2,254 matches
-
la magazinul Coulter’s, ca să le bage pe gât revista Turnul de veghe. Amândoi în chiloți, au glumit, s-au prostit, au făcut glume despre înlocuitorii de fete. În noaptea aceea, în fața sălii de gimnastică, Timmy și Roxanne Beausoleil au zguduit atât de tare vechiul Oldsmobile, încât aproape că i-au distrus planetarele. Iar el refuzase o Roxy la mâna a doua, băuse punch tare și căzuse în butoiul cu melancolie în timpul dansurilor lente. Danny ucise amintirile cu ajutorul muncii sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
copac și ascultă. Gerstein exulta. Vinovăția pentru bătaia de ieri dintre demonstranți era atribuită celor din AUFT. Versiunea echipei de filmare a celor de la Teamsters ajunsese la producătorii de jurnale de film Movietone News, care au intitulat-o Revolta Roșiilor zguduie Hollywoodul și au distribuit-o în toate cinematografele din țară. Ellis venise cu alte vești bune: membrii marelui juriu, numiți de Consiliul Municipal, arătau mucho simpatico, casa lui era încărcată cu probe importante și se prefigurau mucho capete de acuzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
repetiții pentru cor, așa-zisul "ansamblu"; apoi clasa a VI-a reală și clasa I-a liceală, visul tuturor absolvenților de curs primar! CAPITOLUL II "L. GH. L. 33" Parcă o mână de uriaș îmi apăsa umărul și mi-l zguduia, gata-gata să mi-l scoată din încheietură... Și-n același timp o voce severă se auzi din necunoscut: ― Hai, scoal', flăcăule, că-ntîrzii! Am tresărit, țâșnind speriat din somn: ― Cât e ceasul? Lângă mine ședea tata, zîmbind: ― Nu e târziu încă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să vină! Dar n-am îndrăznit să-i spun atunci. N-am dormit toată noaptea; m-am frământat și m-am perpelit, de ți-era mai mare mila și, în câteva rânduri, m-am pornit pe un plâns de se zguduia patul! Auzindu-mă, tata a venit îngrijorat în camera mea: ― Ce e, mă, cu tine, de nu dormi? De ce plîngi? Nu te simți bine? ― Nu, tată, am visat ceva urât și m-am trezit plângând... ― Vezi, dacă ai stat prea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Împiedica atât trecerea fluviului cât și căutările În teritorii ostile. Plimbându-se neliniștit dintr-un capăt În altul al camerei, voievodul aștepta. 28 decembrie, ora 1.00, Murgești, Lunca Bârladului Nu, nu era o părere. Era adevărat. Un zgomot surd zguduia pământul, apropiindu-se dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Asta Însemna că avea să fie liber de orice jurământ În prima zi a lunii august. O eternitate. 1 februarie 1476, munții Bosniei de nord Cosmin Oană auzea vântul gemând la Încheieturile geamurilor. Afară era viscol. Un viscol puternic, care zguduia pereții și ridica zăpada. Nu putea ajunge la geam, dar știa că zăpada e purtată de vânt pe Întinderea largii poieni În care se aflau fiindcă Întunericul camerei era străbătut de fulgerări albe. Furtună de zăpadă. Era noapte, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la sultan fără nici un cuvânt din partea mea. Vremea e bună, așa că nu veți simți lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta, ceea ce era o binevenită blasfemie. Relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Trebuie să ne apropiem cumva, spuse Oană. Trebuie să-l Înștiințăm pe Ștefan că Mahomed e aproape. Altfel, se va repeta tragedia de la Valea Albă. Erina vru să spună ceva, dar tresări la auzul tunetelor care se apropiau și care zguduiau, deja, pământul. - Cred că se apropie furtuna, spuse Erina. N-avem unde să ne adăpostim. - Nu știu ce vezi tu, În depărtare, spuse Oană, dar tunetele astea nu sunt furtună. Sunt explozii. Explozii cu mult praf de pușcă. Sau salve de artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Îl voi plânge. Bătrânul aplecă fruntea. - Până diseară, Însă, va trebui să luptăm. Vreau să fiți alături de mine așa cum ați fost alături de el. Suntem același suflet. Bâtrînul Își lipi fruntea de pământ, dar Alexandru observă că umerii i se zguduie Încet de plâns. - Uzjun... ridică-te... știu ce vrei... dă semnalul! Și lasă moartea să cuprindă aceste locuri. Bătrânul se ridică, mulțumind din priviri. Ridică ambele brațe spre călăreții mongoli și apoi le depărtă Încet. Din cercul care se rotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o revărsare a morții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de râs? Întrebă Ștefănel, nedumerit. - Cum... adică... . ești extraordinar... gândești ca un japonez, nu ca un moldovean cu frica Domnului În sân... - Cu frica cui? Unde? - Păi dacă ai promis... trebuie să-ți respecți promisiunea, nu? - Nu. De ce? Alexandru se zgudui de râs, apucându-se de coama calului. Comunicarea dintre el și fratele lui atingea absurdul perfect. Ștefănel nu Înțelese, dar se molipsi de veselia fratelui său și Începu și el să râdă. - Măi, omule... Încercă Alexandru să explice, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers. 9. Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, și intră pe ferestre ca un hoț. 10. Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd lumina. 11. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
