1,562 matches
-
că interesul lui în ce-i priveste se reducea doar la a stârpi aceste nații de pe teritoriile lor ancestrale, pentru a face astfel loc evreilor. În plus, este fapt atestat că evreii adorau zeitatea lor națională fără a nega existența zeităților popoarelor vecine. Datele arheologice (sinagoga bet-alfa, printre altele) și de critică a textelor levantine (Biblia ebraică inlcusiv) sugerează că Iahve a fost asociat de cei care îl adorau cu Soarele. Fenomenul este destul de răspândit în regiune și apare în tradițiile
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
sinagoga bet-alfa, printre altele) și de critică a textelor levantine (Biblia ebraică inlcusiv) sugerează că Iahve a fost asociat de cei care îl adorau cu Soarele. Fenomenul este destul de răspândit în regiune și apare în tradițiile referitoare la mai multe zeități. Evreii l-au supranumit pe YHWH felurit, în funcție de perioada istorică. În Mesopotamia, locul lor de origine potrivit Bibliei, patriarhii au adorat zeități locale. Ajunși în Canaan, evreii au luat cunoștință de zeitatea supremă locală, "El", și au adoptat-o. Astfel
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
îl adorau cu Soarele. Fenomenul este destul de răspândit în regiune și apare în tradițiile referitoare la mai multe zeități. Evreii l-au supranumit pe YHWH felurit, în funcție de perioada istorică. În Mesopotamia, locul lor de origine potrivit Bibliei, patriarhii au adorat zeități locale. Ajunși în Canaan, evreii au luat cunoștință de zeitatea supremă locală, "El", și au adoptat-o. Astfel începe perioada de monolatrie a religiei evreiești. "El" a devenit un zeu personal și tribal. Varianta "Elohim" este pluralul de politețe al
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
și apare în tradițiile referitoare la mai multe zeități. Evreii l-au supranumit pe YHWH felurit, în funcție de perioada istorică. În Mesopotamia, locul lor de origine potrivit Bibliei, patriarhii au adorat zeități locale. Ajunși în Canaan, evreii au luat cunoștință de zeitatea supremă locală, "El", și au adoptat-o. Astfel începe perioada de monolatrie a religiei evreiești. "El" a devenit un zeu personal și tribal. Varianta "Elohim" este pluralul de politețe al lui "El" sau "Eloah" ("Eloah" apărând în Biblie în special
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
în diverse sintagme de adorație, cum ar fi "El Elion" (supremul), "El Olam" (eternul), etc., sau de particularizare, cum ar fi "El Elohe Israel" - "El", Dumnezeul lui Israel. Este dificil a se face distincție între sensul „zeul evreilor” și sensul „zeitate canaaneană”. De exemplu este incert dacă "El-berith" („Dumnezeul legământului”) în se referă la Iahve, întrucât această zeitate pare a fi identică cu "Baal-berith" din versetele și , putând fi o zeitate canaanită. De altfel este cunoscut faptul că în ce privește revelarea numelui
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
particularizare, cum ar fi "El Elohe Israel" - "El", Dumnezeul lui Israel. Este dificil a se face distincție între sensul „zeul evreilor” și sensul „zeitate canaaneană”. De exemplu este incert dacă "El-berith" („Dumnezeul legământului”) în se referă la Iahve, întrucât această zeitate pare a fi identică cu "Baal-berith" din versetele și , putând fi o zeitate canaanită. De altfel este cunoscut faptul că în ce privește revelarea numelui său (acela de Iahve), tradițiile biblice diferă: astfel, conform acelor porțiuni de text ale Pentateuhului atribuite de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
a se face distincție între sensul „zeul evreilor” și sensul „zeitate canaaneană”. De exemplu este incert dacă "El-berith" („Dumnezeul legământului”) în se referă la Iahve, întrucât această zeitate pare a fi identică cu "Baal-berith" din versetele și , putând fi o zeitate canaanită. De altfel este cunoscut faptul că în ce privește revelarea numelui său (acela de Iahve), tradițiile biblice diferă: astfel, conform acelor porțiuni de text ale Pentateuhului atribuite de cercetători „Iahvistului” („sursei iahviste”), numele este cunoscut și adorat de pe vremea lui Adam
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
