KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

genera și nu putem scăpa de el. Dar putem să-l facem mai ușor de suportat. —Mai ușor pentru...? Se corectă. Deci „mai ușor“ e cea mai bună variantă la care putem spera? — S-ar putea să însemne mult. Doctorul Weber recomandă terapie cognitivă pentru toate cazurile incurabile? Ochii lui licăriră, o sclipire slabă care aproape că uită de etică. O sclipire care recunoștea: Ei, știi cum e, doctorii prescriu adesea antibiotice la răceală. — N-am recomanda o asemenea metodă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cum e, doctorii prescriu adesea antibiotice la răceală. — N-am recomanda o asemenea metodă dacă n-ar avea nici o șansă să fie eficientă. Profesioniștii care strâng rândurile. Dar ea îi poate forța mâna. Ați fi făcut recomandarea asta dacă doctorul Weber nu ne-ar fi făcut o vizită? Zâmbetul lui se întunecă. Îi susțin recomandarea fără să clipesc. —Bine, dar terapie comportamentală pentru o leziune? E ca și cum ai încerca să convingi pe cineva că nu a orbit. —O persoană care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Și cât dură acea străfulgerare, ochii lui găsindu-i pe ai ei, din el se ivi o foarte vagă urmă a unei legături de sânge. Și tu te simți pierdută aici, nu-i așa? La sfârșitul lui iulie, viața lui Weber schimbă direcția. Când dintr-un maldăr de haine începură să se audă țârâituri jalnice, crezu că era un animal. Mai întâi, Slyvie se chinuise să evacueze familia de ratoni din pod, iar acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să evacueze familia de ratoni din pod, iar acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste locuința lor. Doar regularitatea țârâitului îl făcu să-și aducă aminte de telefonul mobil. Scormoni după obiectul ascuns adânc și-l lipi de față. —Weber. —Big Daddy. Te-am sunat să-ți urez zile senine. — Bună, Jess. Tu ești! Fiica lui, din cuibușorul ei astronomic din sudul Californiei, îl sunase ca să-l felicite în ziua când împlinea cincizeci și șase de ani. Oricâtă stânjeneală ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
plăcea telefonul, o tehnologie curată, fără cusur. În adolescență trecuse prin pasa obligatorie a telefonului - ședințe lungi, aproape mute cu prietena ei, Gayle, în timp ce ea juca Tetris, iar Gayle se uita la canalele prin cablu -, un mediu pe care familia Weber reușise să-l evite. Fetele respirau una la alta ore-n șir, întrerupte doar de anunțurile lui Jess, când făcea un scor mai mare, sau de nelămuririle legate de rezumatele serialelor, pe care i le făcea Gayle: „O sărută? Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
De ce?“ Sylvie se strecura înăuntru din jumătate în jumătate de oră, insistând: „Fetelor, ori începeți să vorbiți, ori o lăsați baltă“. Comportamentul ei la telefon nu se schimbase prea mult, doar că locul Tetrisului fusese luat de imaginile telescopului Hubble. Weber o auzea tastând la celălalt capăt; țăcănitul furtiv al tastelor. Solicita fonduri sau căuta prin baze de date astronomice uriașe. Nu spuse nimic timp de câteva secunde. În cele din urmă, o întrebă: — Cum merge vânătoarea de planete? Bine, tastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Zuul tot mă mai posedă, din când în când. Un drac mic și capricios. Săptămâna trecută a venit și m-a luat în toiul nopții. Ne-am căcat pe noi de frică amândouă. Spune-i pe nume, o rugă tăcut Weber pe Jess. Dar ea n-o făcu. — Deci ce mai face... Cleo? —Tată! Părea aproape amuzată. Weber binecuvântă monitoarele cu date de la celălalt capăt, care-i distrăgeau atenția. Nu ți se pare ciudat că mă întrebi de cățel înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
venit și m-a luat în toiul nopții. Ne-am căcat pe noi de frică amândouă. Spune-i pe nume, o rugă tăcut Weber pe Jess. Dar ea n-o făcu. — Deci ce mai face... Cleo? —Tată! Părea aproape amuzată. Weber binecuvântă monitoarele cu date de la celălalt capăt, care-i distrăgeau atenția. Nu ți se pare ciudat că mă întrebi de cățel înainte să întrebi de partenera mea? Păi, spuse el, ce mai face... partenera ta? O tăcere adâncă din California

