3,039 matches
-
nunta dintre „Papa postelnic Brâncoveanul fiul Predii vornicul, tatăl lui Costandin Voevod” și „jupânița Stanca” (fiica postelnicului Constantin Cantacuzino), însoțire ce a dat un nou avânt neamului de boieri de țară al Brâncovenilor. Și copiii Stancăi cu Papa postelnicul sunt zugrăviți la Hurez: Barbul, Matei și Costandin (ultimul, cu trăsături fine, semănând vădit cu mama sa, care pare a-l proteja în tablou, este înfățișat - deși era doar un fiu de boieri - îmbrăcat în straie princiare și cu coroană voievodală). Cantacuzinii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dintr-un Lemn (unde chipul Doamnei 598, alături de cele ale lui Matei Basarab și Doamnei Elena, ale lui Preda și Papa Brâncoveanu, al lui Constantin Brâncoveanu, ale lui Ștefan Cantacuzino, și Doamnei Păuna și, firește al soțului, Șerban Cantacuzino, este zugrăvit între ctitori: „d[oa]mna Maria s[o]ția lui Șerban v[oe]v[o]d”599). Lespedea de mormânt, aflată sub jilțul arhieresc (Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mara trebuia să însemne un eveniment, și astăzi, privind înapoi, romanul acesta apare ca un pas mare în istoria genului. Și totuși, el a trecut în tăcere, toată lumea rămânând încredințată că scrierea este neizbutită. Cu mult înaintea lui Rebreanu, Slavici zugrăvise puternic sufletul țărănesc de peste munți și cu atâta dramatism, încât romanul este aproape o capodoperă. [...] Construcția e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul. G. CĂLINESCU Forța
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
apărut în revistele „Rândunica”, „Dochia” și „Lumea ilustrată”. Creația literară proprie, mai puțin însemnată, cuprinde note de călătorie, poezii, nuvele, prelucrări după legende populare și piese de teatru. Mai izbutit este volumul epistolar Călătorii prin Țara Românească, în care S. zugrăvește oameni și locuri, consemnează obiceiuri și credințe, legende, proverbe și zicători, explică o serie de termeni dialectali și se referă la câteva meșteșuguri populare. A tradus din scrierile lui Heine (Don Ramiro, în revista „Viitorul româncelor” din 1912). SCRIERI: Călătorii
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
și în plan etic S. e un critic lipsit de seninătate, un înverșunat. El are oroare de luxul, corupția, abuzurile și viciile care minează societatea română a vremii. Un reportaj în versuri este Brussa la 1850, descriere minuțioasă a cetății, zugrăvită în ce ar fi având mai rău și depravat. În calitate de martor ocular, el descrie Catastrofa Brussei la 1855 și povestirea lui versificată se încarcă de o anume tensiune. Referirile, prin analogie, la Țările Române sunt stăruitoare. În 1872 publică un
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe care paharnicul le venerează, nu a făcut decât să le zugrăvească, în tente adeseori grotești, crepusculul și destrămarea. SCRIERI: Arhondologia Moldovei, pref. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Mircea Anghelescu, postfață Ștefan S. Gorovei, București, 1973. Repere bibliografice: I. Tanoviceanu, Studiu asupra „Arhondologiei” paharnicului Costache Sion, „Arhiva”, 1893
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
titlul, confruntarea are loc între „două neamuri”, boierul român de viță veche Ilarie Măcieș și arendașul grec Iani Livaridi, care ajunge să îl ruineze pe primul. G. Ibrăileanu a remarcat cu justețe că autorul „păcătuiește împotriva adevărului; d-sa nu zugrăvește oameni reali; d-sa procedează în mod simplist”. Spre deosebire de romanul Două neamuri, schițele și nuvelele lui S.-A. nu mai sunt tributare decât în mică măsură tezelor de acest tip. Ele impun o perspectivă diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
bibliografice. Toate acestea, ca și comentariile referitoare la situația școlii românești sau la realitățile sociale din Transilvania îi aparțin îndeobște noului redactor. El este și autorul unor nuvele - La crucea din sat, Crucile roșii ș.a. - sau al însemnărilor intitulate Icoane zugrăvite cu degetul și iscălite Tanda, în care sunt evocate locuri pitorești și tipuri ale Bucureștilor. Plecând însă Grandea, Slavici trebuie să se ocupe de rubricile politice și astfel vor fi neglijate cele literare. Abia după venirea lui Eminescu paginile de
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se usturoia/ în stratul de legume printre cârciumărese// părea o rană nouă în carnea unui măr/ cu supurare suptă de musca-odaliscă/ și mii
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se usturoia/ în stratul de legume printre cârciumărese// părea o rană nouă în carnea unui măr/ cu supurare suptă de musca-odaliscă/ și mii de răni, rubine, se zugrăveau sub zări/ ca-n coviltirul verde al carelor de Lipsca”. În pofida propriei opinii, formulată în termeni disprețuitori, despre G. Topîrceanu, considerat „poet de poșta redacției”, T. e un liric de aceeași speță, originalitatea lui constând într-o „combinație de sentimente
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
plasă aparțin unui om care aproape treizeci de ani a dus o existență seminomadă, obligat de autoritățile locale, nemulțumite de dârzenia și de lipsa lui de docilitate la injoncțiunile oficialităților, să-și schimbe frecvent domiciliul. Migălite ani de zile, acestea „zugrăvesc din punct de vedere sanitar rural epoca 1918-1938”, sunt interesante ca perspectivă de viață, dar mai ales ca document asupra condițiilor igienice de la sate și a stării sociale și de spirit care le explică. G. Călinescu întrevede în Însemnări... și
