1,218 matches
-
plecat lăsînd urme de cărbune pe covoare văzînd c-au greșit adresa, nu aici era sediul Cuvîntului cum aveau ei scris pe o listă, că tocmai văzuseră firma pe care nu scria nimic. Îngrămădindu-se În camioane, s-au Îndepărtat zbierînd În zgomot de motoare cîntecul Pieței Universității: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, pînă nu ne-om cîștiga, libertatea noastră”. Cer frumos. Ora douăsprezece. Sonor: Ofranda muzicală, de Bach. Tăiat la: Cadru interior: O sufragerie de bloc. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
justițiari mirosind a fitil, gaz, picioare nespălate și excremente cinstite, obținute prin muncă, au Înconjurat două femei, mamă și fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-o dubă a poliției sub ochii mei și ai lui Filip Florian. Tremurăm de frică și furie pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație. Iată anul nou, s-a apropiat, din ceeruri, ca un Împărat! Îi cîntă Cristian Sandu domnului Iliescu din ziar. Are și tamburină. O izbește sec de frunte, de laba piciorului, de șold, zbiară armonic: „Domnul ION ILIESCU a apărut pe scena politică cu aureola celei mai cunoscute personalități din conducerea fostului PCR care-l Înfruntase pe Ceaușescu”. În faptul serii, nu doar Sandu a zărit scînteind aureola ce emana din balcoane, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
necredinței femeilor, asupra minciunei totale care dospește în sufletul lor. O sumă de mici detalii, nebăgate în seamă, îmi podidiră atunci mintea. O dată, Mantu închisese ușa cu bara, în camera Maitreyiei, și îi auzeam de jos cum se luptă și zbiară, căci, chipurile, era o luptă corp la corp, dar când au ieșit, Mantu era roșu și zăpăcit, iar Maitreyi palidă, cu părul zbătut pe umăr. (E adevărat că ea îmi spusese mai demult că Mantu e scârbos, că a vrut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonînd melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
n-o să fie o polițistă Împuțită. Da noi sîntem polițai Împuțiți. Nouă ne e greață și tremurăm și sîntem Înspăimîntați. Lennox a Încercat să mă otrăvească cu cocaina aia. Era plină de rahat. Încearcă să ne omoare. Simțim nevoia să zbierăm la Drummond: VEZI, DACĂ MURIM, E VINA LUI RAY LENNOX, RAY DEPENDENTUL DE DROGURI LENNOX, ACELAȘI RAY LENNOX DESPRE CARE CREZI CĂ-I STRĂLUCEȘTE SOARELE DIN CUR DAR NU ȘTII CUM E EL DE FAPT. NU TIAR FUTE CUMMAI TU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala, o pată imensă În formă de inimă se formează În jurul capului lui. Bulangii bat În ușă zbierînd amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mîna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sînt atît de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? SÎnt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut? — Nu prea rău... nici prea bine, fața ei se schimonosește și rîde cu amărăciune. Vreau neapărat s-o văd zîmbind din nou. E atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
inutilă. Cum, adică, să nu-mi văd fetița ?! Mergeam și eu mereu cu celelalte mame, chiar dacă nu aveam niciun rost, mă trezeam cu noaptea în cap, ca ele, stăteam trează până la miezul nopții, mă adăugam și eu grupului, primeam copilul zbierând, celelalte se uitam de sus la mine, eram rățușca cea urâtă. Sala de alăptat era ceva de un comic total, dar eu nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam decât grotescul situației. Spitalul mi s-a părut, din toate punctele
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cutie de viteze manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei țigări. — Mișcă dracu’ de-aci, cucoană! a zbierat un șofer măsliniu, al cărui păr de pe piept amenința să răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-te naibii la o parte! Am ridicat o mână tremurândă ca să-i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zi de noiembrie, ca să mă duc În locul unde eram așteptată la primul interviu pentru un loc de muncă din viața mea. Petrecusem toată săptămâna precedentă lâncezind pe canapeaua lui Lily, Încă slăbită și extenuată, până când, Într-un sfârșit, ea a zbierat la mine să mai ies și eu din casă, măcar câteva ore pe zi. Nu prea sigură pe ce ar trebui să fac, am cumpărat abonament la metrou și am pornit-o cam la Întâmplare prin oraș să-mi Împrăștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vedea. Am pregătit o cină frugală și am adormit cu ochii la Letterman show. Tocmai visam că niște nesuferiți de copii de nouă ani făceau amor pe terenul de joacă În timp ce Înghițeau vagoane Întregi de cuvinte din engleza veche și zbierau la adorabilul și iubitorul meu prieten, când a sunat telefonul. Alex a ridicat receptorul, și l-a dus la ureche, dar nu s-a obosit să deschidă ochii sau să zică „Alo“. L-a aruncat imediat lângă mine. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pectorali și simțeam aroma inconfundabilă a loțiunii Johnston Baby. Și tocmai când mi-a trecut prin minte să Îl Îmbrățișez și eu, m-a Împins la o parte, mi-a prins ambele mâini Într-una de-a lui și a zbierat: — BUN VENIT ÎN CASA CU PĂPUȘI, SCUMPO! 