7,506 matches
-
dor ce-ar vrea să nu-i mai pese Că zarea i se-arată mută. De-atât privit și-atâta umblet Și-ncovoieri sub așteptare, Uitat-am că te port în suflet, Pe lunga timpului cărare. *** Referință Bibliografică: Spre care dintre zări ... ? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384475_a_385804]
-
trăiri de musafir. Apare un contur în stele, Spre mine, gânduri risipind, În mână, cu-n buchet din ele, Cu ochi de stele strălucind... Un deget sacru își întinde, O flacără măsoară calea, O pace rece mă cuprinde, Papirusul îmbracă zarea! Cu ochii plini de fericire, Citesc pe el cuvânt ceresc. Dau Domnului sfântă slăvire Și... pentru tot, îi mulțumesc! Referință Bibliografică: Sub o cupolă de safir / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie
SUB O CUPOLĂ DE SAFIR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384491_a_385820]
-
acesteia, dar și a unor sentimente ori a unor stări de fapt, fără să renunțe la folosirea metaforei acolo unde a hotărât că-i este locul: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate/ ale nopții de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat.” („Introspecție nocturnă”). În același timp, în cadrul acestui capitol și nu numai, cu toate exigențele specifice versului clasic, Olguța Luncașu Trifan își descoperă suficiente resurse pentru
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
opera sa, pentru iubirea pe care el a ridicat-o la dimensiuni cosmice: “Palpit-o tresărire-n noblețea-ți sufletească,/ versul nu moare nici când sufletele-s stinse,/ te poartă barca sorții spre granița lumească,/ „...te legeni, codrule”, spre-o zare făr’ de vise.” („Sfârșit”). În aceeași manieră se va exprima și în următoarele două poezii - „... Un gând” și „... Infinit” - acest capitol fiind dedicat, se înțelege, Eminescului. În cap. XII - Puțin umor..., nu strică..., cel menit să fie de sfârșit al
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
anul, anul vechi, Se duce anul și ce-i dacă? Măcar să ia cu el când pleacă Toată durerea ce există, Să nu mai văd cu fața tristă Pe nimenea în Noul An, De mi-o fi prieten, ori dușman! Din zările de dor preapline Se-aude sorcova cum vine, Deschisă poarta să vă fie, Să o primiți cu bucurie, Cu dragoste și cu speranță, Se duce anul în vacanță, Se duce anul, treaba lui, În urmă or mai fi destui... Referință
SE DUCE ANUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384578_a_385907]
-
POEZII) Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului LA CEAS DE RUGĂCIUNE În ropot de timp vin sărbători creștine, cu Sfântul Nicolae darnic, blând și bun. Iar când ninge cu daruri din zări senine, grăbește sania la Fratele Crăciun. Simbolic dar vreau ,, O veste minunată!", în casa inimii să-mi aducă pace, când Prunc se naște din Maică Preacurată și azimă pentru praznic sfânt se coace. O baie de lacrimi strâng pentru Pruncul
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
pe mormânt. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” O colindă strămoșească de-a cânta nestingheriți în datină creștinească, orfanii-și jelesc părinți. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” Iar a colindei cântare sub ram de cetioară, ecou va duce în zare, din Pitorească Țară. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” Colindă să se audă prin vremuri mai senine, s-a frânt ram de viță crudă în Sărbători Creștine! „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” COLINDELE CRĂCIUNULUI De când mă știu, am așteptat
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
În magia sărbătorilor răsună ecouri cu vremea colindelor. Cete de copii lângă brad se adună și-n colind pun inocența lor. Prin noaptea în care creștinul nu doarme, lumină sfântă coboară din Cer. Se scutură nori de stele, milioane. Pe zare să pună tainic mister. Cu trăistuțe după covrigi și colindeți, pitici zglobii cu obraji rumeniți, în alai străbat potecuțe, prin nămeți. De inocența vieții însoțiți. În colinde cântă Nașterea Domnului, cu suflet curat, ca Pruncul Cristos. Har divin împart în
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
Acasă > Poeme > Devotament > ÎNGER DINADINS Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Înger dinadins Îngenunchez că și salcâmii Când își îngenunchează floarea Și pe altar mă dau minunii, Parfumului ce-mi umple zarea... Iar de mi-e clipă prea caduca Că floarea ninsa din cais, De câte ori îți sunt pe ducă, Tu îmi ești înger...dinadins ! Îngenunchez, mă rog tăcerii Cuvintele în val se sparg Și-n stăncile din largul mării Se risipesc- picturi
ÎNGER DINADINS de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384599_a_385928]
-
