1,973 matches
-
plan toate întrebările legate de materie și-au pierdut din substanță, s-au diluat, iar nemulțumirile nu au mai avut suport. Am descoperit, în fine, că sunt altfel decât credeam, altceva, că sunt... altcineva... Criteriile de valoare construite cu atâta zbucium de-a lungul existenței pământene au căzut. S-au schimbat complet și prioritățile: nu mai sunt ființa schimonosită de dorințe, ambiții și orgolii mărunte și am încetat a mă mai considera... buricul universului; am aflat că sunt mai mult decât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
spăl WC-uri, Doamne! Ajută-mă să scap cu viață! Vreau să muncesc. Ajută-mă să muncesc, Doamne! Repetam până la epuizare. Nu mai gândeam. Simțeam o oboseală nesfârșită, o dorință de a nu mai fi. Să mă odihnesc de tot zbuciumul și de toate necazurile. Mă trezeam dimineața cu ideea că în acea zi se vor îndrepta toate relele, voi re zolva tot, îmi voi găsi un loc de muncă. Dar nu era așa. Mă străduiam toată ziua să spăl două
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bunul Dumnezeu, și-i scriam în fiecare seară. Aproape în același timp am întâlnit o doamnă deosebită, Giuseppina. Cred că e văduvă sau divorțată, o văd mereu singură, dar mi-a spus că are doi fii. Îi povesteam câte ceva despre zbuciumul meu - e un om deosebit cu care se poate discuta -, iar ochii ei mari și luminoși ofereau încredere. Mi-a spus că noi, oamenii, purtăm în spate saci mari de gunoi: jigniri din trecut, supărări, pierderi, vorbe rele pe care
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
În doar doi ani viața ei s-a schimbat. Vezi, câteodată gândesc că nu mai are sens lupta mea. Mă simt obosită și inutilă. Dar viața ei mi-a dat puțin curaj. Eu aș vrea doar să mă odihnesc după zbucium, să împodobesc un brad de Crăciun la care să-mi chem copiii; îmi doresc lucruri simple și realizabile. Știi ce am observat? Aici ești dependent psihic de cei de acasă. Majoritatea celor din țară cred că noi nu vrem să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
această vână lirică și consacră trăirilor erotice un întreg volum - Paharul blestemat (1924). Metafora din titlu, de un patetism naiv, trimite la caracterul inexorabil al pasiunii, „otravă” de care omul este dependent, în pofida rațiunii, moralei etc. De aici, starea de zbucium și chin, sentimentele contradictorii, oscilând între bucurie și durere, între adorație și acuzare, între năzuința împlinirii și incertitudine. Variațiile pe aceeași temă, în tonalități mai grave sau mai șăgalnice, aduc nuanțări uneori subtile, de finețe, mai cu seamă când poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
genealogic al familiei sale, sau, mai aproape, precum în Acum o sută de ani (I-II, 1935), pentru a susține cronica principalelor evenimente petrecute între 1834 și 1835 în Țările Române. Privirea scrutează mai întotdeauna relieful uman, ca în Dincolo de zbuciumul veacului (1939), unde autorul selectează din învolburatul Ev Mediu românesc destine grandioase și tragice, așa cum îl reînviase și pe cel al lui Despot (Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
I-II, București, 1999; Farmece, București, 1933; Acum o sută de ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
ÎNCERCAT ODINIOARĂ, SUNT PESTE TREIZECI DE ANI, să schițez Într-o broșură un ecou aproximativ, unele aspecte, când mai melancolice, când mai Încurajatoare, din formațiunea, lipsurile și aspirațiile unui tânăr trezit Înspre apusul secolului trecut, secol istovit pe atunci de zbucium și prefaceri isto rice, sociale și tehnice, „stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX-lea, cum l-a numit Léon Daudet cu apriga lui pană reacționară și Paul Claudel, poetul grației cerești. Voi urmări În paginile ce urmează pe tânărul de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
proprii sau prost asimilate, și neglijându-și pentru astea treburile până la ruină; autoritar cu noi, copiii, până la nedreptate, pentru care mi l-am și Înstrăinat devreme; lăsându-ne Însă, mie și băiatului meu, ca o moștenire de familie, ceva din zbuciumul lui activ și neîncetat, ceva din nepăsarea lui boemă pentru situații și avere, ceva din gustul lui ales pentru trai bun gospodăresc, ceva, dacă nu și mai mult chiar, din severitatea judecății lui, vizibilă pe după sprâncenele și mustățile lui stufoase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atque optatissima femina, impecabilă făptură până la bijuteria rară a degetului ei mic de la picior, singură ea ar fi putut fi gratificată cu un omagiu deplin și exultant al prietenului nostru, eveniment care l-ar fi salvat, sunt sigur, din tot zbuciumul complexelor lui, de toate chinurile Îndoielilor și ezitărilor lui, l-ar fi Împăcat până la urmă cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără știrea mea, să chestioneze spi ritul unui mare taumaturg și preot egiptean, Reïs Mu, de care n-ați auzit, desigur, ca și mine, și anume: ce crede el despre Emanoil Bucuța, ca și despre analistul, cam cu anasâna, al zbuciumului acestui om și prieten. Am dinaintea mea, pe un petec de foaie groasă de ambalaj aflată la Îndemâna mediumului și scris cu creionul, abia ținând pas cu păhărelul prea grăbit de pe masă, mesajul de pe cealaltă lume al taumaturgului din a nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chip de ștreang. [...] La Îngropăciunea lui Emanoil Bucuța, un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
