4,976 matches
-
-i deja teamă să nu se dea de gol cu privire la nu se știe ce, pentru că oricum situația în care ajunsese părea mai mult decât îngrozitoare, acesta bâlbâi două vorbe după care ieși, speriat. - Barosane, împrumută-mă și pe mine cu vreo zece milioane, îl rugă el ceva mai târziu pe unul dintre colegii săi, Marius Belvedere. - Bătrâne, n-am, îl minți acesta din urmă, surprins în timp ce tocmai cumpăra o ladă întreagă de bere de la parterul magazinului. Chiar azi bag întreținerea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o putere foarte mare și nimic n-o poate îmbuna. Oamenii sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de câteva zeci de ani după care se trezește vreo unul care nu știe de taina asta și începe să sape acolo după aur. Îi dă drumul și, uite așa, începe prăpădul. Moș Calistrat se opri câteva clipe, privindu-l pe Toma curios să vadă cum primește aceste informații. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era păcat să plec fără să-l umplu, se justifică el. Tu, se îndreptă Ileana spre Cristian, de ce nu ai mai trecut pe acasă? Mă așteptam să-mi povestești și mie cum stau lucrurile. Ba am trecut, am și dormit vreo câteva ore, numai că tu nu erai acolo. A trebuit să plec înainte să te întorci. Oricum aveam de gând să te caut astăzi, am nevoie de ajutorul tău. Mă frământă un lucru, am văzut ceva acolo care sunt convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbească: Nu vreau să crezi că nu e bună ideea dar nu prea văd în spațiu, cum ai de gând să construiești capcana. Construcția nu ridică probleme, facem o cutie metalică, suficient de mare ca să încapă bestia înăuntru. Eu știu, vreo cinci metri lungime, cu un diametru de doi. Trebuie să fie destul de solidă, ca să nu o poată distruge dacă se zbate. Uite, scoase Boris din buzunarul de la piept niște foi de hârtie împăturite, am făcut niște schițe. Cam așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu Înainte de a-i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mîntuirii. La sfîrșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducîndu-și și manuscrisul Drumul În Canaan, cam vreo sută douăzeci de pagini peste care Maestrul va arunca o privire de ansamblu; În afara caligrafiei apăsate va mai sesiza și unele greșeli de ortografie. Următoarea Întîlnire va fi fixată peste Încă trei luni, În același loc, nu Înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am auzit eu ar fi fost format din vreo 10 familii și s-au îndreptat spre comuna Băcești din județul Roman și s-au așezat pe o moșie. Nu țin minte numele boierului acelei moșii. Au lucrat pe acea moșie vreo 2 ani, timp în care numărul lor a crescut la vreo 40 de familii, deoarece au mai venit și alți fugiți din Bucovina de prin satele Părhăuți, Botușana, Cașvana, arbore, Costâna, Ilișești și altele. După un timp, acești oameni nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să se salveze cât mai repede, sunt dintre cei care profită, se îmbogățesc, o constituie ordonanța lui Cocu Boteanu, care, în numele superiorului său, condiționa refugiaților trecerea peste graniță, de sume de bani. Prins asupra faptului, a mărturisit că a făcut vreo 3 milioane lei și că nu-i este frică, că la judecată, dacă va fi cazul, va da șpagă la judecători, jumătate din ce are și tot rămâne cu destui bani. Așa că șpaga pentru justiția română e veche, are continuitate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a se opări, iar dumneata mă tratezi de mincinos. — Nicidecum. Eu vă mulțumesc pentru vizită și pentru avertisment, dar vă asigur că n-ați... — Mie să nu-mi vii cu căcaturile astea, că dacă mă scoți din pepeni Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii Îți alegi. Dacă Îți plac vagabonzii și tîlharii, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am zis eu, Înăbușindu-mi un zîmbet. N-aveți decît să rîdeți. Dar nu iese fum fără... — Dumneavoastră ați văzut ceva? — De văzut de-adevăratelea, nu. Dar am auzit. — Ați auzit? Ce anume? — Uitați-vă, odată, să tot fi trecut vreo cîțiva ani buni, Într-o noapte cînd l-am Însoțit pe Joanet, fiindcă el