este răutatea lor! 14. Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. 15. Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea. 16. Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel. 17. Și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuiește în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va fi sfînt, și nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare se zgudui. Oamenii au strâns încet cercul. Gărzile imperiale îl urmau pe fiecare dintre prinți. În vârful celui mai înalt deal stătea tatăl, călare pe un cal negru. Îi urmărea cu privirea pe cei doi fii preferați. Hsien Feng era îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Curții că nu voi putea să mor liniștită dacă nu-i mulțumesc bărbatului care m-a ajutat să țin cerul laolaltă. Crizantemele sălbatice de culoarea sângelui înfloresc cu duiumul. Plantele atârnă peste garduri și acoperă pământul din curtea mea. Încă zguduită de conținutul unei scrisori recente trimise de prințul Kung, nu am nici un chef să admir florile. În scrisoarea sa, prințul descrie o zi din viața lui - a doua zi după ce a trimis tratatele semnate de fratele său muribund, împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împărțită între membrii familiei imperiale, drept compensație pentru abuzurile pe care le suferiserăm. Peste noapte, Nuharoo și cu mine am devenit bogate. Ea și-a cumpărat bijuterii și haine, iar eu am plătit spioni. Tentativa de asasinat asupra mea îmi zguduise sentimentul de siguranță. Cu ce bani mi-au mai rămas am cumpărat trupa de operă a lui Su Shun. În viața mea singuratică de văduvă imperială, opera a devenit o consolare. Curtea a votat și a adoptat propunerea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
existența sa. Da, da, zice sanitarul, n-ai ce să-i faci, se duce..." Apoi cei doi se îndepărtează și, după un timp, copilul aude mașina de cusut turuind prin geamul deschis, în mijlocul zilei de vară, în care el e zguduit de valuri de frig. "Ce faci, țață Joițo, îi faci cămașă?" Tăcere lungă, după care copilul aude vocea mamei: "Cu ce să-l duc, Aristițo?" Pentru ca frații lui vitregi, pe urmă, să-i dea ghionturi prin coaste, că are cămașă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lamelă de microscop rău potrivită ca distanță, ceea ce simțeam pentru colega mea se depărta în pîclă. Obosisem să mai adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată de bătrîn. Altfel nu-mi pot explica calculul obscur care l-a îndemnat să se apropie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice albastră e consternat. .................................................. .................................................. .. Ieri Pandele a fost înmormîntat. Într-atât i-a zguduit pe oameni absurditatea acestei morți, încît ei nu-și pot reveni. Există o lege a absurdității? Sau întîmplarea are un domeniu mai vast decît sîntem noi în stare să ne închipuim. Cît timp nu și-a încheiat creația, de ce să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În stare să Înțeleagă că așa ceva poate exista cu adevărat. Intrase cu un picior În altă realitate și refuza să dea cu nasul de ea. Acel om a plecat de aici schilodit sufletește. L-am marcat pe viață. I-am zguduit destinul. I s-au clătinat și i s-au prăbușit toate certitudinile. Presupun că a devenit o epavă umană. Pentru el existența nu mai are nici un Înțeles. Spiritual, e-n groapă.” Dar lucrurile nu stăteau chiar așa. Jubilările lui Foiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de aici cu povara liniștii blestemate? 323 BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acum, când erau față în față, nu prea putea alerga la el. — Ai auzit că Hanbei a murit? — Da. — Trebuie să te resemnezi cu gândul. N-am putut face nimic. Inima lui Oyu se înmuie ca zăpada topită, cu trupul zguduit de suspine convulsive. Nu mai plânge; nu se cade. Hideyoshi își pierdu calmul, aproape neștiind ce să facă. Cu toate că nu mai era nimeni de față, vasalii se aflau imediat lângă cort și se simțea constrâns de gândul la ceea ce puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele pumnalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se zguduia înainte ca și cum n-ar mai fi avut nici un os în grumaz. Fața îi șiroia de lacrimi. — În momentul ăsta, nu mai contează dacă e da sau e nu. Dar nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă-mi spuneai înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din afară, ci în sine însuși. Dar numai o clipă. Nu se întâmpla numai în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, ceva puternic ca un cutremur zguduind toată scoarța pământului se transmitea printr-un zgomot greu de definit și un înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de puternic, e firesc să se simtă nedumerit într-un asemenea moment. Sângele se retrase chiar și din obrajii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]