3,365 matches
-
se reflectă și se traduce În mod consecvent Într-o serie de norme aplicate tuturor elementelor și tuturor aspectelor vieții persoanelor asupra tuturor activităților posibile”. Principiile filosofiei dreptului, așa cum le rezumă Giorgio Del Vecchio, reprezintă o reacție necesară Împotriva pozitivismului vulgar al multor juriști. Aceste principii sunt de o mare importanță deschizând perspective teoretice, profunde și ample, aprecia Mircea Djuvara În Prefața la Lecții de filosofie juridică. Folosind surse logico-axiologice, În special concepțiile Școlii neokantiene de la Marburg (Cohen și Natorp) și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se înnegrește sub privirea ta. Și de aceea spun atât de des că te iubesc. Din lipsa unui cristal atât de clar al unei fraze pe care ți-ai pune-o la gât. Nu te simți jignită de vorbirea mea vulgară. E apa simplă care face aceste zgomote dezagreabile în foc.” Ai ghicit cine este? Bineînțeles, e Louis Aragon care-i vorbea Elsei. El chiar se numea „le fou d’Elsa”. Sunt și alți nebuni, cu mai puțin talent decât Louis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am închipuit. Rezerva e un fel de obstacol (mai aproape de labirint decât de „steeplechase”) pentru cel care te citește, pentru că mereu mi se pare că e ceva care-mi scapă: și totuși e un mister! Trebuie să-ți par foarte vulgar și brutal în ce scriu, și recunosc deschis că mi-e greu, mai degrabă imposibil să mă exprim ca tine. Asta ține fără îndoială de faptul că mi-am făcut educația pe străzile din Bruxelles, unde brutalitatea, viclenia și sarcasmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe toți cei de față. Însă tânărul rege a râs, a luat coroana căzută, punând-o din nou pe cap, cu un surâs în care era sfidat tot destinul său și toată lipsa de romantism a timpului. Erau oameni destul de vulgari, care contau numai prin bătăliile victorioase, numai învingătorii, pe când regele tânăr conta chiar cu universul în care strălucea înfrântă și totuși glorioasă figura iubită a lui Alexandru cel Mare. Îmi place să salut statuia din marginea orașului vechi, situată parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dante profită de acest lucru ca să observe mai bine masa de oameni care Îl Înconjura. Ceva era altfel decât prima oară: probabil că zvonul miracolului se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe ale orașului. Acum, pe lângă fețele vulgare și pe lângă hainele cenușii și grosolane ale plebei, naosul era animat de petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repetă. Nu e ceea ce pare. - Ce vrei să spui? Prostituata aruncă o privire dușmănoasă spre mută, care zăcea mai departe nemișcată, cu capul lăsat pe spătarul caprei. Apoi, pe nepusă masă, izbucni Într-un râs aspru, plin de acel sarcasm vulgar pe care poetul Îl cunoștea prea bine. - O să afli singur, of, dacă o să afli! exclamă, desprinzându-se de marginea căruței și făcând cale Întoarsă spre poarta bordelului, ca și când i-ar fi părut rău că venise. Dante nu știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el, recunoscând silueta mlădioasă a femeii. Lumânarea de pe masa de scris abia cu greu reușeau să o scoată din umbră. - Cum ai intrat? - Femeile Lagiei găsesc mereu porțile deschise. Am prieteni și printre gărzile tale, replică femeia cu râsul ei vulgar. Dante se ridică cu greu, apropiindu-se de fată. Întinse o mână ca să Îi atingă obrazul, dar ea se feri, plecându-și capul În partea cealaltă. - Nu mă atinge. N-ai plătit. Poetul Își lăsă mâna să cadă. Fata Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împlinească, pornind această impostură, un vis de pace și de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase. Manfred și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu asemene împunsături de ac. Critica d-sale - și ni permitem mult numind-o astfeli - dac' ar fi avut conștiința puterei sale, ar fi putut să rămână în