4,648 matches
-
fiind în întregime în stăpânirea mănăstirii Arnota, se explică de ce cu timpul monahii pioși au râvnit în sufletul lor să aibă și acolo o biserică și o așezare duhovnicească mănăstirească. Și au reușit, căci piosul și duhovnicescul egumen Ștefan a zidit această biserică în timpul marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Astăzi nu a mai rămas nimic din această ctitorie de pe moșia lui Matei Basarab. Zidurile s-au dărăpănat și totul s-a ruinat. Se păstrează numai o piatră, care se găsește azi în
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
s-a ruinat. Se păstrează numai o piatră, care se găsește azi în tinda bisericii parohiale Sfântul Ioan Botezătorul din Dobriceni, și pe care este scrisă pisania vechiului metoh al Arnotei, după cum urmează: „Această sfântă și dumnezeiască biserică s-au zidit din temeliia ei întru pohfala sfinților mari arhierei Vasile cel Mare, Gligorie Bogoslov și Ioanu Zlatoustu, între zilele prealuminatului domnu, Ioan Costandin Basarab voivod Brâncoveanu și fiind ostenitoriu chir Ștefan eromonah egumen ot Arnota; iunie 20 dăni, leat 7218”15
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
Sfintei Mânăstiri Arnota, de la Părintele Teodor Bălășel din Ștefănești - Vâlcea, care poseda un manuscris lămuritor la această privință 17). Din păcate, nu a mai rămas în Dobriceni decât amintirea schitului Dobriceni de pe moșia voievodului Matei Basarab. Pe locul unde fusese zidit acest schit, acum trei sute de ani, se află o capelă de cimitir ridicată în vremurile mai noi. Două toponime ne amintesc de existența unei moșii și a unui schit care au fost cândva ale Mănăstirii Arnota: „La Metoc”, referitor la
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
voci ce Cuvântul vestesc Și mâini ce se-nalță spre zări... Genunchi ce se pleacă în rugă fierbinte... Mai sunt încă blânde chemări... Mai sunt încă imnuri ce cântă iubirea Și inimi ce-n dragoste cresc... Cuvinte mai sunt ce zidesc și ridică Și oameni ce încă iubesc! EXISTĂ UN TIMP... Există un timp în care să speri... Un timp de credință și vis Când inima-ți cântă și duhul tresaltă Când cerul te cheamă deschis... Există un timp de aduceri-aminte
OMAGIU DIVIN (1) (POEME) de MARIA LUCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353030_a_354359]
-
Hristos, atrag atenția în chip explicit asupra identității euharistice și comunitare a morții lor. "Jertfelnicul este gata, spune Sfântul Ignatie, voi ajunge prin dra¬goste în corul îngerilor, sa cânt Tatălui, în Hristos Iisus." La rândul ei, Biserica care se zidește în jertfă și cântare euharistică, răspunde în același ritm frățesc, cu râvna ei spre Iisus Hristos, împlinind cererea mucenicului și recunoscând dimensiunea sacramentală a jertfei sale. Martirul Sfântului Alexandru este relevant în acest sens. În timp ce Sfântul era martirizat, creștinii lăudau
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
de carceră grea, suferință, lipsuri la Timișoara, Jilava, Oradea și Aiud, fiind deținut politic între anii 1955-1964. Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din București, vom afirma că lăcașul de cult a fost zidit pe 15 iunie anul 1743, de către jupân Pârvu boiangiul și jupâneasa Stanca. Așezământul a fost afectat de două cutremure, unul în anul 1802 și celălalt în anul 1838. Cel din urmă a dărâmat complet vechiul edificiu și biserica a fost
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
a lucrat șarpele cel din vechime, îngerul cel căzut cel care a înșelat pe om și tatăl minciunii. Iar arhiereii și cei care au dorit să-l vadă răstignit au gândit că odată ascuns sub pământ trupul celui care a zidit tot trupul, se pot astfel înfățișa înaintea Domnului la marea sărbătoare a Pesahului iudeu. Aceștia, înșelați fiind de demoni, au repetat crima comisă împotriva blândului Abel, de către fratele său Cain, când acesta a ascuns trupul dreptului său frate în pământ
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
le fac dar, Ca să merit visul meu ! TEIUL Supremule, cu flori de aur Și cu parfum îmbătător, Mireasma ta e un tezaur De viață veșnic dătător. Cu-a sufletului meu splendoare Te-mbrățișez cum se cuvine, Sub umbra ta mângâietoare Zidesc în versul meu destine. În floarea ta cotropitoare Îmi aflu clipa-n bucurie, Du-i lui Mihai dulcea scrisoare De dragoste și veșnicie! BRADUL Tu ești model de demnitate, Ești brad frumos și drept și sfânt, Te-ai războit pentru
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
