1,218 matches
-
forță la porțile principale. Veștile l-au calmat. Începu să gândească în termenii unor informații mai largi și mai importante despre ceea ce se întâmpla. Și-a amintit cu neplăcere că departamentele lui erau probabil în posesia unor informații pe care - zorit de Clane - le solicitase cu câteva luni în urmă. În grabă, chemă câțiva experți și se așeză posomorât, în timp ce fiecare din oameni spunea ce aflase. De fapt, existau o groază de date. Europa, marea lună a lui Jupiter, fusese locuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Ci în bratele-I cu milă Și iertare m-a cuprins În dragostea arzătoare Inima mi s-a aprins Sufletu-mi se-nvioreaza Când spre Tine îmi îndrept Gândul meu și rugăciunea Drag Isuse și Te-astept... Cum așteaptă dimineață Zorii s-o împodobească Cum străjerii așteaptă ziua Veghea nopții să sfârșească.
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
de lup!? - Îi pune masa! - S-o vedem și pe asta!? Fiindcă, voi doi, tu și cel care vine, vă mișcați cam greu, am să te ajut și eu... De acord? Alex nu primi răspunsul așteptat și porni cu pași zoriți către bucătărie... De la un timp, sub diverse pretexte, Olga evita să o însoțească pe Ina spre casă la terminarea programului, așa cum făcea de obicei. În seara despre care vorbim, chiar zăbovi mult peste program. A doua zi, fiind anunțată o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex îl iubea într atât pe fiul lor. Între ei se cimentase o prietenie bărbătească care, în cele mai multe cazuri, era marcată de unele discreții ce se aflau depărtate de preocupările strict feminine. Cu un aer de deplină satisfacție, Ina reintră zorită în bucătărie unde ceapa, în timp ce ea lipsise doar câteva minute, se rumenise puțin cam tare, dar era bucuroasă că asistase la scena de tandrețe a celor doi bărbați ai casei. - Ți-am spus eu că vioara este un instrument dificil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gutui și tămâioasă... și tot așa... În totalitate jurnalul era purtătorul unor fraze-perle, abundând notele vesele, sclipitoare, cu care de altfel Alex era obișnuit din viața de toate zilele. Lectura acestui jurnal era relaxantă. Răsfoi în continuare, fără a fi zorit de vreun zor, paginile voluminosului tom ce era acoperit aproape jumătate cu impresii care-i marcaseră un anumit moment din viața ei. Trecu fugitiv peste unele și ajunse la ultima pagină. Citi cu ochii măriți o dată, de două ori, făcu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în pat cu un ziar sau o carte în mână căutând să alunge singurătatea și urâtul. Din când în când, mai căuta jurnalul soției sale să vadă dacă sporiseră foile scrise, dar nu reuși niciodată să-l găsească. Ina se zorea să vină cât mai repede de la serviciu, îl ocrotea și-l îngrijea ca pe un copil. Ori de câte ori îi aducea la pat, câte ceva, se gândea că nimeni în afară de buna lui soție nu ar fi făcut aceste sacrificii. Și el...! Mihăiță, după ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu-i putuse ierta faptul că i-l răpise pe Alex, așa socotise ea tot timpul, și că, în ultima perioadă, nu-i fusese prietena care se declarase. Îi era greu, nespus de greu. Și timpul, timpul se scurgea imperturbabil, zorit de pricini pe care le știa; dar ea l-ar fi vrut mai răbdător, cum altfel ar fi putut să bea din paharul vieții ultima picătură de amar!? Semnalele chemătoare spre tărâmul celălalt păreau a se îndesi cu fiecare clipă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete stăruitoare după hamali. Călătorii zoreau spre ieșire, cei mulți cu bagajele în mână, cei puțini cu hamalii în urma lor. Toată lumea era grăbită, unii chiar fugeau, ca și când i-ar fi alungat cineva din urmă. Grigore Iuga rămăsese liniștit la locul său, așteptând să se dea jos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intereseze de despăgubirea ce o făgăduise boierul cel bătrân pentru accidentul cu pădurea din iarna trecută, venise să vază nițel pe Marioara. Din pricina musafirilor și mai ales a Nadinei, însă, la curte era zarvă mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încît de-abia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii, de