adorat de pe vremea lui Adam, în timp ce alte texte din Pentateuh, și anume cele atribuite „sursei preoțești” („sursei P”), numele Iahve îi este revelat prima oară lui Moise, ceea ce duce la concluzia că zeul pe care patriarhii l-au adorat era zeitatea din Canaan, "El". Conform descoperirilor arheologice din Ugarit, El era zeul suprem, tatăl zeilor (prin soția sa, zeița Așerah) și șeful consiliului divin, fiind deci superiorul lui Baal, zeitate adorată de evrei pentru puterea lui de a aduce ploaia. Se
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
la concluzia că zeul pe care patriarhii l-au adorat era zeitatea din Canaan, "El". Conform descoperirilor arheologice din Ugarit, El era zeul suprem, tatăl zeilor (prin soția sa, zeița Așerah) și șeful consiliului divin, fiind deci superiorul lui Baal, zeitate adorată de evrei pentru puterea lui de a aduce ploaia. Se remarcă prin semnificația ei formularea "El Șadai", cu sensul "Dumnezeu atotputernic". Importanța ei constă în faptul că Biblia (textele din „sursa P”, preoțească) spune că acesta a fost primul
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
munte”. Se știe că toți redactorii Pentateuhului s-au inspirat din tradițiile sumero-akkadiene. O traducere mai exactă a formulei El Șadai ar fi așadar „Dumnezeu, unicul munților”. Un alt termen folosit de evrei este "Baal", fie prin identificare cu binecunoscuta zeitate omonimă canaaneană, fie datorită sensurilor de „domn”, „stăpân”. Această a doua posibilitate este nesigură, întrucât Biblia manifestă o aversiune pentru numele Baal, utilizarea lui fiind considerată explicit manifestare de idolatrie, fapt vădit și din modificările intervenite în textele ulterioare (2
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
divinități. Existența sincretismelor dintre cultul lui YHVH și al idolilor/zeilor amintiți revelează practici neconcordante cu poruncile biblice. Nu se poate vorbi însă despre un monoteism în sens propriu, ci despre monolatrie, pentru că în Biblie rareori se neagă existența altor zeități în afară de Iahve, în timp ce adesea aceste zeități sunt recunoscute. Astfel, doar începând cu secolul al 6-lea î.e.n. monoteismul iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei grecesti pentru a deveni monoteist în sensul strict al termenului, afirmând un Dumnezeu pentru toată
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
YHVH și al idolilor/zeilor amintiți revelează practici neconcordante cu poruncile biblice. Nu se poate vorbi însă despre un monoteism în sens propriu, ci despre monolatrie, pentru că în Biblie rareori se neagă existența altor zeități în afară de Iahve, în timp ce adesea aceste zeități sunt recunoscute. Astfel, doar începând cu secolul al 6-lea î.e.n. monoteismul iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei grecesti pentru a deveni monoteist în sensul strict al termenului, afirmând un Dumnezeu pentru toată umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei grecesti pentru a deveni monoteist în sensul strict al termenului, afirmând un Dumnezeu pentru toată umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre "Iahve și a sa Așera") și cele găsite la "Șefela
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
afirmând un Dumnezeu pentru toată umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre "Iahve și a sa Așera") și cele găsite la "Șefela" (tăblițe cu inscripția "Iahve și a sa Așera", ca și numeroase statuete care demonstrează că partenera divină
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
lui YHWH, Așera. La sfârșitul secolului V î.e.n. evreii încă ezitau să adopte monoteismul absolut, după cum atestă papirusurile evreilor de pe insula Yeb (Elephantine), refugiați în Egipt din fața invaziilor asiriene și babiloniene din regatul Iuda: templul local era dedicat mai multor zeități canaaneene, între care Iahve și Anat. Templul a fost distrus de egipteni la cererea preoților lor, care vedeau probabil în apariția unei noi religii și a unor noi zeități în Egipt o amenințare pentru propriile credințe. În zorile religiei iudaice
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
și babiloniene din regatul Iuda: templul local era dedicat mai multor zeități canaaneene, între care Iahve și Anat. Templul a fost distrus de egipteni la cererea preoților lor, care vedeau probabil în apariția unei noi religii și a unor noi zeități în Egipt o amenințare pentru propriile credințe. În zorile religiei iudaice între Iahve, dumnezeul evreilor și Satan, nu se făcea o distincție clară, după cum reiese din povestea din , unde Moise este pe punctul de a fi omorât de Dumnezeu. Acest
