1,652 matches
-
plăcută ce adia ușor Între o casă și alta, chiar dacă văzduhul de afară era fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care zăceau Întinși pe blănuri, În timp ce Gula Îi stropea de zor cu o apă urât mirositoare. La căpătâiul lor, un pumn de tăciuni ardea mocnit, iar fumul se ridica printr-un fel de lujeri, goi pe dinăuntru, ce ieșeau afară din casă. Enkim se afla și el acolo și-și frângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a luat cu ea ca să-mi arate cum oamenii din neamul ei coborâseră În apă În niște luntre ciudate și lungi. Erau atît de ușoare și de iuți Încât Logon, de cum le-a văzut, s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea mergeau la vânătoare cei din neamul lui Cipusik. De vânat, vânau niște animale nemaivăzute pe care uriașa Nunatuk mi le arătă chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcut milioane dintre noi, dacă i‑ai urmărit compresiunile și deschiderile ritmice, te Întrebi cum de mușchiul ăsta perseverent e atât de fidel În funcția lui, Încă din starea uterină și până la ultima suflare. Comprimarea și dilatarea ritmică merg Înainte de zor, orbește. De ce? Cum? Și cine‑i prelungea acum viața lui Morris Herbst? - un zăpăuc de adolescent Îmbătat de viteză din Cape Girardeau, Missouri, despre care Herbst habar nu avea cine e. Nimic nu se potrivește aici mai bine decât vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
efectul pe care și‑l fac Întotdeauna. Una dintre atracțiile sezonului o constituiau norii de musculițe palide, o varietate moale, galbenă. Nu erau nici mari, nici frumos ornate, și se roteau Între mare și vegetație. Rosamund coborâse și folosea de zor telefonul proprietăresei, la care nu avusese acces până atunci. Proprietăreasa refuza să preia mesaje pentru noi. Oaspeții nu aveau voie să dea telefoane. Dar acum eram bolnav și femeia nu voia să crăp În casa ei. Îmi spuneam că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gândi normal, Întorceam mereu conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea mea și‑mi spunea: „Tocmai i‑ai tras chiulul”. Îmi salvase viața. Ședeam În fund, mâncam bucate gătite chiar de el și trăncăneam de zor. Și Rosamund părea mulțumită și emoționată. Era prima mea seară „la etaj”, și nu urma să fiu expediat la Îngrijirea cronicilor ca să mă refugiez Într‑o viață de invalid. Când am fost transferat la etaj, internul de la neurologie m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai multe despre ele și decât profesorul, și decât soțul ei. Aș prefera Însă să‑l revăd, să‑l reconstitui pe Ravelstein decât să explic lucruri care nu se cer explicate. Ravelstein, Îmbrăcându‑se ca să iasă În oraș, perorează de zor, iar eu mă Învârtesc În sus și În jos o dată cu el, ca să‑l aud ce spune. Muzica se revarsă din hi‑fi - multiplele planuri ale craniului său golaș, pleșuv, se mișcă Înaintea mea pe coridorul dintre living‑room și monumentalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
convins că e mai bine să se afle prin noi. Ale lor și le rezolvă cum vor. Dar ale noastre - le rezolvăm numai noi. Nu există dubii. E completă.“ Parcurse șirul de nume de câteva ori. Iliuță, nerăbdător, învârtea de zor biluța sa. „Ce fac, dom Duduleț?“, îl întrebă într-un târziu șoferul, văzându-l cum stă și se uită prostit la scrisoarea lui Iachimovici. „Mai stau, sau mă duc să mănânc ceva și p’ormă mă retrag? De trei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la mine. Să mă arestați. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de urât, s-o ajute dacă are probleme casnice și alte astea. Și Urdinare a trecut, din ce în ce mai des. Pe 25 noiembrie, același an, chiar în ziua când începea Congresul al XI-lea al Partidului și când la pușcărie prelucrau de zor, pentru a doua oară, cu citate memorate, grafice și proiecții de diapozitive, Programul P.C.R. de făurire a societății multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comunism, care urma să fie adoptat în unanimitate la acel congres, Șfița a depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vezi că de-aici a-nceput toată nebuneala? Că doar noi am făcut predarea ca la mama ei. Curată și cum trebuie s-o preia istoria. Adică, Replace all! Te-ai prins?“ Burtăncureanu scosese un caiet vișiniu și nota de zor spusele lui Goncea. Umpluse zeci de astfel de caiete de când începuse să lucreze cu Generalul. Îl privea din când în când cu coada ochiului. Goncea se apropie și mai mult de fereastră. Urmărea concentrat depărtările dinspre Dunăre. - Așa că Andromanda rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați și la Frank, bolborosind cuvinte la întâmplare. Trebuie să existe o speranță... - Veniți cu mine, vă rog, spuse într-un târziu Frank întinzându-i mâna. Devenise dintr-o dată foarte serios, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Lousie anticipase deja, cu siguranță, Steve își vărsă imediat amarul asupra ei: — Nu sunteți în stare să faceți nimic singure? țipă el, bătând din picior. Uitase complet că nu trebuia să o deranjeze pe faimoasa actriță care acum cânta de zor: „Oh! oh! oh! Oh! OHH! OHH! OHH! OOOHHHHH!“, când mai jos, când mai sus. Când Louise îl conduse la biroul directorului de scenă, de unde conducea totul atât de bine, descoperi că monitorul funcționa acum perfect. Fata își plecă fruntea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tuturor celorlalți petrecăreți li se spusese că Violet căzuse și se lovise la cap și, cum aceștia erau prea ocupați cu distracția, n-au făcut decât să scoată niște sunete de îngrijorare, după care și-au continuat matoleala, sporovăind de zor. Cântecul și voia bună care urmară învăluiră congregația, în timp ce noi ceilalți - Hugo, eu, MM, Matthew și Janey - ne-am adunat în biroul mamei lui Matthew pentru a ține un adevărat consiliu de război. Violet încă o ținea pe a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
