1,937 matches
-
activi ai opoziției. Nu e deci de mirare că opera conține o foarte evidentă caricatură a primului ministru Sir Robert Walpole și a întregii administrații Whig. Acesta este motivul pentru care opera Polly, continuarea acesteia, a fost interzisă, neputând fi pusă în scenă până în 1777. Revenind la piesa lui Havel și comparând-o cu o altă celebră "recontextualizare" a piesei lui Gay, adică Opera de trei parale (1928) - cu libret de Bertholt Brecht și muzică de Kurt Weill - se poate constata lipsa "coloanei
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
patrulaterului negru." Se alunecă în aluzii vulgare ("ocupat prin scorburile pupezelor din teii de la Cotroceni"), pe care politicianul vrea probabil să le compenseze stilistic prin aluzii culturale; acestea produc devieri necontrolate de la o temă oricum extrem de neclară ("Așa a fost pusă în scenă celebra piesă ŤScauneleť, inspirată din teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco, după ce pupila autorului, mandatara testamentară a tatălui său, din ură față de România, a făcut toate demersurile în presă și în justiție ca această creație monumentală să nu-și găsească
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
Din punctul meu de vedere, și în poezie, și în teatru, și - iată - în proză, Crudu brevetează o formă, impecabilă, de individualizare a documentului. Fapt în urma căruia accentele se deplasează de pe sursa filologică pe beneficiarul emoțional. Comparatismul trece în comportamentism. Punând în scenă avatarurile Stelei fără nume, el regizează, de fapt, o sumă de transformări proprii în raport cu piesa de succes a lui Sebastian. Angajând în discuție, altundeva, sărmanii oameni ai nimănui, îi ia, mărinimos, sub tutelă. Adevărul elementar că orice operă e o
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
a montat și baletul Satanella, pomenit în inscripția de pe sigiliul de la Muzeul Național de Artă al României. Satanella oder Metamorphosen, pe muzică de Cesare Pugni și de Peter Ludwig Hertel, a fost creat la Berlin în 1852, după ce coregraful mai pusese în scenă o altă variantă, numai pe muzică de Cesare Pugni, la Londra, în 1850. Și Paolo Taglioni a continuat să creeze până cu doi ani înainte de a se stinge din viață, ultima sa montare, din 1882, fiind propria sa versiune a
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
și din lipsa mea de informație, nu le-am citit pe nicăieri. Nu am găsit precizat nici măcar intervalul la care se referă selecția. Unul dintre spectacolele selecționate acum mi-a sporit puțin confuzia. E vorba despre " E doar sfîrșitul lumii", pus în scenă de Radu Afrim la Teatrul Odeon și care a aparținut intervalului de care m-am ocupat, ieșind, din acest considerent, din actualitatea ediției 2008. În schimb, un spectacol care cred că înseamnă mult pentru stilul regizorului Afrim, pentru trupa Teatrului
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]
-
anul 2008. La cele cu vizionări pe dvd-uri, mă refer. Pentru Gala Uniter, de exemplu, se face un efort uriaș, uman și financiar, ca membrii juriilor să meargă și să vadă spectacolele peste tot în țară, acolo unde au fost puse în scenă, și nu pe casete. S-a dus mai departe noțiunea de deschidere a Festivalului către locurile din țară unde se întîmplă ceva semnificativ, despre care merită să se discute și să fie adus în atenție cu surle și trîmbițe. În
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]
-
Liana Tugearu Respectându-și nestră mutat toate promisiunile și proiectele, Teatrul de Balet din Sibiu a prezentat de curând o noua premieră, un diptic, format dintr-o piesă clasică, Les Sylphides (Chopiniana), pusă în scenă de Florin Brândușă, după Mihail Fokin, urmată de una dintre cele mai reprezentative lucră ri ale lui Oleg Danovski, Mandarinul Miraculos de Béla Bartók, repusă în scenă de Oleg Danovski jr., asistat de Stela Cocârlea. Piesă creată de Mihail Fokin
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
limbaj neoclasic-modern, așa cum și muzica lui Bartók, avea o temă pentru reliefarea personajelor sale. Subiectul erotic al baletului - puterea instinctului sexual - a provocat scandal de-a lungul timpului, în diferite etape istorice. Încă de la premiera sa de la Köln, din 1926, pusă în scenă de Hans Strohbach, reprezentațiile au fot suspendate. După repetițiile generale, autoritățile maghiare au interzis montarea baletului în 1931 și în 1941, astfel că Aurel Milloss îl va putea monta în 1942, în afara țării, la Milano, iar în Ungaria el nu
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