Ne-am apropiat cu fața de lumină, De mângâierea primului cuvânt Și ne-am lăsat iubirea pentru cină - Pecete pentru ce aveam mai sfânt. În dimineața-aceea, prea devreme, Când descânta tăcerea pe poteci, Eu încercam să îți mai scriu poeme, Zidind din mine drumul către veci. ÎNTREABĂ-MI CUVÂNTUL Întreabă-mi cuvântul ce dor l-a născut, Ce mână stingheră l-a scris într-o seară, Când pâlpâia luna pe frunza de lut Și se juca vântul c-un spic de
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
vântul se-nfioară de-atâta așteptare Despică marea-n două pornirea să-și înece Și pentru tine-un înger se roagă la hotare Ca vameșul să ceară tributul și să plece. Din sâmburi de lumină o aripă îți crește Și simți zidită -n tine tăcerea de pe urmă, Dar lacrima te-nvață ca moartea nu greșește Ea dă mereu târcoale și viețile le curmă. Smochinul poartă rodul și rodia sămânța, S-a îngustat cărarea, iar cerul nu-i rotund, Nu ne-nțelegem viața
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
pe-o mare de hârtie Rescrisă cu maree de uimiri Și m-am simțit din nou atât de vie C-am șters din minte orice-mpotriviri Și te-am lăsat să locuiești în toate Odaile de vis ce le aveam Zidite înlăuntrul unui „poate”... Azi am trăit mai mult decât speram... Referință Bibliografică: Abundență / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ABUNDENŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353154_a_354483]
-
La ce icoană să mă-nchin, Din gloata de icoane sfinte, Când am trăit atâta chin, Răspunde-mi sincer, Tu, Părinte! Pe care drumuri vreai s- apuc, Spre ce curată înflorire Și-n care locuri să mă duc, Ca să-mi zidesc o mănăstire. Prin ierni și primăveri sau toamne, Eu am trecut ca un proscris, Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, În labirintul meu închis. Am poposit între răscruce Cu palmele împreunate, M-ai răstignit destul pe cruce, M-ai și trădat, mi-
RUGĂCIUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353168_a_354497]
-
Revistă „Constantin Tănase” va fi de azi o piatră de bază, de trăinicie și nestemată. E o fundație în care-i cimentată veșnicia comediei. Fiecare dă totul uitării, într-o zi și fiecare este uitat cândva. Dar cei care sunt zidiți în această fundație nu vor avea sfârșit. Câtă vreme va exista Teatrul Tănase, câtă vreme va exista teatrul românesc, vor exista actori de comedie și exegeții lui, spectatorii. Unul dintre ei este actorul Nae Lăzărescu Marele actor Nae Lăzărescu nu
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
ajungă la adâncul înțeles al mesajului acestui artist, artistul unirii! Dincolo de avânturile impure ale atâtor ovaționiști de moment, ceea ce transmite Fuego prin muzica sa e cărămida și cimentul unirii! Aceasta-i naturala înflăcărare a dragostei de țară și doar ea zidește! Cei care-au închipuit hotar pe vecie, în hotar și-au încremenit numele, pe când cântecul de unire al lui Fuego, pe aripi zboară, iar zborul e liber să aspire la eternitate! Aflat la Chișinău, spre vremea rămasului bun al iernii
FUEGO, ARTISTUL UNIRII, LA RADIO VOCEA BASARABIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353208_a_354537]
-
natura și vatra lui, dar finisat precum cristalul de șlefuitorul sticlei, artista inegalată între hotarele românești, în toate timpurile și de nimeni, Angela Moldovan aduce dovadă că vibrația melosului nu e o înzestrare de sine stătătoare a vocii. Ea este zidită în ființa umană, spre a contura armonia sunetului necontenit plămădit în melodii de mii de ani în urmă, până azi. E de necontrazis crezământ faptul că Angea Moldovan l-a auzit de la frunza și fluierul ciobanului, de la toacă și clopot
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
sau în miere, Tu - limbă spurcată - mi-aduci numai rele... Bucată de carne - te bucuri în ceartă, Săgeată-otrăvită - a firii răsplată Și sabie crudă, cu tăișul în sfadă, Tu - limbă de fală - stai, dară, domoală! Cuvântul Scripturii azi, mintea-mi zidește, Ochi limpezi, în lacrimi, pe Domnul zărește... Salvat din ispite, ISUS mă-ntărește, Bucata de carne-n pocăință-mblânzește! Și limba-mi devine iar prieten în viață: Cântăm, lăudăm, dăm Domnului Slavă! Smerită, strunită-ntr-o vorbă domoală, O limbă
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
Dumnezeu mi-a deschis o cale extraordinară de a cunoaște oamenii și nevoile lor, s-a lărgit foarte mult domeniul relațiilor noastre, conexiunile care s-au făcut... Cititorii îmi cunosc deja modul de gândire din cărți, și lecturarea lor a zidit încredere în ceea ce aș putea să le ofer și prin puterea cuvântului vorbit. Dumnezeu a folosit aceste cărți pentru a lărgi hotarele lucrării noastre de a sluji semenilor - dezvoltând o lucrare publică minunată, așa cum am visat: cu impact pentru generația
