10,579 matches
-
Întrebă el. Te interesează arhitectura de peisaj? — Am venit să te văd, răspunse ea. În sfîrșit, o putea privi În voie! Mărunțică și firavă, Anna Hilfe părea prea tînără pentru tot ceea ce pătimise; În afara cadrului auster al biroului unde-o zărise prima oară, nu mai avea acel aer competent pe care i-l dădeau rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei existențe de om adult, pe care se străduia s-o imite, ca Într-o joacă. Fără ele, arăta decorativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby avea impresia că Pavilionul nu era mai real decît iadul În concepția vreunui teolog inimos: un loc pustiu menit doar să slujească drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei. Fruntea Îi era plină de broboane de sudoare. — Nu m-ai văzut, pricepi? Nu m-ai văzut! Îi șoptii el lui Digby, fără să se oprească din mers. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din partea dumitale, Începu el, dar se opri, neștiind ce să-i spună. Se temea ca vorbele astea banale să nu statornicească pentru totdeauna Între ei niște relații formale: se vor Întîlni Întîmplător și vor vorbi despre teatru, sau despre vreme; zărind-o pe stradă, el Își va scoate pălăria și o va saluta ceremonios, fără pic de emoție, căci Între timp sentimentele lui pentru ea se vor fi stins cu desăvîrșire. — Aștept cu nerăbdare această clipă, de cînd te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o eroină de roman din epoca victoriană se putea Îndrăgosti de un invalid. Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el Însuși Își trăise, la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de seamă că profesorul său ascunde o taină rușinoasă: nu-i mai recunoștea autoritatea și puterea. Drept care, școlarul puse la cale o revoltă. Pe la orele nouă și jumătate seara, auzind huruitul unui automobil, dădu la o parte perdeaua și-l zări pe doctor lîngă Poole, care era la volan. Înainte de a-l vedea pe Poole, Digby se gîndise doar la o revoltă neînsemnată - bunăoară o vizită În camera lui Johns, pe care avea certitudinea că-l va Îndupleca să vorbească. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu repede prin fața ușii, dar constată că Johns nu era Înăuntru: avînd o fire atît de sociabilă, stătea probabil la taifas cu paznicul. Pe masa lui se zărea un maldăr de ziare - le pregătise, pesemne, pentru Digby, Înainte ca doctorul să-i fi interzis lectura lor. Îl ispitea gîndul de a se opri puțin ca să le citească, dar o asemenea ispită măruntă nu se potrivea cu aprigul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cărți Îngrămădite pe un dulap - un Carlyle, viețile lui Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd Digby dădu la o parte perdeaua murdară, zări un pat În neorînduială - pesemne că Poole se odihnise puțin și nu se mai ostenise să facă patul. Apa din robinet se scurgea Într-un lavoar; un săculeț pentru burete atîrna de tăblia patului; Într-o cutie de conserve, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintre ele era lipită cîte o etichetă: „Biroul“, „salonul“, „Dormitorul nr. 1“, „Dormitorul nr. 2“ etc. Clopotele erau pline de praf, iar pe cel cu eticheta „Sală de mese“ un păianjen Își Întinsese pînza subțire. Ferestrele zăbrelite pe care le zărise din grădină se aflau la etajul al doilea, așa că urcă Într-acolo. Își dădea seama că fiecare pas Îi primejduia retragerea, dar Își jurase să stea de vorbă cu Stone și era hotărît să meargă pînă la capăt. Ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nebun să știi că nu sînt! Nu e drept... Dar ce-ai făcut? Îl Întrebă Digby. — Voiam doar să găsesc o Încăpere de unde să pot trage asupra insuliței aceleia. De cîteva luni tot sapă acolo. Într-o seară i-am zărit... Nu pot fi lăsați așa, să-și facă de cap. Nemții nu-și pierd vremea degeaba. Așa că m-am strecurat În această aripă a clădirii, pînă În odaia lui Poole... — Și?... N-aveam de gînd să-i sperii, voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
salon și urcă apoi, ceva mai Încet, scările, pînă ajunse din nou În fața ușii deschise de la camera lui Johns. Johns nu era acolo; de altfel, ceasul de pe biroul lui arăta că trecuseră doar douăsprezece minute. În lumina lămpii aprinse, Digby zări gazetele. Avea sentimentul că explorase o țară ciudată, pentru ca revenit acasă, să-și dea seama că totul nu fusese decît un vis - nu fusese Întoarsă nici o filă din calendar În tot timpul peregrinărilor sale. 3 Nu-i era frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coridor cu o mulțime de uși. Unele dintre ele erau deschise, lăsînd să se vadă niște odăi de același format, mici ca niște chilii și mobilate cu cîte o masă și trei scaune tari și drepte. Altă mobilă nu se zărea. Omul În uniformă deschise una din aceste uși - putea să fi deschis oricare alta și spuse: — Așteptați aici, domnule. Era foarte devreme. Cerceveaua metalică a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se așeză pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Yard, spuse Rowe, făcînd un efort suprem. SÎnt așteptat acolo. Dacă mă Împiedici, o faci pe răspunderea dumitale. La stația următoare - o simplă haltă, cu un peron Îngust și cu o gheretă de scînduri pierdută printre cîmpurile negre - Rowe Îl zări pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu un calm afectat, de ușa compartimentului. În spatele lui se agita controlorul. — Salut, bătrîne! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îndată după Dunkerque, cît de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște precis... Acum, În fața ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă că nu-i nici un pericol. Se Înțelege că există un pericol, dacă sîntem pe pista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În acest colț al Londrei nu se mai zăreau ruine; te-ai fi putut crede În timp de pace. Dacă fotografiile acelea ar trece granița, spuse domnul Prentice, am avea o mulțime de sinucideri... Cel puțin așa s-a Întîmplat În Franța. — De unde știți că n-au trecut granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căznea să-i deschidă ușa. Peste umărul lui, putu vedea fața uluită a domnului Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii triple, cu beregata tăiată de foarfecele pe care-l ținea Încă Între genunchi. Murise ca un legionar roman. „De data asta, Își spuse Rowe În sinea lui, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu cunosc acest sentiment. E o pasiune de om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fu singurul care rămase calm - dar numai pînă cînd Îl văzu pe Stone. Cadavrele zăceau acolo unde fuseseră găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îngrijorat de soarta lui Stone. Urmaseră conciliabule cu Poole, de la care doctorul Îl exclusese pe Johns. Apoi, după-amiază, doctorul chemase Londra... CÎnd se dusese la poștă să expedieze o scrisoare, Johns băgase de seamă că poarta era supravegheată. În sat zărise o mașină a poliției districtuale și Începuse să cadă pe gînduri... La Întoarcere, Îl Întîlnise pe Poole: era neîndoielnic că și el observase ce se-ntîmplă. Toate bănuielile și resentimentele din ultimele cîteva zile puseseră din nou stăpînire pe Johns. Plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Pe coridor mirosea puternic a cloroform. „Ce dorești, Johns?“ Îl Întrebase furios doctorul, care părea tare nervos. Iar Johns, care Încă mai credea În puritatea fanaticului doctor, socotindu-l doar indus În eroare, văzuse o singură soluție: să-l Împuște! Zărind apoi sus pe scară mutra vicleană și umerii diformi ai lui Poole, trăsese și În el, cu o furie sporită de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
2 Apartamentul se afla la etajul al treilea. Rowe ar fi vrut ca scările să nu se mai sfîrșească niciodată - iar cînd apăsă pe butonul soneriei, nădăjdui că nu va veni nimeni să-i deschidă. lîngă ușă, pe palierul Întunecos, zări o sticlă de lapte goală, În care era vîrÎt un bilet. Îl scoase și citi: „Pentru mîine doar o jumătate de litru, te rog“. În clipa aceea, În timp ce mai ținea biletul În mînă, ușa se deschise, și Rowe auzi glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
marginile cu ajutorul luminii! În stradă plutea miros de mîncare, revărsîndu-se din bucătării, semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lîna aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se bea un sherry grozav, sau În colțul străzii Quebec, unde așteptase atîtea ore, vreme de atîția ani... O, cîte lucruri aveau să mai fie Înainte de a veni pacea! — Hai, du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea: tot amestecul acela de violență, cruzime și tinerețe dispăruse fără ca ea să-i acorde măcar o clipă de atenție. Ce ți-a spus? Îl Întrebă ea pe Rowe, cu neliniște În glas. — Am ajuns prea tîrziu. CÎnd m-a zărit, și-a dat seama că totul era pierdut, și s-a omorît. Neliniștea dispăru de pe fața Annei, lăsînd doar expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o avea În prezența lui... Rowe se așeză pe pat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zona dezastrului, scăpând din acest autoghedon ce avea să vie. Acele premoniții ale dezastrului mi-au rămas întipărite în minte. În cursul primelor zile acasă, mi-am petrecut timpul numai pe verandă, urmărind traficul cum înainta pe autostradă, hotărât să zăresc primele semne ale acelui sfârșit al lumii provocat de automobil și pentru care accidentul fusese propria-mi repetiție. Am chemat-o pe Catherine în verandă și am arătat cu degetul spre o coliziune minoră de pe drumul sudic de acces spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]