5 — Ce zici c-a zis? m-a Întrebat Lily În timp ce-și lingea lingurița de Înghețată de ceai verde. Ne Întâlnisem la Sushi Samba la ora nouă ca să-i povestesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hârtie igienică În toaleta ei, OK? Fugi! E deja În mașină, așa că ajunge aici În mai puțin de zece minute, În funcție de trafic. Pe când ieșeam din birou, am auzit-o pe Emily formând nebunește numere de telefon pe interior și aproape zbierând În receptor: „Vine - spune la toată lumea!“ Mi-au trebuit nu mai mult de trei secunde să mă năpustesc prin coridoare și să depășesc departamentul de modă, apucasem deja să aud țipete Împanicate: „Emily a zis că e pe drum“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Inima Îmi bătea cu putere În tactul fiecărui cuvânt rostit de ea și aveam impresia că, indiferent ce făceam sau ce răspundeam, eram silită să o ascult la nesfârșit vorbind despre epilarea inghinală. Poate era mai bine s-o aud zbierând la mine pentru că Întrerupsesem cina Mirandei. — Mda, ce să-i faci? Ei bine, ar trebui s-o iau din loc. I-am spus lui James că ne vedem la nouă și e deja nouă și zece. Ne vedem mâine, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întors și nu-mi mai rămăsese decât să torn apa din sticlă În pahar și să-i pun tava aranjată cu atâta măiestrie pe birou. Ea avea să se Întoarcă, avea să se așeze la biroul ei gigantic și să zbiere să-i Închidă careva ușa. Iar asta avea să fie unica dată când aveam să sar fericită și entuziasmată din scaun, pentru că asta Însemna nu numai că ea urma să stea potolită În spatele acelor uși vreme o bună jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că astea aveau să mă ajute să rezist până la prânz, deși, firește, nu exista În toate astea măcar o calorie, măcar un gram de grăsime, măcar o uncie de zahăr. Ea a pus pachetul pe biroul meu tocmai când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am Învățat În timp ce am umblat după busuioc, ce pregătită sunt acum pentru viitorul meu În lumea publicisticii! De-acum sunt pe drumul cel bun pentru cariera de redactor, am zis eu cu un zâmbet triumfător. — În cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la o rubedenie care zace bolnavă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apoi, pantaloni de două mii de dolari nu arată prea bine pe fetele care se Îndoapă, am concluzionat eu. M-am prăbușit la loc În scaun și m-am gândit ce bine reprezentasem, de această dată, revista Runway. 11 Celularul a zbierat de undeva din adâncul viselor mele, dar m-am dezmeticit doar cât să mă Întreb dacă e ea. După un proces uluitor de rapid - Unde sunt? Cine e „ea“? În ce zi suntem? - mi-am dat seama: dacă sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care ar fi consecințele dacă aș adormi la loc. De-a dreptul sumbre, ținând cont de faptul că ai mei veniseră cu mașina tocmai din Connecticut ca să mă ajute pe mine la mutat. Exact În clipa aceea, deșteptătorul și-a zbierat gâjâitul specific În falset. Aha! Deci ieri Îmi amintisem că azi e ziua de mutare. Faptul că nu eram pe punctul să Îmi pierd chiar cu totul mințile m-a mai liniștit, dar În foarte mică măsură. A fost, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tata și Alex au pornit amândoi cu mașinile Încărcate spre centru. Lily găsise noul nostru apartament Într-un anunț din Village Voice, iar eu nici nu-l văzusem Încă. Mă sunase la serviciu de pe celularul ei, chiar În mijlocul zilei, și zbierase: L-am găsit! L-am găsit! E perfect! Are baie cu apă curentă, dușumea de lemn cu un număr minim de gâlme și am petrecut patru minute Întregi acolo fără să văd măcar un șoarece sau un gândac. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefon. Asta e de‑a dreptul inacceptabil. Absolut inacceptabil. Cum să‑mi conduc afacerile fără numere de telefon? Fă‑mi imediat legătura cu domnul Lagerfeld. — Da, Miranda, o clipă, te rog. Am tras un pumn În butonul Hold și am zbierat după Emily să mă ajute, deși aș fi avut mai multe șanse să Înghit pur și simplu receptorul cu totul decât să‑l găsesc pe Karl Lagerfeld Într‑un răstimp mai scurt decât Îi trebuia Mirandei să se enerveze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o străduindu‑se să vorbească Într‑o franțuzească stâlcită și cu accent oribil cu cineva care nu părea să fi auzit de numele Karl Lagerfeld. Eram moarte. Moarte. Tocmai mă pregăteam să‑i Închid telefonul În nas franțuzoaicei țicnite care zbiera ceva În receptor, când am observat că luminița roșie și‑a Încetat din nou pâlpâirea. Emily forma În continuare numere, În aceeași viteză nebună. — Nu mai e pe linie, am spus eu cu insistența unui medic de pe salvare care execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chinuisem În așa hal să Îl obținem. Nu, nu, Miranda, bineînțeles că nu e prea dificil. Îți fac imediat legătura. Așteaptă, te rog, o secundă. Am apăsat butonul „conference“, am format numărul, am auzit vocea unui bărbat mai În vârstă zbierând un „Alo“, după care am apăsat din nou pe „conference“: — Domnule Lagerfeld, Miranda Priestly, aveți legătura, am zis eu ca operatoarele acelea de la aparatele manuale din zilele serialului Căsuța din prerie. Și, În loc trec convorbirea de pe „mute“ pe „Speaker“, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]