limitele demnităței, chiar nejudecând altfeli decât din așa - numitul punt de vedere vulgar, fără pătrunderea științifică (lucru care n-ar fi apărat-o, se 'nțelege de sine, ca adevărurile sale obiective să nu fie decât părute, decât erori subiective), - critica d-sale, pusă pe calea criticei filozofice, ar fi avut meritul adevărului absolut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de nu vor avea valoare estetică mare, cea etică însă să fie absolută. Ni place nouă și gluma mai bruscă, numai ea să fie morală, să nu fie croită pe spetele a ce e bun. Ni place nouă și caracterul vulgar, numai corupt să nu fie; onest, drept și bun ca litera evangheliei, iată cum voim noi să fie caracterul vulgar din drame naționale. Dacă cineva se simte anume dispus să trateze materie tragice ori comice din poporul țăran i recomandăm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
numai ea să fie morală, să nu fie croită pe spetele a ce e bun. Ni place nouă și caracterul vulgar, numai corupt să nu fie; onest, drept și bun ca litera evangheliei, iată cum voim noi să fie caracterul vulgar din drame naționale. Dacă cineva se simte anume dispus să trateze materie tragice ori comice din poporul țăran i recomandăm de model pentru cea Întâi sublima dramă a lui Frederic Hebbel: "Maria Magdalena", pentru cea de a doua, comediele cele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în țara bolgărească. Iară după noi, cronist rătăcit în veacul al nouăsprezecelea, cauzele crizei financiare sunt aceste: 1) Pentru că doctorul în medicină, doctorul în drept a uitat se vede a învăța acea ramură a filozofiei de stat care în limba vulgară se numește gramatică, pentru care pricină îl sfătuim să mai intre în clasa a doua a universității din Hîrlău ca să studieze profunda teorie despre acordarea subiectului cu predicatul și ad[i]ectivelor și verbilor cu substantivele la cari se referă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru articole kezaro-krăiești nu se pot face decât pe socoteala statului român. [13 august 1876] ["PENTRU STUDIUL LIMBEI ROMÎNE... "] Pentru studiul limbei române nu-i necesară cunoașterea celei latine clasice, cu care a noastră abia are legături. Iar cea latină vulgară, respective dialectele la care a dat naștere, chiar dac' ar avea cine le preda în fericitul București, totuși ar fi cu totul de prisos într-un institut ca acela al d-lui Troteanu; așadar jos limba latină. [13 august 1877
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înțelesul pe care i-o dau jurnalele bucureștene și când știe că recenzentul au și calculat asupra acestui înțeles. În urma generozității de-a esplica în acest mod întîlnirea în idei, ele aruncă asupra autorului logicei prepusul plagiării. O fină deși vulgară strategemă, pentru a înscena o petitio principii, pentru a câștiga prin subrepțiune unul din rațiunile concluziei. Când începi a suspiciona pe om înainte de a fi dovedit ceva contra lui, unești deja cu ideea ce se crează în capul cetitorului un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că părăsisem Franța nu de câteva ceasuri, ci de câteva săptămâni. Oamenii aici erau elegant imbrăcați, arhitectura bogată, italienii grăbiți. Cum am sosit, am luat un taxi și am plecat grăbit către un hotel.Orașul mi se părea zgomotos și vulgar, deprimant chiar, dar oricum era mai bine decât la Londra care mi se păruse ternă și fără de viață. Nori albi, pufoși pluteau pe cerul cenușiu, palid. Și toate figurile italienilor mi se păreau identice. Am intrat în hotel și am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aristocrat numai pentru că ai un titlu. Există persoane minunate, înzestrate natural cu noblețe. Cei ca noi, care beneficiază doar de titlu, nici măcar nu sunt nobili adevărați. De exemplu, nu e Iwashima - fostul meu coleg de școală, conte de altminteri - mai vulgar decât orice codoș nenorocit care frecventează cartierul plăcerilor din Shinjuku? Și