1,360 matches
-
dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou plin de neprevăzut, durere și frumusețe. Victor Olaru, cu fața Împietrită, cu gândurile Împărțite În cel puțin trei locuri diferite, mergea hotărât și tăcut iar pasu-i apăsat zdruncina câte puțin comoara din brațele-i vânjoase, comoară ce se legăna În primitorul imperiu al somnului. Alături, prinsă Într-un hățiș de gânduri negre și cenușii, din care nici ea măcar nu putea să mai lămurească ceva, mergea cu certitudinea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să văd iar țâștarul meu și fă să mă iubească ... Vizanti! Căruța Își urma drumul către Vaslui, Cleopatra cunoștea fiecare vale și fiecare delușor, se ferea de pietrele din drum și nu pentru că ar fi avut grijă să nu-i zdruncine pe prietenii ei, ci mai mult să-și menajeze copitele Încălțate cu potcoave și hacuri, lăsate preventiv de bunicu’ Ghiorghi: -Le-oi scoate mai Încolo, dacă e moale pe Jdogină și trebuie să aduc lemne pentru ars oale, ămâia măsii! De la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
beții. Maria intervenea energic atunci când peste Valerică ploua cu lovituri de curea, rezultatul era că atrăgea ca un magnet ploile de lovituri asupra ei și suporta cu hotărâre și durere, astfel Îl scăpa pe „băietu’ neu”. Pe Va l-a zdruncinat mult despărțirea, se rupea o imensă bucată din cerul său senin și realiza În mintea sa finalul trist al copilăriei, intuind perioada grea ce va veni. La toate necazurile lui Victor se mai adăuga Încă unul. La Întâlnirile de la Preoteasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pînă sus. Nu trebuia să moară nimeni. — Nimeni? Chiar ai crezut asta? Deci tot aranjamentul a mers prost. Ce s-a-ntîmplat cu Frank după explozie? Amintirea Îi smulse Paulei o grimasă. — A fugit afară cînd a văzut ce s-a-ntîmplat. Era complet zdruncinat de toată chestia asta, abia mai putea să vorbească. Mi-a spus că Încercase să ascundă flacoanele nefolosite, dar că-și pierduse pe undeva cheile de la mașină. Le-a găsit Gunnar a doua zi, cînd zbura cu deltaplanul lui. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care am fost. ― Chiar așa? ― Dacă-ți închipui că totul s-a mărginit la frică, te înșeli. ― Am venit aici cu dorința de a înțelege. Altminteri, m-aș fi mulțumit cu ce se discută. ― Adevărul e că acele întîmplări au zdruncinat în mine ceva mai adânc. De frică, poți să uiți. De altele, e mai greu. Deodată, am înțeles că viața mea a fost falsă. ― Aș putea să spun eu asta. Și, când îți voi dezvălui de ce am ținut să te
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fără ea aș fi rezistat... O viață întreagă am avut totală încredere în mine. M-am priceput de minune, se pare, să observ doar latura luminată a îndoielilor. Și, deodată, am văzut numai latura lor acoperită de umbră. Totul se zdruncinase, îmi pierdusem siguranța, nu mai știam pe ce mă puteam bizui și pe ce nu. Umilințele trăite la Inchiziție mă lăsaseră cu sufletul gol încrederea în mine, de care am fost totdeauna mândru, până la trufie, se ruinase, amenințând să mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-mi pregătesc apărarea, hotărât să vin cu argumente noi care să dovedească ideile mele. Abia în clipa în care am fost chemat să mă prezint la Roma, am intrat în panică și a trebuit să recunosc că eram cu nervii zdruncinați de așteptare. Venise primăvara, aerul era plin de mirosuri tari și, urcând treptele la Sfântul Oficiu, am văzut pinii negri din pricina luminii, ceea ce mi s-a părut de rău augur. Și am avut dreptate. Am fost arestat imediat. În prima
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ei, și dumneata... Cocoșată râse, dezvelindu-și dinții galbeni și rari. Z86 - Că doar nu ți-o fi rușine! - În fața mortului? - Ce dacă?! E gata! N-aude, nu vede. Dumnezeu să-l ierte! Spune. - Coană Aglaia... - Spune, apăsă cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a lui? - Cu. - De-aia umblai tu după alde Tilică? Ia vezi apa aia! Florica fugi sumețindu-și mânecile. Ridică ușor căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei. Aburii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fronturile din primul război mondial spulberă, cu o violență ieșită din comun, nu doar milioane de suflete, ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele, o lume care Încă miza pe umanism, dar și pe triumful individualismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Hyde Park și desemnându-o pe Alteța sa Regală, precum și o puzderie de cuvinte asemănătoare explică totul cu mult mai bine decât uitarea conveniențelor, justificată de altfel printr-un pariu. Dar nici Îndepărtarea ranchiunoasă a prințului, nici micile Înfrângeri nu zdruncinaseră Încă, În acea vreme (1813), poziția lui Brummell. Mâna care-l Înălțase cândva, acum retrasă, nu Îl făcuse să cadă, iar saloanele Îi rămăseseră fidele. N-a fost de ajuns. Regentul vedea cu amărăciune un dandy pe jumătate ruinat, mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tatăl meu urmărise îndeaproape toate acele dezbateri, dar fără a rosti vreodată vreo judecată definitivă. Zece ani mai târziu, cuvintele lui rămâneau lipsite de certitudini. — Puțini oameni îl urmau pe medic pe calea necredinței, însă unele dintre ideile sale îi zdruncinau. Mărturie stă afacerea cu tunul. Parcă ți-am mai povestit-o, nu-i așa? Era spre sfârșitul anului 896. Toate drumurile ce duceau spre Vega erau de acum în mâinile castilienilor, iar proviziile se făceau tot mai rare. Zilele Granadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de numeroși acești kannazin, încât țin adunări cu caracter regulat, iar în vremea când trăiam în acel oraș, își aleseseră chiar un consul care să se ocupe de litigiile pe care le aveau mereu cu proprietarii clădirilor cărora le zdruncinau temeliile prin săpături. Kannazin-ii sunt convinși că bogățiile abandonate de prinții din vremurile vechi au fost vrăjite ca să nu mai fie găsite; de unde și recurgerea la serviciile unui magician care are sarcina de a dezlega vraja. Nu poți schimba două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gustând bucuriile zilnice ale micii mele familii. Nu fără a privi cu un ochi îngrijat evenimentele care se petreceau în jurul meu. Eram între două accese de febră când Maddalena mi-a adus la cunoștință, la început de martie, vestea care zdruncina deja Italia: trupele imperiale zdrobiseră armata regelui Franței în fața Paviei. Se răspândise mai întâi zvonul că Francisc fusese ucis; aveam să aflu curând că fusese doar luat prizonier. Dar situația nu era mai puțin dezastruoasă: oricare urma să fie soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au rămas În picioare În pofida enormei cantități de efort investite de savanți pentru elucidarea lor - piramidele, calendarul populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și legende privind fie coborârea pe Pământ a unor ființe extraterestre, fie dispariția inexplicabilă a unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acesta a plecat la cele veșnice. În țara natală n-a mai revenit nici măcar pentru a-și conduce tatăl la cimitir. Mulți ani a amânat să ia legătura cu fratele din România. Poate l-au Împiedicat și evenimentele care au zdruncinat Europa, iar apoi au reconfigurat geografia continentului - războiul, ocupația germană, instaurarea În Est a comunismului, Cortina de Fier -, nu știu și nici nu prezintă vreo importanță În ordinea de idei pe care o urmăresc. Sărim peste timp pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spaimă nouă: dacă se termină piatra? Pe asta n-o mai verificasem la plecare. Și tot așa... Vreau să spun cu chestiile astea că, În momentul când am ajuns În fața ușii gigantice pe care, până la urmă, o dibuisem, eram destul de zdruncinat și de nervos. Adaugă Încărcătura emoțională inerentă - mă aflam la câțiva pași de peștera lui Ali Baba... figurativ vorbind, se-nțelege, nu mă refer la fanteziile cu comori ale Evelinei -, mai adaugă tracul și stinghereala provocate de faptul că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până la absurd, distruge un manuscris voluminos pentru că își modificase anumite idei formulate acolo. De o extraordinară bunătate, e neînduplecat în pamfletele lui revoluționare. Învață limba germană ca să citească pe filosofi și se trudește o viața întreagă să-și găsească echilibrul zdruncinat prin pierderea credinței. Amână mereu expunerea sistemului lui de filosofie. "Sunt un filosof inedit", mărturisește cuiva. Dar este nefericit, neliniștit și abulic. Geniul lui își dă toată măsura în admirabile, obsedante poeme. Antero de Quental este poate cel mai genial