de naiadă *** Eu mi-am trăit și imaginat altfel Naiada a ceea ce a fost Pârâu ... dar viața a vrut altfel, ca orice legendă cu final neprevăzut ... Sonettina LXXX. (pârâulînnaiadă ...) Ca să-nțelegi cât de adânc pătrunde În mine veșnicia, caută-n zare Din universuri, binecuvântare În tot ce fi-voi, roșul se ascunde. Am sihăstrit, azi curg în mine purpuri! E darul sfânt din blânda-mpreunare, Când eu sunt tu, nebuna clătinare A cumpenei prin timp nu seacă ciuturi. Arșița ori potopul
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
orar. Încă era întuneric la îmbarcare, dar când avionul nostru se ridică în aer, deodată s-a făcut ziua, un soare imens, de aur curat, răsări la orizont și se înălță repede pe cer, risipind energie în toate ungherele acelor zări toropite de noapte. Fără să vrem, ne gândeam la giganticele stele albastre. Noi eram mândri de acest vultur semeț, avionul nostru, ba negru, ba albastru, care se avânta cu un optimism fără seamăn spre înălțimile cerului. În jurul nostru se vedeau
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
vers cu dulcele ei zbor Să anime viața spre o primăvară Ce aduce tainic al dragostei fiori. Să spună despre drumul din privire Ce izvorât-a din străfund de mări În care strâns-a-n taină bucurie Și revărsatu-s-a-n albastre zări. O lacrimă de primăvară-n suflet E ca o revărsare a vieții din înalt Ce aduce învierea ca un sunet Și începutul cel mult așteptat. Poem de vis e primăvara-n sine Scris chiar de Bunul Dumnezeu Florile sunt lacrimi
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384681_a_386010]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384681_a_386010]
-
-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
cu frunze ruginii privesc de sub poale, culegători de vii. Nucii falnici, bătuți de vânt vijelios, plâng de grija roadelor căzute pe jos. Ciocârlia-și ascunde cântec de jale că, pe frig și ceață, tristețea-i prea mare. Vântul duce în zare, jalea frunzelor că, nimic nu le poate fi de ajutor. Furnicile se grăbesc să strângă hrană, de prisosință să aibă peste iarnă. Greierii, de jale cântă trist și prelung prin toamnă târzie, în al serii amurg. În brațe răsfirate, Cerul
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți strigă durere. Iar omul, asemenea frunzei din ram, tăcerea-și duce în rana durerii, pe drum ce-l
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
de cald când plouă, până vin vremuri mai bune. Într-o primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară, cu muguri în noi destine. ILUZII DE TOAMNĂ De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i în ceață pe poteci, unde mi-am uitat îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, când fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe dorință de amor. Mă vindecă de iubire și dor, cât din misiune e dezertor. Suvenir îmi dă lira viorii. Pe-aripi mă poartă să ating norii. Cioburi de speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
punct se apropia vijelios de sat. Bucuroasă bătu din palme ca o fetiță: - El este, iubitul meu soț! Dar nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi. O scoase cu colțul de la șorț și privi din nou în zare. Spre dezamăgirea sa realizează că din atâta concentrare, acel punct ce se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin. Se afundă pe spate în fân
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
s-arată Și ne privește fericit, Iar noi plutim pe marea albastră Spre-al Greciei pământ vrăjit. Legendele cu zei ne-așteaptă Ca să cunoaștem taina lor, Ce-n vrajă mistică ne-nbată Din nesecatul lor izvor. Sus pe catarg flutură-n zare Mândrul simbol al patriei... Nu-i albul lui Tezeu ce-apare, Ci alb-albastrul Greciei. Egee e numele mării Ce-i de la Egeu moștenit, Și-albastrul său în faptul serii De-a lunii rază-i poleit. În valul ei zăresc pe
LEGENDA MĂRII EGEE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384692_a_386021]
-
un amurg înflorit pe dinăuntru Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
te divinizez, să mă privesc în apa albastră a ochilor tăi, să văd fericirea izvorând prin irisul lor. Am prins-o în brațe, am apropiat-o de mine, iar buzele noastre s-au prins instantaneu într-un sărut pătimaș. În zare, prin căldură zăpușitoare se vedea un țăran venind, ne-am așezat pe iarba deasă, puțin uscată, la umbra frumoșilor maci. Adăpostiți de ochi curioși, am continuat să ne jucăm și să ne declarăm jurăminti fierbinți de iubire. Am făcut o
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă ridic azi, Din țărâna, Plin de glod, Murdar pe palme . Dar, privirea mi-e senina . Ochii limpezi De lumină. Se înalță către îngeri . Simt miros de cer, În mine ! De albastre zări senine . Raze sfinte, Mă săruta, Ingeri-imi întind o mână... Și ma-inalt acum, Din țină ! Și îmi spăl obraz și palme . Am uitat dureri Și lacrimi, Si-ntuneric, Si suspine . Mi-au spălat îngerii, fata ! Hainele îmi sunt curate ! Pot
MA RIDIC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382365_a_383694]