experiența noastră cu femeile ne oferă o metodă de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spunea o mare curtezană a Europei galante
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să mai poată rosti vreun cuvânt uitat sau ținut în secret. Sufletul lui avea să afle dacă era dus la un loc fierbinte sau întrun alt loc luminos. Aici avea să-și găsească o altă formă de liniște sau de zbucium. Acum nu mai era pământean, nu se mai putea hrăni cu roua și zorile fiecărei dimineți așteptând să afle secretul fiecărei zile. Aproape de îngeri, de lumea de dincolo și de astre avea să simtă toată energia stelară, atingându-l ușor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Implicându-se în trăirile personajelor, naratorul atribuie situației o măreție apoteotică („Ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără ca să se împlinească, se împlini sub condiția atotdivină și atotcurățitoare a religiei lui Iisus Cristos”), însă analiza (fie și la modul discursiv) a zbuciumului lor interior aduce în prim-plan, irepresibil, omenescul. Cu toate că sunt diferite prin lumea pe care o investighează, istorisirile În drumul spre păcat, Pădurarul Ion Bentu, „Mi-e dragă Nonora!”, Gheorghe Cătălina întrupează aceeași obsesie a erosului vinovat. Aici câteva personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
în anul 1982. A fost înmormântat alături de ceilalți preoți în cimitirul din Mărgineni. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). În zorii anului nou Ca mortul ce trece în tăcere spre calea veșniciei și anul 1940 de plin zbucium, de adânci zguduiri și de grele încercări materiale, sufletești și naționale a plecat, s-a prăvălit în genune, a pierit. Plecarea lui însă, și sosirea unui an nou mai plin de nădejdi fericitoare, e momentul când fiecare trebuie să-și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
său și să-ți șteargă sudoarea și lacrimile ce va trebui să le verși, ca un bun părinte pentru ai tăi, să nu-ți pară prea lung. Numai la Isus în sf. Taină vei găsi liniștea și pacea furată de zbuciumul zilei. Și Dumnezeu te va binecuvânta pe tine și întreaga familie. Fr. Matei Ghiuzan Viața, ian. 1941, pag. 5-6) 24. PR. IOSIF IACOB date biografice Originar din Adjudeni, comuna Tămășeni, județul Neamț, s-a născut la 13 mai 1907. A
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta poveste de Preot, de-Apostol de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca sfântă a Domnului luptă spre-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta-ți poveste de Preot, de-Apostol, de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca lupta ta sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge-n epave
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima lui față de zbuciumul inimii ei, altminteri. Dacă așa crezi, tu, Ștefane, spune ea semeață, înăbușindu-și lacrimile. Pe semne, Doamnă, aista-i adevărul. Și-mi pare rău... Mie nu mai puțin. Și... și ce poruncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima lui față de zbuciumul inimii ei, altminteri. Dacă așa crezi, tu, Ștefane, spune ea semeață, înăbușindu-și lacrimile. Pe semne, Doamnă, aista-i adevărul. Și-mi pare rău... Mie nu mai puțin. Și... și ce poruncește "Domnul și Stăpânul" meu să fac? Dragostea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
blândețe, cu o mare oboseală în glas. Ce-a fost viața pentru mine decât un lung șir de suferințe?... Ștefan e ca o furtună: mă răvășește! E prea mult pentru mine. Nu mai pot suporta viața asta de teamă, de zbucium... Toți ai mei au murit... Dumnezeu mi-a luat la el și ultima nădejde. Aici, totul mi se pare străin. Am încercat... N-am reușit. Poate e și vina mea... Și-apoi, șoptește ea înăbușit după o pauză în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfrigurată. Dar ce vorbe auziți de la mine... Știu Maria...Nu ești fericită în Moldova...Știu...Iartă-mă... Poate că... Nu numai tu, Ștefane... Port și eu, am și eu vina mea. Am încercat... N-am reușit. Am obosit, Ștefane. Tot zbuciumul acesta... Sunt atât de obosită... Acolo, departe de lumea dezlănțuită, o să mă odihnesc, poate... O să-mi găsesc, poate... o să-mi găsesc liniștea... Ștefan, chinuit, vinovat: Maria... Te îngropi de vie... Nu!... Nu se poate!... Ești... ești "Doamna Țării"!... Ești... ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi ea. Nu e mare lucru să mori; mai anevoie-i să trăiești. Și moartea face parte din viață. Când ajungi să nu-ți mai pese de moarte, nu-ți mai e teamă nici chiar de viață. Păcii îi preferăm zbuciumul... Și... și totuși nu ne dăm duși; ba, de s-ar putea, am pohti nemurirea... Și totuși, sunt clipe când trebuie să alegi grea alegere și totuși, trebuie să optezi pentru ca să salvezi ceva mai de preț. Dar... dar, oare, există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
potrivită imagine a fru moasei Adelheid, un per sonaj care, În cele din urmă, și-a găsit În credință sensul tristei sale exis tențe. Grația cu care a fost dăltuită vor bește despre experiența unui cioplitor În piatră pe care zbuciumul vieții l-a condus la crearea acestei opere de artă. Poate că au exis tat locuitori ai acestor părți care au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor nenorociri, precum și Înțelegerea că nu putem pricepe totul, că o zonă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]