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
doar în epoca creștină. Opera de artă egipteană nu trebuie admirată pentru frumusețea ei, ci înțeleasă, interpretată prin degajarea sensului magic și mitic pentru care a fost creată. Mesajul ei trebuie citit și pus în relație cu împrejurările, locurile, personajele, zeitățile, episoadele mitice sau acțiunile magice la care se referă. O operă de artă egipteană trebuie așadar nu admirată pentru frumusețea ei, ci citită, înțeleasă în sensul în care scrie Spinoza: “Non ridere, nec flere; neque mirari sed intelligere” (“Să nu
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
acestea, hieroglifa ei însemna la început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate. Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeități egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume. Prima mențiune a zeiței a apărut în timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când primele texte literare sunt găsite, dar cultul ei devine proeminent în istoria Egiptului Antic
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
asociere. În multe triburi africane, tronul regelui este perceput ca fiind însăși mama regelui, ceea ce se potrivește cu fiecare din cele două teorii despre Isis. În altă zonă a Egiptului, când panteonul a fost definitivat, Isis a devenit una din zeitățile componente ale Eneadei de la Heliopolis, fiică a zeului pământului, Geb și a zeiței cerului, Nut, și soră cu zeii Osiris, Seth și Nephthys. Ca zeitate a morții, a fost asociată cu Osiris, zeul lumii subterane ("Aaru") și a fost considerată
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
În altă zonă a Egiptului, când panteonul a fost definitivat, Isis a devenit una din zeitățile componente ale Eneadei de la Heliopolis, fiică a zeului pământului, Geb și a zeiței cerului, Nut, și soră cu zeii Osiris, Seth și Nephthys. Ca zeitate a morții, a fost asociată cu Osiris, zeul lumii subterane ("Aaru") și a fost considerată soție a acestuia. Cele două surori, Isis și Nephthys erau deseori înfățișate pe sarcofage cu aripile întinse, ca protectoare împotriva răului. O legendă târzie descrie
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
este fie termenul prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste avraamice: iudaism, creștinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiță”. În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepțiune termenul este scris cu majusculă, iar în cealaltă cu literă mică. În primul sens
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
Israel l-au venerat pe YHWH, un zeu tribal propriu, în schimbul speratei protecții din partea acestuia, fără a nega însă existența divinităților țărilor vecine. Această practică se numește „monolatrie”, evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeități. Astfel, Biblia ne spune (1 Cronici 14:7) că regele David a avut un fiu numit „Baaliada” (sau „Beeliada”) , adică „Baal știe” (Baal fiind una dintre principalele zeități cananeene, alături de „El”) și că Saul, și el, a avut un fiu
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeități. Astfel, Biblia ne spune (1 Cronici 14:7) că regele David a avut un fiu numit „Baaliada” (sau „Beeliada”) , adică „Baal știe” (Baal fiind una dintre principalele zeități cananeene, alături de „El”) și că Saul, și el, a avut un fiu numit Eșbaal (1 Cronici 8:33) , adică „omul lui Baal”. Biblia (Ieșire 15:11) îl citează pe Moise spunând: „Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?”. Psalmul 86
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului Israel. Înainte și în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh, sau Dumnezeu, împreună cu zeități locale, ca Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
lui Iosua, Samuel, Judecătorilor și Regilor), redactor numit D sau Deuteronomistul, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a așezat un stâlp al Așerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia „a distrus locurile înalte, a
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]