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și a încetat repede de a fi revoluționar. Opera lui e un monument al literaturii portugheze moderne; singurul de altfel pe care timpul, departe de a-l întuneca, îl valorifică neîncetat. Dar prin admirabilele sale romane, Eça de Quieroz a zdruncinat instituțiile tradiționale - Patria Portugheză, Biserica, familia - poate tot atât cât a făcut Oliviera Martins sau Antero. Realismul său nu era întrecut decât de marea, unica sa probitate artistică. Avea forța și curajul lui Zola, alături de pasiunea artistică a lui Flaubert
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
printre noi". Partidul republican, creat de intelectuali, ajunge popular prin scriitori și devine instrument de putere în mâna câtorva tribuni și avocați. Marea lui forță era o enormă capacitate de opoziție, care fascina mulțimile. Partidul nu pierdea nici un prilej ca să zdruncine monarhia constituțională. Și cel mai norocos prilej a fost ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890, în legătură cu coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
recunoscut în persoana unui bărbat de vreo 40 de ani, cu părul încărunțit, cu obrazul ars de soarele Africii, cu o lumină stranie în ochi, care, în amurgul zilei de 14 ianuarie 1903, la înmormîntarea caricaturistului Bordello Pinheiro - omul care zdruncinase prin desenele lui monarhia mai mult decât o făcuseră toți pamfletarii și poeții laolaltă - își deschide loc prin mulțime și întreabă dacă poate vorbi. Era fostul student în medicină, Antonio José de Almeida, care, după ce făcuse cele trei luni de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
piept un crucifix - singur el scrie: "Bernardino va fi un crin care va rodi cucută...". Istoria nu l-a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide de guvernământ. Surâsul președintelui a fost calul troian al revoluției în inima burgheziei portugheze. IV REGICIDUL ȘI INSTAURAREA REPUBLICII În 1906 Joîo Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
peste alta - tata prefera să lase toată situația gospodăriei Într-o stare de echilibru precar (nu lipsită de un oarecare umor plăcut), În timp ce mama Își găsea multă alinare În speranța că lumea iluzorie a bătrânei ei doici nu va fi zdruncinată. Mama știa foarte bine cât de dureros este să-ți fie spulberate iluziile. Cea mai mică dezamăgire căpăta la ea dimensiunile unei catastrofe majore. Într-un ajun de Crăciun, la Vira, cu puțin timp Înainte de a se naște cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de prevăzător așa cum s-a dovedit acesta. În timp ce medicul îi badijona bărbia cu un antiseptic și se întreba în sinea lui dacă ar exagera cu îngrijirile făcându-i rănitului o injecție antitetanică, șeful guvernului se lupta cu neliniștea care-i zdruncinase spiritul imediat ce se luminaseră primele clădiri. Fără îndoială situația era din acelea care îl dezorientează și pe cel mai flegmatic dintre politicieni, fără îndoială era neliniștitor, îngrijorător, dar mai rău, mult mai rău, era faptul că nu se vedea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu apă. —O, Doamne, termină, am implorat-o. Ai luat-o razna. —Ba viața mea sexuală a luat-o razna. Ce n-aș da pentru un Sanford tânăr, necăsătorit și mai slab. Să fi avut un fiu... În timp ce taxiul ne zdruncina În josul bulevardului Fifth Avenue, am scotocit În geantă și mi-am scos BlackBerry1-ul. Așa, și acum am de gând să aflu cine este misteriosul G. Monterey. În ciuda hurducăielilor provocate de mașină, am reușit să tastez GOOGLE la BlackBerry și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
abținut cu greu să nu merg la ea, să o iau de păr și să o duc la poliție : „Mamă iresponsabilă ce ești !”, îmi venea să-i strig în față. Cred că de atunci am rămas cu impresia greu de zdruncinat că americanii ăștia nu sînt tocmai întregi la cap... Comparați acum tehnicile supraprotective de creștere a copiilor de către mămicile noastre cu cele mult mai (voit) „naturale” și „libere” ale americancelor (și nu numai). Mame și unele, și altele, iubindu-și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]