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dăduse de-nțeles Jess. Stimulată de imagistica medicală și de noile tehnologii experimentale moleculare, cercetarea neurologică a făcut progrese fenomenale în ultimii câțiva ani; nu același lucru se poate spune despre abordarea din ce în ce mai subțire și mai anecdotică a lui Gerald Weber. Se întoarce și de data asta cu poveștile lui bine cunoscute, puțin caricaturale, ascunzându-se după o pledoarie total previzibilă, dar irefutabilă, pentru toleranța la diferitele tulburări psihice, chiar dacă poveștile lui se află la granița de încălcare a confidențialității și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lui se află la granița de încălcare a confidențialității și exploatare a unor probleme de interes secundar... Să vezi cum o personalitate atât de respectată profită de pe urma unor cercetări neasimilate și a unei suferințe străine de persoana sa frizează penibilul. Weber citi mai departe, de la citate scoase din context la generalizări grosolane, de la erori faptice la atacuri la persoană. Cum putuse Jess să fie așa de detașată față de chestia asta? Din articol reieșea că lucrarea lui era o combinație de știință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
prefăcut că nu se întâmplase nimic deosebit, în spatele unui freamăt mascat. Se gândi să se intereseze de cronicar, să obțină un profil al personalității distrugătorului de personalități. Inutil. Cum spusese Jess, să-l ia dracu’. Orice explicație ar fi construit Weber ca să explice atacul n-ar fi fost decât o altă poveste împotriva poveștii lui. Invidie, conflict ideologic, avansare personală: explicațiile erau nenumărate. În domeniul criticii, nu primeai nici un punct dacă apreciai un personaj deja apreciat. Cu o țintă așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ar fi fost decât o altă poveste împotriva poveștii lui. Invidie, conflict ideologic, avansare personală: explicațiile erau nenumărate. În domeniul criticii, nu primeai nici un punct dacă apreciai un personaj deja apreciat. Cu o țintă așa de mare cum era Richard Weber, câștigai puncte doar pentru distrugere. Justificările astea îl scârbeau chiar în timp ce le repeta. Cronica n-avea nimic exagerat. Cartea lui era corectă. Un alt scriitor îl considera abuziv: foarte corect. Adesea se temuse și el de aceeași posibilitate. Weber se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Richard Weber, câștigai puncte doar pentru distrugere. Justificările astea îl scârbeau chiar în timp ce le repeta. Cronica n-avea nimic exagerat. Cartea lui era corectă. Un alt scriitor îl considera abuziv: foarte corect. Adesea se temuse și el de aceeași posibilitate. Weber se uită pe fereastră, spre Common și cele două biserici coloniale cu frumusețea lor aspră, convinsă. După ce citise ce putea fi mai rău se simțea aproape ușurat. Nu există publicitate negativă, îl auzi pe Bob Cavanaugh șoptindu-i. Cartea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
atac public? Dacă n-ar fi fost el autorul cărții, Harper’s nici n-ar fi recenzat-o. Recenzia se dădea de gol: nu voia să distrugă cartea. El era ținta. Oricine citea cronica va înțelege asta. Și totuși, dacă Weber învățase ceva despre specia umană după o viață de studiu, învățase că oamenii umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
după o viață de studiu, învățase că oamenii umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și coborî o sută de pași pe aleea familiară din piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Stătea la capătul aleii, la intersecția dintre Bates, Main și Dyke. Avea să-l sune pe Cavanaugh de pe celularul din buzunar, duminică, chiar pe numărul de acasă, ca să-l întrebe cum de i-a venit să ascundă acest atac de Weber. Scoase aparatul argintiu, lucios. Arăta ca un detonator cu telecomandă dintr-un thriller. Reacționa exagerat. La primul semn de obiecție argumentată, voia să tragă obloanele. Se bucurase de respect public atâta vreme - doisprezece ani -, încât credea că i se cuvine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
