1,416 matches
-
un zâmbet porcin, le spune colegilor mei de uniformă: Auziți, bă, dacă ăsta, carele' este băiat umblat în Elveția, nu se plânge, pe voi să nu vă mai aud. În următoarele zile, bucățile de carne din ciorbă de mărimea unor zaruri au devenit cuburi de zahăr. Apoi au dispărut cu totul, se apropia Crăciunul și excesul de proteină nu este recomandat. (Adăugat ulterior: am citit multă literatură a Gulagului și a universului concentraționar. Până în armată nu înțelegeam de ce ciorba, zeama, în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Iosif, pentru emisiunea Vedere de pe bloc (fără sunet, desigur). În interviul respectiv (difuzat în aprilie), omul onest, corect și cu suflet mare povestea cu ce se îndeletnicea el înainte de ’89 - cu barbutul și cu schimbul de valută - și cum măsluia zarurile, cum folosea metoda „macaraua“ (montarea magneților pe masa de joc) sau cum palma bancnotele când venea cineva să schim be la el (așazisa „șmenuire“ a banilor la schimbul de valută). Ca întotdeauna, Dan Iosif era sigur pe el și pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
am pierdut orice speranță; nici o dezamăgire, nici o primejdie nu mai amenință fericirea născută din disperare. Dar ce fericire e aceasta? ...Istoria a dat, grăbită, Rubiconului sensul de risc, dar fiecare clipă ne cere să trecem un Rubicon, să aruncăm niște zaruri și sa sperăm; pe reversul acestui gest locul e gol; și a iubi o amintire reprezintă o opțiune și un risc, iar dincolo de Rubicon nu crește nimic, timpul trece fără semne și fără amintiri; numai noaptea dormim dincoace de Rubicon
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În albia lor uscată, dar, reproșîndu-mi ceea ce inima mea n-a Îndrăznit, nu spun că Rubiconul e apanajul firilor hotărîte. În definitiv, el nu e decît un răspuns care trebuie dat mereu. Diferența constă În patima cu care sînt aruncate zarurile?... Expresia e falsă. Pentru că Întotdeauna zarurile cad după ce-am trecut. Aiax Ulise știe că Aiax vrea să fie puternic și glorios fără ajutorul zeilor. Viclenia sa, În Înfruntarea pentru atribuirea armelor lui Ahile după moartea acestuia, e de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce inima mea n-a Îndrăznit, nu spun că Rubiconul e apanajul firilor hotărîte. În definitiv, el nu e decît un răspuns care trebuie dat mereu. Diferența constă În patima cu care sînt aruncate zarurile?... Expresia e falsă. Pentru că Întotdeauna zarurile cad după ce-am trecut. Aiax Ulise știe că Aiax vrea să fie puternic și glorios fără ajutorul zeilor. Viclenia sa, În Înfruntarea pentru atribuirea armelor lui Ahile după moartea acestuia, e de a-și face adversarul să vorbească. Toamna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
permisă, nu mai mult decât ar fi vrut să o facă. Carlina își dăduse drumul lacrimilor care țâșniseră prea repede, fără voia ei, unindu-se jos aproape de bărbie. Nicky își croise sigur drumul spre inima ei, înduioșând-o până la lacrimi. Zarurile fuseseră aruncate și totuși cine câștigase? Ea sau el? Mama soacră îi lăsase timp berechet să se acomodeze în postura de mămică. Îl ținea pe Nicky la ea câte două-trei săptămâni după care îl aducea la bunicii lui. Acest lucru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sala de consiliu, aflată la parter. Să fiți calm! îmi șoptește Don Șef cînd ajungem lîngă ușă. Vreți un calmant? mă întreabă, arătîndu-mi cutiuța cu pastile, din care a luat una și a înghițit-o. Nu, mulțumesc! Aș prefera niște zaruri, să le arunc, să vedem cui rămîne pînă la urmă pisica, rîd eu. Don Șef îmi face semn să-mi țin gura, bate la ușă încet, o deschide și mă invită să intru eu întîi. Sala e mare, ocupă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la finele căreia... ...Dar astea, de-acum, sînt povestea altor zile... 1976-1977 Săvinești Piatra Neamț CUPRINS Dedicația autorului....................................................... 4 Mărturia unui lucid... prefață de Valentin Ciucă ...................... 