ce penibil a fost la nunta lui Yanai, fratele mai mare al unui prieten din școală! Nătărăul s-a îmbrăcat în smoching. Să admitem că așa trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scriu e tâmpit și deprimant. Amurgul vieții. Amurgul artei. Amurgul omenirii. Ce degradare! — Utrillo, am murmurat fără să vreau. — Da, Utrillo. Se spune că mai trăiește. Victimă a alcoolului. Un cadavru. Tablourile lui din ultimii zece ani sunt incredibil de vulgare și fără valoare, fără nici o excepție. — Nu e numai cazul lui Utrillo, nu-i așa? Toți ceilalți maeștri sunt în aceeași situație. — Da, toți și-au pierdut vioiciunea stilului. Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să muncească pentru el. Era divorțat și trăia într-o garsonieră. Avea un nas imens și o față cu pielea lăsată, cu pungi la ochi ca un cormoran, oțărât, verzui și cenușiu. Răbdător, cu o privire plină de hărnicie și vulgar, stând pe scaun ca un vaquero care se prăvălise greoi în șa, șuiera când respira din cauza marii lui greutăți și a trabucului său iute. Îi creștea păr din nas și pe spatele degetelor. Diversele momente ale anului erau tot una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Acea femeie, a cărei slujbă sau povară era să fie calmă în momentul actului acela primitiv, când nimeni nu e calm, și să aibă avantajul celui puternic. Nu era tânără - femeile îmi aleseseră persoana potrivită - și avea o față oarecum vulgară; dar m-a încurajat s-o tratez cu tandrețe. Când s-a dezbrăcat am văzut că avea niște volănașe zbârlite de dantelă pe lenjeria de corp - aceste fru-fru-uri care fac parte din impunătoarea realitate feminină, lucruri profunde, extraordinare. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
discursuri de bun-venit. O mână mi se și întinde după cutia de detergent și a doua după serviciul de ceai, murdar. Ochii injectați mi se limpezesc. Vechiul covor roșu a fost așternut. Și acum o chestiune foarte delicată. Poate puțin vulgară, dar delicată, foarte delicată. Ținând seama că s-ar putea ca această chestiune să nu-și poată face loc mai târziu într-o formă masiv detaliată, dezirabilă, cred că cititorul trebuie informat, chiar acum și, preferabil, să nu uite acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plată pe suprafața netedă a unui lac. Și din nou imitația se dovedea dezastruoasă. A lansa bila în maniera lui ar fi însemnat să pierzi orice șansă de control asupra ei. Cred că o parte din mintea mea a zăcut, vulgar, în așteptarea incidentului care urmează. Nu m-am mai gândit la el de ani și ani de zile. Într-o după-amiază târzie, la acel sfert de ceas apoșit din New York când tocmai s-au aprins luminile străzii și farurile mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al femeii, vulgar și insinuant, îl înfioră neplăcut pe Radu, așa că nu se poate abține: Puștiul ăla obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi singură, sînt sigur. Ei hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-l va repezi pe Vlad, interzicîndu-i s-o mai sune, dar e de ajuns să-i audă glasul timid, cu inflexiuni grave, virile, că-i și revin în minte ochii vii, expresivi și frumoși, ținuta atletică, rîsul domol, niciodată vulgar, cu care tînărul a făcut față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în compartiment. Vă rog să mă iertați! a spus Vlad, rupînd brusc tăcerea, cînd au rămas doar ei doi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat de gata? întreabă Mihai. De comandă răspunde fata roșind, simțindu-i privirea pe pieptul ei. Superb lucrat! Uite, își plimbă Mihai vîrful arătătorului pe deschizătura gulerului dacă era mai lung, ar fi fost vulgar; mai scurt, ar fi semănat a tunică. Un seif minunat chiar și pentru o privire de admirație nu numai pentru un obiect de aur oprește Mihai vîrful degetului deasupra adînciturii dintre sîni, unde se unesc cele două părți ale lănțișorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]