reprezentațiile au fot suspendate. După repetițiile generale, autoritățile maghiare au interzis montarea baletului în 1931 și în 1941, astfel că Aurel Milloss îl va putea monta în 1942, în afara țării, la Milano, iar în Ungaria el nu va putea fi pus în scenă decât după moartea compozitorului, în 1945. Și autorităților comuniste de la noi le-a fost teamă de acest subiect. O întâmplare fericită pentru mine a făcut să pot asista la vizionarea prezentată de Oleg Danovski înaintea premierei, în fața tovarășilor de la Ministerul
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
mai importanți regizori ai momentului, un tip de patruzeci de ani, pe jumătate sas, absolvent și de filologie înainte de a studia regia la U.N.A.T.C., cel care l-a introdus în circuitul nostru teatral pe Neil LaBute prin două spectacole-bijuterie puse în scenă la Teatrul Act. Vă invit să vedeți Polonia prin ochii regizorului Vlad Massaci! Marina Constantinescu u Știam mare lucru despre teatrul polonez. Nici acum nu știu. Mă învârt în sfera unor cunoștințe generale, ca orice absolvent de teatru din România
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
Alex. Ștefănescu, prezent in corpore la Prometheus, s-a decis (nu tocmai ușor) asupra cărții lui Florin }urcanu. Dacă celelalte excelau prin stil și prin umor, volumul Mircea Eliade. Prizonierul istoriei se detașează net printr-o obiectivitate foarte greu de pus în scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală și malițioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
așa că înțelege bine acest prizonierat.) Este morala implicită a cărții despre Eliade, autor care a fost când interzis, când supralicitat, când mitizat, când demonizat. 4. Pentru bogăția documentației și valorificarea arhivelor aflate în străinătate. 5. Pentru felul captivant în care pune în scenă documentul, astfel încât, dacă începi cartea, în ciuda dimensiunilor ei, n-o mai lași din mână. Prin felul în care recreează viața lui Eliade, dl }urcanu se poate socoti scriitor. L-aș asemăna cu Serenus Zeitblom scriind despre Adrain Leverkühn, căci și
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
are mereu la ea, cu ea, dragostea ca formă pură. Pentru viață. Și, deci, și pentru meserie. Cu alte cuvinte, omenescul. Pe urmă, a fost debutul de la Teatrul Național din București, în 1994, cu Ondine, în spectacolul cu același nume, pus în scenă de Horea Popescu. Și a intrat în trupă. În 1995, am văzut-o în Aici nu mai locuiește nimeni, filmul Malvinei Urșianu. În doi ani, devenise o certitudine a talentului ei mare și complex, a devoțiunii ca stil de existență
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
că Vassiliev a prezentat, la Carriera de la Boulbon, două producții-studii, le-aș numi, Mozart și Sallierri și Iliada cîntul XXIII, că Edward Bond a fost un dramaturg, din nou, la mare preț, pe gustul unora, iar regizorul Alain Francon a pus în scenă trei texte ale lui - Naitre, Chaise și Si ce n'est toi, după care nu m-am dat în vînt, după ce le-am prins codul, că Peter Brook a prezentat ultimul său spectacol de la Bouffe du Nord, Sizwe Banzi est
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
proaspăt întors din Japonia, a jucat Gens de Seoul, spectacol pe care regizorul l-a făcut cu o trupă japoneză, Setagaya Public Theatre, interesat fiind de muzicalitatea cu totul specială a limbii, culturii și civilizației nipone. Că Eric Lacascade a pus în scenă - și a jucat la Curtea Papilor - Les barbares de Gorki, un spectacol pe nedrept atacat de ziariști superficiali, fără argumente, plin de umori, un spectacol extrem de serios, de profund, atent construit, pe studiul fiecărui personaj, pe relații, pe emoție, pe
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
așadar, pe cont propriu, de unul singur, fără satisfacția că i se face o nobilă plăcere, dar cu convingerea că i se servește adevărul pur și dur. Convorbiri-le cu Daniel Cristea- Enache, volum aflat deja la a doua ediție, pun în scenă, mai mult decât cărțile anterioare, această paradoxală mizantropie umanistă, cu fața întoarsă de la oameni spre valorile absolute. Spun „mai mult”, întrucât bătrânețea, boala și apropierea morții îl fac pe Paler și mai dezinteresat față de judecata, prea umană, a unui public
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
cu chef, un spectacol corect, spumos, în care valul de energii ale actorilor tineri, în mare majoritate proaspăt absolvenți, se întîlnește cu experiența regizorului Laurian Oniga. L-am găsit în formă bună. N-am mai văzut în ultimii ani nimic pus în scenă de el. Mi-am amintit cu plăcere de spectacole cum au fost Gratiile de Arpand Goncz sau Vicleniile lui Scapin de Molière la Teatrul Maghiar din Timișoara. Faptul că a acceptat invitația de a lucra aici s-a transformat în