5 PARTEA ÎNTÎI 9 PARTEA A DOUA 146 PARTEA A TREIA 200 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Editura Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite, roman, ediția I-a, Editura Cartea Românească, 1979; Cursa rapidă, roman, Editura Junimea, 1982; Vremea brândușelor, Editura Cartea Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul tezelor de doctorat în Chimie, realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pauză. — Bex... te omor. Pe cuvântul meu. Dacă-mi spui acum că vrei să te măriți la New York... — Suze, nu vreau să mă mărit la nici un New York! Normal că nu vreau asta! Dar, dacă renunțăm la nuntă acum... atunci, gata, zarurile au fost aruncate. Elinor n-o să mai vorbească niciodată cu noi. În viața ei. Nu-mi vine să cred! Nu-mi vine să cred! Vrei să strici iar totul, asta vrei, nu? — Suze... — Exact în clipa în care situația e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să n-o spună!... Și n-o cere numai pentru el, apasă Ștefan pe ultimele cuvinte, face o pauză și se uită la Năică ce nu ridică ochii din pământ. Aiastă cutezanță nerușinată chiar îmi place la el... aruncă Ștefan zarurile. O răsuflare de ușurare iese din piepturile oamenilor cu capetele plecate. Ștefan tace câteva clipe, apoi, cu altă voce, calmă, și un zâmbet abia schițat: De-aș avea mulți "proști" de aiștea, care, cu prețul capului, să-și apere credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tuturor... Om face ce-om face... Deși, mărturisesc, adaugă Stanciu, mi-i teamă, mi-i teamă Doamne... Cu atât mai mult îți mulțumesc... Și... și crezi că mie nu mi-i teamă? spune Ștefan oftând ștergându-și broboanele de sudoare. Zarurile au fost aruncate. Ne-am ars corăbiile. Pentru noi nu se află drum de întoarcere. Înapoi nu pot și nu voi da. Și-apoi, nu suntem singuri... Ei... ei se vor întoarce, îi cunosc eu. Dar... dar... și de-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a numelor la comisie. Dar n-a fost să fie așa. În lipsa unui candidat absolut necesar la număr același domn Mămăligă aproape c-a împins-o cu forța pe micuța doamnă și soție în fața comisiei. Cum vor fi căzut zarurile? Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu de tot. Așteptam în bancă să se ducă ceața emoției când aud pe cineva bâlbâind poeziile lui șt.O.
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cur!" Mi-am spus ca prestația de înalt profesionalism în "room-service", asigurată de "cooperator", merita o recompensă pe măsură! Nu știu ce-o fi gândit și o fi simțit Iulius Cezar la trecerea Rubiconului, rostind memorabilele cuvinte Alea iacta est (zarurile au fost aruncate), dar eu, după "declarația adolescentină de amor" de mai sus, formulată, e adevărat, în termeni nu prea "diplomatici", m-am simțit aidoma lui Ahil peleianul, gata să mă înfrunt cu muritorii și nemuritorii, în apărarea cauzei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să vadă câtă dreptate avea... Cotidianul, 21 februarie 2003 Risk Nu știu dacă în România se cunoaște jocul care se cheamă aici Risk. E un fel de Monopoly, ținta jocului fiind pur și simplu dominarea lumii. E un joc de zaruri, dar și de strategie. Participanții trebuie să fie cel puțin trei. Nu intru în amănunte. În mare, strategia constă în a face alianțe pentru a se opune celui care se afirmă drept cel mai puternic. Într-o zi jucam Risk
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ă, r, i, z, u u, â, t, r r, d, n, ă r, t, a, ă e, t, c, r, a 3) Înlocuiește vocalele din cuvintele următoare, pentru a obține alte cuvinte: Exemplu: tic - tac - toc soc fir râd zar bar dar 4) Desparte în silabe cuvintele date mai jos. Scrie o propoziție în care toate aceste cuvinte să facă parte dintr-o enumerare. carnivor, hapsân, crud, nemilos. 5) Alcătuiește două propoziții în care să folosești sensurile diferite ale cuvântului
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
care adăpostea sala Bossel. 214. În 1885 cofetăria Baltador (Paltador, frații), funcționa în Calea Victoriei nr. 4. 215. Tănăsescu (frații), cofetărie, înghețată, Calea Victoriei 53 bis. de spectatori, unii chiar în picioare pe scaune admirau și ascultau; fiindcă conu Alecu cânta fiecare zar, avea rime triviale și „bon mouri“ cum le numea el. O farsă făcută conului Alecu a rămas celebră și a înveselit cafeneaua ani de zile. Cum am spus, conul Alecu iubea trivialitatea, deși se îngâmfa grozav ca fecior de boier