altfel, și cu boierul Miron, care l-a lăudat că s-a purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-se mai prieten cu șeful: ― Don' plutonier, fii bun, zău... E păcat de don' Nică, zău așa! Dumneata, dacă vrei, poți! ― Marine, vezi-ți de treabă, că mă superi! mârâi Boiangiu. Fiindcă se mai găsiră și alții să stăruie, plutonierul zori pe Dragoș, care-și lua rămas bun de la Florica: ― Aidem, domnule învățător, aidem!... Și te rog foarte mult să ai toată grija pe drum, să nu se întîmple ceva, căci jandarmul are ordin să tragă! ― Fii liniștit! zâmbi Dragoș, adăugând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fiu și eu recunoscător măcar cât pot, că nu se știe ce aduce ziua de mâine. 4 Era plină de țărani și curtea primăriei, și ulița. Așteptau de vreun ceas și prefectul nu sosea. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pârjolul. ― Nu-i nimic, băieți! zicea dânsul când unuia, când altuia, prietenos și ca o scuză. Noi s-așteptăm pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-așa-i omenia! Țăranii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. L-a demontat. În trei-patru ore însă speră să termine și atunci ar putea pleca. Nadina îi porunci să zorească, adăugând că trebuie neapărat să plece și că nu mai vrea să petreacă noaptea aici, cu nici un preț. ― Vedeți, coniță, ghinionul? făcu Stavrat când rămaseră iar singuri. Peste trei-patru ore se întunecă. Dacă ziua e periculos să umbli prin sate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nea Petrică! vorbi Ilie Cârlan cu însuflețire. ― D-apoi dânșii ce treabă au? răspunse Matei Dulmanu, arătând pe cei cu care stătuse. ― Tocmai! făcu Petre. Da să nu pierdem vremea cu multă vorbă nici noi, că ceilalți uite-i cum zoresc! Nadina transformase, cât s-a putut, după gustul ei dormitorul conacului. Gogu și Eugenia se mulțumeau la țară cu un confort relativ, în care nu intrau preocupări de frumos, ci numai de util. Nadina nu voia să renunțe la minimul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe toți! își zicea Titu Herdelea cu o strângere de inimă. Și când te gândești că, în cele din urmă, toate străduințele noastre tot aici sunt sortite să sfîrșească!" Vreo zece țărani asudau cu lopețile, muți, gâfâind. Primarul Pravilă îi zorea mereu, speriat, parcă palmele primite de la maior I-ar fi zăpăcit cu desăvârșire. ― Câți au fost, primarule? întrebă Titu când văzu că pământul i-a înghițit pe toți. ― Patruzeci și șase, domnule, împreună cu Trifon și cu Toader pe care numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și mâinile goale. Dincolo de ceața subțire, copiii mergeau înainte, chiuind. Doar Luca privi, pentru o clipă, înapoi, de parcă, între cele două lumi, părea nehotărât spre care s-o apuce, dar apoi o zbughi după ceilalți, zorit de voltele Magului frunzelor. În fața lor, ca un râu cenușiu al uitării, cu apele nemișcate, se întindea asfaltul. Iar către Strada Mare, până hăt, departe, se vedeau blocurile. Trunchiurile lățite sub asfalt, sub temelii, țineau pe umeri acest nou oraș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
erau numărate. În ultima vreme mă forțez să mă trezesc în zori și să particip la audiență înainte de micul dejun. Am ținut secretă starea mea, însă azi am fost prea slăbită ca să mă ridic. Eunucul meu a venit să mă zorească. Mandarinii și autocrații mă așteaptă în sala de audiențe, stând în genunchii amorțiți. Nu se află aici să discute probleme de stat ce vor apărea după moartea mea, ci pentru a mă presa să numesc ca moștenitor pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face picioarele să pară mai mici, precum cele ale chinezoaicelor. Picioarele încep să mă doară. Trecem prin luminișuri înconjurate de bambuși și copaci mai mari. Cu fiecare cotitură, cărarea devine mai îngustă și treptele mai alunecoase. Eunucul-șef Shim ne zorește, și toate fetele încep să gâfâie. În momentul în care sunt convinsă că am ajuns într-o fundătură, se dezvăluie pe neașteptate o priveliște spectaculoasă. Mi se taie respirația în fața mării de acoperișuri aurii care se întinde brusc în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că Aliații se află la numai douăsprezece mile de capitală. Trupele generalului Sheng Pao au ajuns, dar s-au dovedit a nu fi de nici un ajutor: cu o zi înainte, generalul și-a pierdut ultima divizie. Lumea intră și iese zorită din sala de audiență precum niște figurine din hârtie tăiată care se agită convulsiv. Cuvintele prin care toți îi urează Majestății Sale longevitate sună ca niște vorbe goale. În această dimineață, norii sunt atât de joși, că pot să simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