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > LACRIMI, ZÂMBET, UIMIRE Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ce frumoși Ce frumoși ne-a zidit Creatorul, Cu lacrimi, cu zâmbet, cu uimire, Ne bucurăm de toate, În veșnică simțire. Priviri ce poartă taine, Discret surâs pierdut, Punți vii de curcubee, Cănd glasu-ți este mut. Bobocii se deschid În primăveri de suflet, Sau dorurile-ntind Tristeți
LACRIMI, ZAMBET, UIMIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353568_a_354897]
-
visuri și berline, mă mișc printre păsări și feline, noaptea mă strâng aiurea ghem și înfloresc-adesea-ntr-un poem. îți dau o pedeapsă, fiule, e rău, roagă-te mai mult la Dumnezeu și lasă-ți sufletul în voie să cânte, să nu zidești cu aripile frânte... duminică, 16 martie 2014 Referință Bibliografică: spovedanie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1171, Anul IV, 16 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353594_a_354923]
-
de la noi ar fi făcută pentru ea, dar scena de la „Tănase” e făcută pentru spiritul ei. În tot se potrivește acestui teatru cu istorie înstelată într-un veac, de aura artiștilor colosali. Fiecare actor de aici, de altfel, e parte zidită în ansamblu, care dacă s-ar scoate, rezistența ar ieși din calculul structurii unitare și solide. E nemăsurabilă plăcerea vizionării spectacolelor în care joacă actrița Valentina Fătu, dar spre a prinde înțelesul din simbolistica gestică vastă în scenă, singurul noroc
VALENTINA FĂTU. NATURALEŢEA, TIPUL INTERPRETATIV CEL MAI GREU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353607_a_354936]
-
om care ar fi acoperit de realitate să nu fie modest, și este, atunci acestui om i s-a dat în fire un bun simț sacrosant! În aceste cazuri, modestia are în sine dozate egal valențele frumuseții și bunătății ce zidesc omului lumina! Un astfel de om este actrița, moderatoarea, omul om, Alexandra Velniciuc! Mai ales dacă frumusețea dă satisfacții de scurtă durată pentru că vârsta lucrează contra ei, iar Alexandra Velniciuc, tânără frumoasă și dăruită generos cu duhul artei înțelege aceasta
ALEXANDRA VELNICIUC. UN OM, CA O CÂMPIE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353688_a_355017]
-
infinită dragoste, așa cum ne-a obișnuit în toate scrierile sale. „Revino și-ți / voi mai naște / mângâieri de cuvânt / pe care să le porți / între palme, / strivite. (Revino!, pag. 41). Este chemarea acestei poete, care se închină în Sfintele mânăstiri zidind în muzeul acestora picătura de nemurire a picturilor sale, mulțumind Tatălui pentru rodirea și ocrotirea gândului bun. „Te caut în Sfânta Liturghie / Începută în sunet de clopot.” (Te caut, pag. 41). Se înclină în fața pânzei albe, care-i nemurește visele
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
într-n asterisc. Sunt un suflet cu palmele pe inima ta unde rotunjesc munți încrețiți dintr-o vale începând. În sângele meu nu se simte furtuna rupând copacii pentru că sunt o pădure în care te păstrez verde. În memorie am zidit un templu cu o singură intrare în care nu poți rămâne nelocuit. Dincolo de toate astea sufăr când pleci de acasă. Referință Bibliografică: Pe o coloană de aer / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1152, Anul IV, 25
PE O COLOANĂ DE AER de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353740_a_355069]
-
tot imperiul iar statuile zeilor erau cinstite și venerate, dovadă că acea credință strămoșească care făurise Roma era încă pivotul lumii. Dar procuratorul știa că politica Romei era foarte abilă și în rândul barbarilor. După ce teritoriile acestora erau cucerite, romanii zideau edificii de un lux și de o frumusețe inegalabile. Temple, băi, teatre, apeducte, sisteme de canalizare ori circuri. Zveltețea coloanelor și a statuilor de marmură impresiona până și pe barbarii germanici care se aventurau deseori dincolo de limesuri doar pentru a
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
gândurile după propriile-i trăiri și trecând, braț la braț cu poezia Domniei Sale, prin adevăratele „vâltori” care i-au biciuit și înnobilat sufletul... „Ziditorul” de cuvinte fermecate, „miresme izvodind din poezie/ când pun cupole/ ca un nou Manole”, spune poetul, zidește necontenit „scormonind Olimpul”, conștient fiind că arta sa, „livadă roditoare o să fie [...] și că oricine/ va pleca din mine/ va reveni ca să-mi bea apa vie”. Trăiește cu stoicism „Singurătatea învinsului” dar nu se lasă înfrânt de deznădejde, întrebându-se
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]