orice. Feribotul Bridgeport-Port Jefferson mugea în depărtare, un animal migrator măreț anunțându-și intrarea în port. Iubea viața pe care o ducea aici. O aniversare mică și fericită. Măcar atâta mai putea face. Ghidul îi dusese cu bine până-n Italia. Weber stătea pe Ponte Vecchio, trecând în revistă prăvăliile care încadrau podul de multe secole. O scurtă istorie a capitalismului: măcelării care lăsaseră locul fierăriilor și tăbăcăriilor, care lăsaseră locul argintarilor și aurarilor, care lăsaseră locul bijuteriilor din coral și cravatelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se învârtea în jurul unei vitrine pline de ceasuri Nardin, în joacă. Prefăcându-se doar că ar fi interesată, fericită că era departe, într-un loc total imaginar. Cu o zi în urmă, văzuseră tot ce se putea din Dom. Deja Weber era incapabil să contureze în minte o imagine detaliată a interiorului bisericii. De dimineață ea alesese programul serii, o reprezentație cu Il ritorno d’Ulisse in patria, a lui Monteverdi. — Pe bune? o întrebase el. —Vorbești serios? Ador opera renascentistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lor, tânăra Sylvie îi certase pe toți pentru că se apucaseră să cânte fărăea. —Hei! Luați-o de la capăt. Dați-mi și mie un rol. Tot ea, tot tovarășa lui de călătorie, în ciuda anilor. Dar cum ajunseseră aici din acel an, Weber nu mai știa. Putea încă să numească majoritatea orașelor în care fuseseră în vacanță, dacă nu chiar când și ce anume văzuseră. Acum, Florența în toiul verii: o nebunie, știuse asta încă de când planificaseră călătoria. Dar iulie era singura perioadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
bate capul, Ger, spusese editorul său. Trăim vremuri ciudate în America. Căutăm ceva care să poată fi atacat. Cartea se vinde bine. Și știi că te susținem cu următorul contract, indiferent ce se întâmplă cu ăsta. La sosirea în Roma, Weber era pregătit să se expatrieze. Resentimentele lăsaseră locul îndoielii: poate că recenzia din Times nu era un plagiat, ci doar rezultatul coroborării independente. Ideea îi strică dispoziția turistică. În cea de-a doua noapte, în Siena, se certase cu Sylvie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
turistică. În cea de-a doua noapte, în Siena, se certase cu Sylvie. Nu se certase; se luptase. Sylvie îl susținea mult prea mult. Refuza să accepte vreuna dintre îndoielile lui. —E posibil să aibă dreptate într-o privință, sugerase Weber. Dacă le vezi dintr-o perspectivă greșită, cărțile pot într-adevăr să pară un mod de a mulge dizabilitățile altora pentru profitul personal. —Aiurea. Tu spui povestea unor oameni ale căror povești nu ajung să fie spuse. Le semnalezi normalilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe care-l arăta și față de cei mai detracați clienți de la Wayfinders. Ajunseră înapoi acasă întregi. Sylvie avusese dreptate: nu-l aștepta nici o încercare. Cavanaugh îl sună cu câteva recenzii, cifre și oferte de traduceri reconfortante. Dar până la sfârșitul verii, Weber mai avea de înfruntat turneul de promovare a cărții. Lecturi, interviuri pentru ziare, radio - încă o dovadă, dacă echipa sa de cercetare mai avea nevoie, că omul nu poate fi slugă la doi stăpâni. La o lectură de la Cody’s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
doi stăpâni. La o lectură de la Cody’s, în Berkeley, cineva din publicul altfel respectuos îl întrebă cum răspundea insinuării din presă că studiile lui de caz personalizate ar încălca etica profesională. Publicul huidui întrebarea, însă cu o încântare mascată. Weber bâlbâi un răspuns care altădată era automat: creierul nu era o mașinărie, nici un motor de mașină, nici un computer. Descrierile pur funcționale ascundeau la fel de multe pe cât dezvăluiau. Nu puteai înțelege nici un creier individual fără să te ocupi de trecutul personal, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ca întreg, dincolo de module mecanice și deficite localizate. Un al doilea ascultător vru să știe dacă toți pacienții săi își dădeau întotdeauna acordul. Bineînțeles, fu răspunsul lui. Da, dar cu toate deficiențele lor, înțelegeau întotdeauna acest acord? Cercetarea neurologică, spuse Weber, sugera că nimeni nu putea fi vreodată sigur de ce înțelegea celălalt. Vorbele îi sunară incriminator chiar în timp ce-i ieșeau pe gură. Până și el auzea contradicția grosolană. Weber se uită la mulțimea din sala arhiplină. O femeie atrăgătoare, de vârstă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]