13. Panciu 14. Odobești 15. Cotești III. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei: 16. Cernătești - Podgoria 17. Dealu Mare, însoțită sau neînsoțită de una dintre următoarele subdenumiri: - Boldești - Valea Călugărească - Urlați - Ceptura - Tohani - Breaza - Merei - Zorești 18. Pietroasa 19. Ștefănești, însoțită sau neînsoțită de subdenumirea: - Costești 20. Sâmburești 21. Drăgășani 22. Banu Mărăcine 23. Segarcea 24. Mehedinți, însoțită sau neînsoțită de una dintre următoarele subdenumiri: - Severin - Corcova - Golul Drâncei - Vânju Mare - Orevița IV. Pentru vinurile originare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169840_a_171169]
-
albe 14.4. Tanasoaia│-Vinuri albe 15.1. Panciu │-Vinuri albe 15.2. Tifesti │-Vinuri albe 15.3. Păunești │-Vinuri albe -Vinuri spumante 19.5. Cricov │-Vinuri albe Feteasca neagră 19.7 Pietroasa │-Vinuri aromate 19.8. Merei 19.9. Zorești 0.11. Costești 0.12. Bucșani 0.13. Valea 22.3. Măciuca 23.3. Brabova Feteasca neagră 25.3. Orevita -Vinuri aromate -Vinuri aromate 0.19. Tirol 0.20. Silagiu 0.21. Recas │-Vinuri roșii 0.23. Teremia Feteasca regală
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146389_a_147718]
-
Între mitologizarea lui a fi și o scriitură discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși: ,, Așază-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
la Centrul de Radioficare Sibiu (1964-1968), șef al secției de cultură la ziarul „Tribuna Sibiului” (1968-1973), șef al rubricii literare la revista „Astra”(1973-1989). Între 1990 și 1992 a fost deputat în Parlamentul României. A debutat în 1952 la ziarul „Zori noi” și editorial, în 1976, cu volumul Destinul unei artiste. A colaborat cu articole de critică literară și de artă la „Transilvania”, „Astra”, „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Revista de filosofie”, precum și la numeroase volume colective. I. practică o critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287640_a_288969]
-
Peste tenta de lumină/ Peste zări mă dau de-a dura.// Nu se duce. Ce să fac?/ Sufletu-l mototolesc/ Și-l fac cârpă ca să șterg/ Soarele copilăresc.// Cârpa sufletului însă/ Toată-i îmbibată-n soare,/ Șterg mereu și-n zori lumina/ E din ce în ce mai mare". (Gluma II). Dacă poetul romantic mai sus amintit alege drept cadru prielnic pentru desfășurarea amorului, natura, pe care o încarcă adesea cu semnificații specifice, adăugând elementelor cadrului terestru (luna, codrul, izvoarele, brazii, munții), pe cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și satul ca ripostă la invazia tehnicizării. Astfel, la Ioan Alexandru întâlnim o notă gravă și plină de responsabilitate: "Păsările rod aerul tare în zori/ și din frecușul acesta se aprinde un cântec/ ce ridică satul la rang de planetă ("Zorii"). El vorbește de un cârmaci ce "stă cu ochii-nfipți în viitor" și care cercetează primejdiile drumului: "Pe mare în corăbii,/ când vântul nu se curbează în pânze,/ corăbierii suiți la rame/ cu spatele înainte vâslesc neîntrerupt./ Un căpitan cârmac
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
declară mai explicit în cel vegetal. Verticalitatea florilor și a plantelor învederează năzuința spre cele de sus. Sub impulsul aceste năzuințe, buruiana și firul de grâu absorb deopotrivă cerul, realizând nunta între cele două specii: garoafele sunt "crescute cât stejarii"("Zori de zi") "Buruiana și firul de grâu să-și coacă/ Cerul laolaltă./ Nu-i rostul tău/ De-a separa și prețui/ Din câte stau pe zare/ Același ou divin nuntește/ Și ochiul vulturesc" ("Imn sacru"). Buruiana și firul de grâu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]