1,163 matches
-
sub domniile străine, se corupsese și ea: " Nu mai era acum limba lui Dositeu și a lui Cantemir 1 , nici a cărților bisericești; era un gerg hibrid, amestecat cu ziceri turco-grece etc."...2 Dar, zice el mai departe, după ce "lipsiră zicerile tur-co-greco-slave, se introduseră cele latino-franco-italiene". Iar în Scrisoarea a XXV-a își bate joc cu mult spirit de mania latinistă și franțuzistă, când pune în gura unui țăran, care voia să-și dea copilul la școală, următoarele vorbe pline de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Aici încep necurmatele dispute între învățații pandemoniului nostru literar cării se silesc: Spirar nobil' sensi a' rozzi petti 1 , și pe care noi îi împărțim în trei clase. Liberalii zic (după Iorgovici și după Molnar) că trebuie a goni toate zicerile slavoane și ungro-turco-grece, deși aceste din urmă sunt foarte puține și noi, primite numai de niște capete bolna 1 Să inspire piepturilor grosolane simțiri nobile. ve și stricate. Moderații, că trebuie a le subția, a le înnobila și a le
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
zice Banu, eu văd deci un Sisif fericit. Nu cred că Sisif m-ar mai fi fascinat într-atât dacă bolovanul, la rândul lui, nu l-ar fi împins și el în mit. Dar, pentru a încheia cu o altă zicere și ea la obiect, să transcriu două versuri de Ion Barbu, Că vinovat e tot făcutul,/Și sfânt doar nunta, începutul. Ion COCORA DIALOGUL OPINIILOR (selecție) 1970 CARTOFI PRĂJIȚI LA ORICE Arnold Wesker Studioul Casandra Scenă de grup din spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
șevaletul și rucsacul, și-a deschis trusa de culori, dar n-a început să picteze, s-a așezat pe trepiedul lui minuscul, s-a scotocit în buzunare. L-am întrebat cu jenă: Ce căutați? iar el mi-a răspuns cu zicerea lui celebră: Eu nu caut, eu găsesc. A scos un dolar și mi l-a întins: de la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult! Am înțeles că trebuie să-l părăsesc și i-am sărutat dreapta făcătoare de minuni. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
binedispuneau strașnic pe noii călușari scorniceșteni. Fiecare în felul lui. Lăzărescu, enciclopedie ambulantă, reușea să-i țină atenți pe tropăitori chiar dacă, sau tocmai, le servea din cînd în cînd cîte-un citat din Tacit, din Înțelepții Sionului sau din Savonarola. Pentru că zicerile astea sunau, în urechile lor, ca poantele mai seci ale lui Jean Constantin. Dinescu era, într-un fel, de-al lor, din popor. Se tăvăleau cînd poetul se scărpina în cap (să găsească, nu-i așa, cuvîntul ce exprimă adevărul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente, iată ce, probabil, îi ținea ore întregi în preajma carafei pîntecoase. Dar Eliade-Cioran-Ionescu? (Surescitați fiind noi acum și de zarva iscată recent în jurul cărții unei franțuzoaice dubioase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
precedente), reabilitarea „târgovățului” Creangă (anatemizat de G. Ibrăileanu și de continuatorii săi) ori definirea Amintirilor... drept „anti-bildungsroman”. Predilecția nu întotdeauna fericită a lui R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini adunându-i „zicerile”, dintre care, multe, au intrat în circuitul oral. O culegere, Întâlniri cu clasicii (1998 ; Premiul Uniunii Scriitorilor), rezumă activitatea de prefațator a criticului, și nu numai. „Întâlnirile” sunt fericite măcar prin spiritul dezinhibat și prin stilistica neconvențională care le organizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
beneficiile răbdării bolii, evidențiind faptul că viața creștină este hristocentrică și hristomorfică, iar creștinii - următori ai lui Hristos - percep suferința într-o lumină pozitivă, ca mijloc de purificare și de creștere spirituală Și nu ca ceva lipsit de sens. Sfaturile, zicerile sau butadele Sfinților Părinți pe care m-am sprijinit în prezentul studiu, ce constituie de fapt și o terapie spirituală, răspund multor întrebări, nedumeriri și probleme duhovnicești, pe care lecturându-le, realizăm că dragostea cuvioșilor era atât de mare, încât
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de vedere asupra vieții 25. 11. Humor și concepție despre viață Trebuie să prevenim, înainte de orice, neînțelegerea cum că am aveaintenția să demonstrăm unica justificare a unei anumite concepții despre viață. Ar fi imposibil. Ceea ce dovedește cît este de adevărată zicerea plasată deseori, cănd trebuie (mai ales cînd nu trebuie), cum că despre concepțiile de viață nu se discută în contradictoriu. Prin concepția asupra vieții nu trebuie să înțelegem o teorie sau o convingere pe care doar o avem, ci o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism, dar „zicerile” lui C. , fără artificii lirice, descriu un univers în disoluție în care pogoară o lumină neagră, nu ziditoare și vivifiantă, ca la orfici. Baladele..., a treia secțiune, sunt mai articulate, în pofida pastișării lui François Villon sau a lui Walt Whitman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
producția Editurii Scrisul Românesc, intră într-o zonă în care spiritul critic nu funcționează pe măsura intențiilor, având drept consecință supraevaluări cu mize naționaliste și localiste: susține caracterul literar al declarațiilor lui Tudor Vladimirescu, se străduiește să descopere frânturi de zicere artistică în relatările martorilor la evenimentele din timpul domniei lui Mihai Viteazul sau în scrisorile acestuia către soli, încearcă să restabilească adevărul istoric în legătură cu personalitatea lui Vlad Țepeș, transformat de o întreagă literatură în vampirul Dracula, aruncând anatema, în chip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
Pomi Luceafărul...“ care parte din întreg o reprezintă? Miezul acestuia. Prima se numește „Lada de zestre“ și a apărut în caietul de repertoriu al revistei „Cântarea României“. Prin intermediul ei veți întâlni un om ivit din popor, ce își nota o zicere măiastră, un ochi de proverb, o rază de doină. Un om ce a luat cunoștință de noi. În ultima - „Șalul alb” - veți găsi, în schimb, un Eminescu obosit de atâtea vitregii, de izbitura puternică a valurilor, de înțepătura tăioasă a
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și nici nu simt nevoia să reflecteze, să gândească la consecințele faste sau nefaste în privința acestor rapide transformări. Este temeiul punerii în pagină de carte a gândirii și trăirii de altădată prin memoria păstrată documentar sau culeasă de la înaintași, prin zicere orală. 3. Comerțul și cooperația Prezența monezilor în peisajul descoperirilor arheologice de pe teritoriul comunei Umbrărești reprezintă dovada indiscutabilă a practicării comerțului pe aici din cele mai îndepărtate timpuri. Nu sunt suficiente date în legătură cu practicile comerciale în viața satelor, dar bănuim
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]