a stăruit, să fim Înțeleși, că eu n-aveam ce căuta pe-acolo... cum spuneam, acolo am auzit ceva ciudat. Un fel de plînset. Portarul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru a dispune de un spațiu al lor, uneori chiar în interiorul teritoriului comun al tribului. Sexualitatea și reproducerea încep să fie resimțite ca fiind distincte, ceea ce va constitui o tendință cu numeroase consecințe de-a lungul Istoriei. în urmă cu vreo 160 000 de ani, tot în Africa, pe o altă ramură a lui Homo sapiens, apare prima specie modernă a omului, fruct fizic și intelectual al exigențelor vieții nomade: Homo sapiens sapiens. Creierul său este mult mai sofisticat decât al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
rămâne liniștiți și tari pe poziție, bineînțeles, pentru asta am venit, nici nu e nevoie s-o spuneți. Începând din acest punct președintele n-a mai contribuit la dialog cu mai mult de vreo câteva semne din cap, totdeauna aprobatoare, vreo câteva interjecții înfundate și trei sau patru începuturi de fraze pe care n-a reușit să le termine. Când puse receptorul în furcă se uită către colegii de prezidiu, dar, de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sale, cabinetele și coridoarele, birourile și arhivele, fișierele și ștampilele erau situate în miezul orașului și, într-un fel, îl constituiau în mod organic, dar și pentru că unii dintre membrii săi, cel puțin trei miniștri, câțiva secretari și subsecretari, precum și vreo doi directori generali, locuiau în împrejurimi, asta ca să nu mai vorbim de acei funcționari care în fiecare dimineață și în fiecare seară, într-un sens și în celălalt, erau nevoiți să folosească trenul, metroul sau autobuzul dacă nu dispuneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge șeful, care e cel mai înalt și, în șir indian, traversează cu toții pajiștea a cărei umiditate picură și geme sub pantofi. Pe o șosea secundară de la periferie, la vreo cinci sute de metri de acolo, așteaptă automobilul care-i va duce, în tăcerea nopții, la destinația lor din capitală, o firmă falsă de asigurări&reasigurări pe care lipsa de clienți, atât locali cât și din afară, încă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
patru ani în urmă n-a orbit, iar acum, după câte se pare, e organizatoarea unei conspirații împotriva statului, dar, cu toată sinceritatea, dacă nu mai aveți și altceva să-mi spuneți în legătură cu această chestiune, nu cred că are rost vreo altă conversație între noi, Ministrul de interne mi-a cerut să fac să-i parvină fotografia în care sunteți cu soțul și cu prietenii dumneavoastră, în dimineața asta am fost la un post de la frontieră ca s-o predau, Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
n-o să însemne nimic să știi ca oamenii te urăsc și te disprețuiesc? — Nu. Răspunsul lui scurt era atât de plin de dispreț încât a făcut ca întrebarea mea, așa firească cum era, să pară absurdă. Am stat să reflectez vreo câteva minute. — Mă întreb dacă cineva poate trăi liniștit când este conștient de dezaprobarea semenilor săi. Ești sigur că n-o să înceapă să te chinuie regretele? Toată lumea are cât de cât o conștiință și mai curând sau mai târziu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spusesem că dacă refuză să-l primească pe Dirk s-o întrebe dacă mă primește măcar pe mine, dar ea nu acceptase nici asta. Lui Dirk îi tremurau buzele. — Nu îndrăznesc să insist, spuse infirmiera, e prea bolnavă. Poate peste vreo zi-două o să se răzgândească. Dar oare dorește să vadă pe altcineva? întrebă Dirk cu glasul aproape șoptit. — Zice că nu vrea decât să fie lăsată în pace. Lui Dirk i se mișcau nefiresc mâinile de parcă n-ar fi avut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îi înflori un zâmbet. M-am distrat mult pictându-l. — De ce i l-ai dat lui? — Îl terminasem. Nu mai aveam ce face cu el. Știi că Stroeve era cât pe-aci să-l distrugă? — Nu era întru totul reușit. Vreo câteva momente tăcu, apoi își scoase din nou pipa și chicoti: — Știi că omulețul a venit să mă viziteze? — Și n-ai fost destul de înduioșat de ceea ce ți-a spus? — Nu. Mi s-a părut o prostie cumplit de siropoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rotundă, iar portocalele sunt diforme. Portretele erau supradimensionate și asta le dădea o înfățișare neplăcută. Ochilor mei, fețele acelea li se păreau niște caricaturi. Erau pictate într-o manieră complet nouă pentru mine. Și mai tare mă nedumereau peisajele. Erau vreo două-trei imagini de la Fontainebleau și mai multe străzi ale Parisului. Prima mea senzație a fost că le putea perfect de bine picta și un birjar beat. Eram de-a dreptul năucit. Culorile mi se păreau extraordinar de crude. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trebuie să vă spun că dacă se apuca Bill Ghioagă de înjurături merita să-l asculți. Ei bine, Charlie a stat el așa cu mâinile în sân o vreme și le-a îndurat pe toate, dar pe urmă a făcut vreo câțiva pași înainte și a zis doar atât: „Cară-te de aici, porc împuțit ce ești!“, și nu era vorba de ceea ce a spus, ci de felul cum a zis-o. Bill Ghioagă n-a mai scos un cuvânt. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Tahiti cam la șase luni după ce părăsise Marsilia. Reușise să traverseze oceanul muncind pe un vapor care făcea drumul între Auckland și San Francisco, și sosise în Tahiti cu o cutie cu vopsele, un șevalet și vreo douăsprezece pânze. Avea vreo câteva lire în buzunar căci găsise de lucru la Sydney și-și închirie o cămăruță în casa unui băștinaș de la marginea orașului. Cred că în clipa în care a ajuns în Tahiti a început să se simtă la el acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dus complet de râpă. Are o slujbă de doi bani la Serviciul medical din Alexandria - un fel de oficiant sanitar sau ceva în genul ăsta. Mi s-a spus că trăiește cu o grecoaică bătrână și urâtă și că are vreo șase copii scrofuloși. Realitatea este, sau mai bine zis așa presupun, că omul nu trebuie să aibă numai creier. Ceea ce contează este personalitatea, voința. Abraham n-avea așa ceva. Personalitate? Caracter ferm? Eu credeam că e nevoie de foarte mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de 5 august 1300, În mlaștinile de la apus de Florența Își lăsaseră caii pe lângă o căsuță de țară izolată, pe drumul spre Pisa, sub soarele care urcase binișor pe cer. De acolo, se Îndreptaseră către albia râului, care curgea la vreo două leghe, nevăzut printre stufărișuri și printre hățișurile de baltă. Scurta coloană se târa de mai bine de două ceasuri pe terenul Îmbibat cu apă, Împiedicându-se În armurile grele și străduindu-se să Înainteze printre băltoace. Dante Alighieri, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu tocmai curată, și a se șterge cu ea. Puțin mai târziu, Lysia Verhareine se întoarse și ea la lumină, care o făcu să clipească, apoi deschise din nou ochii pentru a ne privi și a zâmbi. Se îndepărtă, făcu vreo câțiva pași, se lăsă pe vine și ridică de pe jos două castane târzii care tocmai căzuseră pe pământ și străluceau, lucioase, în învelișul lor brun, uimitor de proaspăt. Le rostogoli în mână, le mirosi închizând ochii și apoi plecă încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceea am dat la o parte mărăcinii care se adunaseră la poartă într-un mănunchi sălbatic și am strecurat cheia în încuietoarea cea mare. M-am simțit ca un prinț lamentabil care forțează ușile unui palat în care se află vreo frumoasă adormită. Atâta doar că aici, în spatele ușilor, nimic nu dormea cu-adevărat. IX Dar vreau să mai spun ceva înainte de a descrie Castelul, cu praful și umbrele lui. Vreau să vorbesc despre Lysia Verhareine, fiindcă și eu mă întâlneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pământ, suspină lung și își privi mâinile umflate de frig și de muncă. Îmbătrânise cu douăzeci de ani în zece minute. A urmat un moment de repliere, ca după o partidă de cărți. Matziev își aprinse alt trabuc și făcu vreo câțiva pași. Mierck se lăsă pe spatele fotoliului, își băgă degetele mari în buzunarele vestei sale care acoperea burta aceea ca un balon. Nu știam ce să fac. Eram pe punctul de a deschide gura, când Mierck se ridică dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]