soțul ei și trebuia să-i fie loial, în primul rând, ei. Și Rosei. Teama de separare de azi e mai rea decât oricând, s-a gândit Hugo mohorât în timp ce extrăgea din scaunul din mașină un Theo care urla de zor. Iar el știa că situația avea să se înrăutățească. În ultimele zile, când pleca de la creșă, Hugo era din ce în ce mai copleșit de imagini, de mult îngropate, cu copilul de opt ani care fusese cândva și care privise mașina tatălui său dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca persoana care-l căuta să fie Alice i-a răsărit imediat în minte, numai pentru a fi îndepărtată rapid și cu cruzime de descoperirea că apelantul era Neil. Care părea foarte supărat. Ducându-și copilul care se foia de zor către salonul de așteptare, Hugo a simțit că buna dispoziție i se risipește. A, hambarul care trebuia transformat. Da. — Ce s-a întâmplat? a vrut să știe Neil. Nu te-ai mai întors la birou. L-au cumpărat? —Ăă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prea mari între ele, se găseau niște mese micuțe și pătrate, cu lumânări, sticluțe de sos de soia și un alt scaun de partea opusă. Majoritatea cuplurilor păreau formate dintr-o persoană care vorbea la telefon, în timp ce partenerul fuma de zor. Puținele conversații dintre cuplurile în care ambii parteneri erau prezenți păreau să se rezume la scenarii de film și tratamente de frumusețe. — Dar cred că nici unii nu lucrează realmente în industria filmului, a șuierat Alice. Femeia care mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copil, în camera acestuia, aclamându-l și bătând din palme de fiecare dată când băiețelul reușea să înfigă câte-un inel. Theo a făcut curând legătura între efort și recompensă, așa că a ajuns curând să se aclame singur, țopăind de zor plin de fericire. Hugo râdea și el, străduindu-se să nu se întrebe câte astfel de ocazii îi mai rămăseseră. Părinte model sau nu. Pentru că, totuși, părerea Rottweilerului, concluzionase el mohorât, n-avea să conteze prea tare în lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îngroape această poveste definitiv, ca și cum nu i se întâmplase. Voia să pară vesel în fața Frusinei. Astfel, se gândi că acum, drumul spre ea este liber și nimeni nu le mai poate împiedica înfăptuirea căsătoriei. O găsi la birou bătând de zor la mașina de scris o cerere pe care i-o dăduse primarul de urgența. Se apropie de ea, o săruta pe obraz și se scuză că nu i-a adus flori. -Nu este nimic, voi mai avea ocazia să primesc
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. iată, un urât Își scoate capul prin zâmbetul meu care Învelește strada ca o glazură de cioco- lată. Stai acolo, spun eu și Îi Îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul Își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l Împing și pe el În oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, Își Îndeasă pălĂria pe cap și scoate un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, În timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită. Nici o dictatură, nici o Închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot Îngheța inima definitiv. Topește-mă, Îți șoptește Încontinuu inima. Pe măsură ce o topești În căușul palmei, bucata de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rămas gol ca un semn de Întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care de data aceasta l-am folosit fărĂ să mai stau pe gânduri, În timp ce el a continuat să scrie de zor În carnețelul său - era mult prea tânăr și prea ambițios și poate că numai atunci când avea să fie bătrân, când va fi văzut multe fețe ale răului, va fi putut probabil Înțelege : răul nu poate fi oprit, surghiunit În nici o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap. Spusese toate astea ca și cum n-ar fi băgat de seamă că eram acolo. Apoi, deodată, ca și cum m-ar fi observat În sfârșit, se ridică de pe fotoliu și Începu să scotocească de zor În rucasc. — Vezi stick-ul asta ? Deschise palma și Îmi arătĂ un flash drive. Conține câteva zeci de imagini ale unor documente de maximă importanță. Când vom face publice aceste documente, cursul istoriei va lua o nouă Întorsătură, spuse el privindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Învârtindu-se În jurul axei - bara cea ruginită de bătut covoarele, pe care o lustruiserăm În locul În care ne apucam cu mâinile ca să ne Învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse ivan văzând că rămĂsesem pironită cu ochii În sus. Cine n-a dormit niciodată Adina Dabija 218 În deșert nu poate Înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu care învelește strada ca o glazură de ciocolată. Stai acolo, spun eu și îi îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l împing și pe el în oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, își îndeasă pălăria pe cap și scoate un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]