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în buna stare generală; pentru acest motiv respectați pacea lumii atât de prețioasă, mai cu seamă pentru popoarele a căror independență este de origină recentă, căci în timp de război această independență se pune în joc pe o aruncătură de zar. Fiți uniți, liniștiți, studioși, faceți să vă stimeze Europa, ceea ce ați și început a face, și acesta va fi mijlocul cel mai sigur de a vă garanta independența și libertatea. Iertați-mi a răspunde simpatiei voastre prin sfaturi: aceasta este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mea și a soțului meu, Maria Mihăescu Kalmicov 74 E vorba de Centenarul Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni (1870-1970). 75 Ion Roman n-a fost prea fericit În căsnicie. Marea sa dragoste fusese Maria Mihăescu, tânără, frumoasă și cultă. Dar, zarurile fuseseră aruncate. 76 Din păcate, n-am avut timpul material să fotografiez cele trei picturi ale Mariei Mihăescu, găsite la d-na Viorica Topoliceanu (născută Gavrilescu). Plecarea mea precipitată din Fălticeni și mutarea domniei sale la Iași mi-au Împiedicat materializarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al lui Baudelaire și corbul lui Poe sunt figurile tutelare ale acestor tablouri încremenite: totul e dublu („omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un poem paradigmatic despre trecerea spre nicăieri, adică în moartea percepută ca vid, ca moarte-în-moarte (aceeași percepție apare mai târziu la Ioan Es. Pop): „Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu pe o ușă inexistentă/ și care se deschide acum pentru prima oară/ [...] în timp ce încerc să pătrund înăuntru. - Cât să-i dau portarului? am întrebat chiar portarul,/ în timp ce acesta se făcea
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor/ împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor se zguduia de râs în altă parte./ Nu dispuneam de nimic, decât de cupa cu cenușă/ unde aveam o pereche de zaruri/ și-o pereche de mănuși negre.” Tot în volumul Câmp negru se află unul dintre cele mai frumoase poeme în proză din întreaga operă a lui D. și poate din câte s-au scris în anii ’80: Nouă variațiuni pentru
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
București, 1980 (în colaborare); Ana Kalandadze, Duhul albastru, Cluj-Napoca, 1983 (în colaborare cu Zaira Samharadze); Constantin Stoiciu, Despre farmecul levantin, București, 1995; Jennifer Delgado, Povești mai mari pentru copii mai mici, București, 1996; Stéphan Mallarmé, Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri, București, 1997. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ioana Diaconescu, „Furăm trandafiri”, CNT, 1967, 17; Ilie Constantin, Ioana Diaconescu, „Jumătate zeu”, RL, 1970, 3; Constantin, A doua carte, 188-190; Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip, 1937, culegerea postumă În căutarea Atlantidei, 1989). În chestiuni de artă, de teorie literară, C. pune în relație, de câte ori are prilejul, valențele esteticului, etnicului și eticului. I se întâmplă și să cadă în inconsecvențe. „Hermetiștii”, de
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936; Cântece de leagăn, Mediaș, 1936; Casă pe nisip, Cernăuți, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuți, 1937; Dulcile cuvinte, Cernăuți, 1940; Versuri de după amiază, Cernăuți, 1940; Balade și strofe răzlețe, Cernăuți, 1943; Scrieri lirice, îngr. și pref. Emil
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
procese în activitatea de învățare pe care echipa de cursanți o desfășoară. Vom completa acest aspect cu o perspectivă pe care o considerăm mai motivantă pentru implicarea tuturor cursanților: echipelor li se va cere ca fiecare participant să „arunce” cu zarul și să vizeze problematica respectivă din aria de acțiune oferită de acest „mic hazard”. 4.2.6. Tehnica bisocieriitc "4.2.6. Tehnica bisocierii" Elaborată de Arthur Koestler (apud Bouillerce, Carré, 2002), tehnica bisocierii constă în apropierea a două situații
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]