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de fier? // Cine e acuma duh / Și plutește liber în văzduh, / Ca o vrabie, ca un porumb / Slobozit din temnița de plumb?” (A mai căzut o stea...). Z. publică și câteva povestiri, precum și romanul istoric Vulturii Pindului (2002), în care zugrăvește un episod al conflictelor uneori sângeroase dintre aromânii și grecii din Macedonia la începutul secolului trecut, reconstituire a atmosferei de epocă din Balcani, într-o proză relevabilă prin tăietura frazei, a istorisirii și prin câteva caractere puternice. SCRIERI: Căntitsi tră
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se impune ca poet al naturii în înțeles larg. Din Poeme
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
îngeri, contururile priveliștilor tind să devină lichide, masivitatea cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
volumul fiind în egală măsură o culegere de „bucolice” și o „carte a nunții”, o „cântare a cântărilor” cu figurație autohtonă. Pe parcursul tuturor etapelor, de altfel, universul liricii lui S. rămâne întinderea vastă, mărginită de „munții cu fruntea-n nouri”, „zugrăviți pe zare”, ritmată de „dealuri roșii”, pe care „podgoriile ard”, „câmpul simplu pe care-l ar cu boii”, „câmpul plin de mure și de rugi”, muzicalizat „de sprinten țârâit de greieri mulți”, săgetat de „iepuri ce-ți arată cum să
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
prin acțiune colectivă. În ultimii cinci ani, care au constituit perioada de referință în această cercetare, multe dintre scări s-au dotat, prin contribuția monetară și în muncă a membrilor, cu uși termopan și instalații de interfonie la intrare, au zugrăvit scările interioare și chiar au reușit să acopere acoperișurile cu țigle. În funcție de nevoile și prioritățile locale, s-au făcut și alte investiții colective, precum reparații la rețeaua de canalizare. Aceste realizări sporesc confortul celor care locuiesc în comun și reduc
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii, s-au dus cu toții în fundul ei, la locul vrăjilor. Acolo, la lumina torțelor din rășină de brad, sub chipurile zugrăvite cu roșu, însemnînd viață, ale cerbului din pădure, ale păsării de pe cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat pe peretele afumat marginile palmei Ucenicului său cel vrednic, și isteț
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
curriculare” este, în mod vădit, bizar. În orice caz, îi lipsește un criteriu rezonabil de distingere a celor șapte componente și logica după care ele s-ar constitui într-o gândire unitară. Este însă posibil ca autorii să-și fi zugrăvit astfel „monstrul care aduce apocalipsa culturală” în mod intenționat. Kincheloe și Steinberg (1993) par să-și fi asumat rolul de demiurgi care fac ordine în haosul curricular preexistent, conferindu-i o „misiune mântuitoare”. Kincheloe scria: Misiunea pedagogică postmodernă implică salvarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se pare, Kehre odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră. Fiind un „om ca toți oamenii”, toți oamenii se vedeau întruchipați în el. Buffière amintește o epigramă nesărată dintr-o Antologia homerica pe seama chipului zugrăvit pe o amforă veche al lui Odiseu: „Pe un tablou unde era pictat Ulise și pe care îl stricaseră apele mării”2. Ironia seamănă cu gluma de la noi după care „numele prostului este scris pe toate gardurile”. Nici una dintre ironii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre ironii nu este îndreptățită; ambele atestă involuntar doar popularitatea personajului. Ea a stârnit și admirația filosofilor antici care au văzut în el nu „omul de rând”, ci pe „omul desăvârșit”. Polytropia lui Ulise le-a permis tuturor să-l zugrăvească după voie, atribuindu-i calitățile pe care le considerau caracteristicile „idealului de umanitate”. Toți aveau același vis al recâștigării „desăvârșirii pierdute” de străbunul androgynos; și toți l-au văzut în Ulise pe androginul revenit printre anthropoi pentru a se oferi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise al neoplatonicilor - figură de inspirat mistic care o anticipează pe cea hristică. Și mai există și alți Ulise, zugrăviți în Porphyrii, Numenii și Cronii, cu alte scopuri decât slăvirea personajului homeric. Diferă ei? Și da, și nu. * Iată-l pe Ulise al sofiștilor, care pare cel mai puțin agreabil. Este un personaj contradictoriu, iar sofiștii s-au certat mult
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu adevărat simbolist. Henri de Régnier, Albert Samain și Francis Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii, în sfârșit definitiv conturată, iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul nu mai zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
spiritualizare a peisajului. Nimburi de paradis aureolează fiecare priveliște contemplată cu ochii copilăriei, conferind picturii pillatiene un farmec aparte. Procedeul frecvent, observat de Tudor Vianu, e filtrarea naturii prin artă, cu o tehnică ce este a picturii impresioniste. În loc de a zugrăvi peisaj sau obiecte, poetul le schițează doar, fugitiv, surprinse în vibrația luminii și așezate într-o perspectivă care le distanțează oarecum de privitor, fixându-le parcă într-un plan ireal. Nu priveliștile deșteaptă amintiri, ci amintirea își creează peisajele ce
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire între laudă și între fericire, că să fericescu mulți împărați, crai, domni, boiari, pentru norocul ce au în
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]