, Mouffe (2005a: 54-6) afirmă că o lipsă de alternative și de influență asupra elitelor i-au îndepărtat pe mulți votanți de partidele tradiționale și au contribuit la afirmarea populismului de dreapta în numeroase state europene. Din punctul său de vedere, coalițiile SPÖ-ÖVP și parteneriatele sociale "au dus la griparea sistemului" și aveau să "încurajeze un demagog înnăscut ca Jörg Haider
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populist de dreapta, în perioada în care a fost în opoziție, a avut un efect pozitiv asupra calității democrației, prin aceea că a dat glas grupurilor care nu s-au simțit reprezentate de elite. De fapt, în 1999, 36% dintre votanții FPÖ erau motivați de dorința ca partidele din coaliție (SPÖ și ÖVP) să învețe o lecție (vezi Tabelul 6.2). Odată cu participarea în guvern, FPÖ avea acum șansa de a reprezenta aceste segmente ale societății care se simțeau excluse și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prin aceea că și-a îndreptat atenția asupra unor chestiuni pe care elitele (adică SPÖ și ÖVP) le-au neglijat. Imigrația (sau "chestiunea străinului") a fost o temă importantă în cadrul campaniilor electorale ale FPÖ și un motiv de căpătâi pentru votanții acestui partid (vezi Tabelul 6.2). Partidul a reușit să facă din această chestiune un cap de afiș al agendei electorale, în ciuda faptului că majoritatea votanților aveau alte priorități 5. În 2002, campania FPÖ s-a concentrat mai mult pe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în alegerile generale din 2002, atunci când partidul a devenit victima unei "concurențe dure" (Bale, 2003: 85) din partea partenerului său de coaliție. "Suveranul" a pedepsit prestația dezastruoasă a partidului, care dusese la prăbușirea cabinetului Schüssel I, astfel că aproape jumătate din votanții FPÖ din 1999 s-au orientat spre ÖVP. Aceasta a părut să indice că, mai întâi, nu o strategie de excludere, ci "o strategie de cooptare și castrare a partidelor burgheze ar putea fi calea cea mai bună pentru a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvern majoritar cu orice partid. O reînnoire a coaliției ÖVP-FPÖ părea a fi cu totul neinspirată, având în vedere că FPÖ a fost responsabil pentru căderea guvernului Schüssel I, dar și de propria prăbușire de mai târziu, sancționată dur de votanți. Totuși, deși conducerea ÖVP nu avea cum să fie sigură dacă noul președinte al FPÖ, Herbert Haupt, putea controla partidul (mai ales facțiunea din Carintia condusă de Haider), a decis să continue coaliția "negru- albastru". Alăturarea de un FPÖ slăbit
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Totuși, FPÖ a continuat să piardă sprijinul opiniei publice. În fiecare din cele șase alegeri provinciale din 2003 și 2004, cu excepția Carintiei, el a pierdut între 10,9% și 14,4% din voturi, adică jumătate și două treimi din foștii votanți; la alegerile pentru Parlamentul European din 2004, partidul a pierdut chiar 17,1% din voturi. Criticii din interiorul partidului au dat vina pe atitudinea obedientă a conducerii partidului cu privire la ÖVP și pe neglijarea propriei poziții anti-UE ca fiind principalele motive
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]