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
atît realitatea cît și fantezia, instituind un stil de elegantă și rafinată teatralitate. Periodizînd istoria recentă, după stagiunile marcate de spectacolele lui Mihai Măniuțiu și Alexandru Dabija, a urmat întîlnirea cu Vlad Mugur, care nu s-a rezumat doar să pună în scenă, ci a făcut și "școală". Iar roadele nu s-au lăsat așteptate, echipa probînd astăzi un profesionalism excepțional. Vlad Massaci, actualmente regizor al teatrului, a acceptat cu bucurie să monteze piesa despre care maestrul Mugur a spus că este un
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
plus, corpul concurînd cuvîntul și invers. Registrul dramatic, în ciuda aparențelor și a unor comentarii, este exploatat de mult de Marian Râlea la Teatrul Bulandra, de pildă, în spectacolele lui Alexandru Darie " Trei surori, Iulius Cezar, 1794 " dar și în Caligula pus în scenă, în același loc, de Mihai Măniuțiu. Limbajul său actoricesc își adaugă acum o valență în plus, importantă și riguros elaborată în această lamentație vizuală care se numește Experimentul Iov. Măniuțiu a mizat pe resursele lui Marian Râlea, pe resortul său
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
poate întîmpla să vezi puțin altfel lumea. Și pe tine însuți. Se numește Molly Sweeney. Piesa este magnifică, cum spune Peter Brook, este scrisă de dramaturgul irlandez Brian Friel și este tradusă impecabil în limba română de Cristian Ionescu. Este pusă în scenă, emoționant, contra curentului și mai presus de orice mode, de Alexandru Dabija, în scenografia elegantă a lui Andu Dumitrescu. În acest spectacol, trei actori, Victor Rebengiuc, Lelia Ciubotariu și Șerban Pavlu, ne amintesc, direct și rafinat, pe trei voci diferite
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
a sinucis în 1999. Pînă la douăzeci și opt de ani scrisese ce-am amintit deja, avusese atitudine mereu, era bîntuită de depresii tratate sau nu, era pe buzele tinerilor și nu numai, a oamenilor de teatru, iscase polemici, scandaluri, controverse, își pusese în scenă textele, încercase, probabil, să declanșeze un soi de dezmorțire a simțurilor, a recțiilor față de ce ni se întîmplă, față de ce simțim, față de cum se face artă, literatură, teatru, față de cum se iubește sau nu, față de cum sîntem sufocați de norme
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
să miște viul din noi. Atîta cît a rămas. Nu facem parte din aceeași familie stilistică, urletul există, însă, și la mine. Altfel dezlănțuit. Cînd Mihai Măniuțiu mi-a spus acum mai bine de un an că ar vrea să pună în scenă Iubirea Fedrei de Sarah Kane, nu m-am mirat. Cred că, mai ales după Woyzeck, modul acesta de a vorbi despre iubire și ură, despre sexualitate și senzualitate, despre noi, despre clișee de tot felul, modul acesta care, din text
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
German din Timișoara (dl Lucian Vărșăndan) și ai Liceului „Nikolaus Lenau“ vor susține comunicări privind receptarea operelor lui Schiller în România în general și în Timișoara în particular. Punctul culminant al comemorării îl vor reprezenta fragmentele din dramele lui Schiller puse în scenă de trupa de teatru omonimă din București în regia lui Oswald Geyer. Manifestarea este susținută de Casa „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara, Serviciul German de Schimburi Academice, Ambasada Republicii Federale Germane la București, Casa de Cultură „Friedrich Schiller“ din București și
Agenda2005-21-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283718_a_285047]
-
Teatrul Național din Târgu Mureș va pune în scenă, duminică, în premieră în România și în Europa, un spectacol 3D, cu un scenariu scris după cunoscutul român al lui Jules Verne, "Călătorie spre centrul Pământului. Potrivit unui comunicat de presă transmsi, joi, de conducerea Teatrului Național din Târgu Mureș
Un spectacol 3D va fi pus în scenă la Teatrul Naţional din Târgu Mureş () [Corola-journal/Journalistic/70128_a_71453]
-
mișc mereu. Contează foarte mult să vezi ce trebuie! Cred că am văzut ce trebuia la ediția asta. SPECTACOLE DE AUTOR. Cu asta rămîn. Cu spectacolul lui Silviu Purcărete, Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului, adică A douăsprezecea noapte pus în scenă la Teatrul Național din Craiova, un spectacol melancolic, cald, sentimental, doldora de amintiri, despre care am scris cu o enormă plăcere la momentul premierei; cu Electra lui Mihai Măniuțiu mutată din Grecia antică pe valea Izei, o întîlnire fericită între
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]