12,690 matches
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Achmanghit a fost fondat în anul 1807 de către cazacii din trupele de la gurile Dunării pe locul unei foste garnizoane turcești. În
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
era formată din 2 "echipe" a câte 3 cercetași. 5 patrule formau o "grupă" și 3 grupe o "centurie". Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o "cohortă". Toate cohortele dintr-un județ formau o "legiune", mai multe legiuni un "ținut", iar toate legiunile din țară formau "Marea Legiune a Cercetașilor". La cercetașe, toate cohortele formau "Marea Legiune a Cercetașelor". La începutul anului 1936 se aprecia că mișcarea de cercetași cuprindea 50,000 de tineri si 2,000 de comandanți. Pe parcursul
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
ad-hoc în timpul domniei lui Al. I. Cuza. A jucat un rol important în revoluția de la 1848 din Moldova. Fiu al paharnicului Manolache Miclescu și al Smarandei Sturdza, se naște în anul 1804 la moșia părintească de la Șerbești, pe atunci în ținutul Vasluiului. Rămane orfan de ambii părinți, la numai opt ani, și este luat în grijă de un unchi de-al sau din ramura botoșăneană a Micleștilor, care se ocupă de educația lui angajându-i dascăli greci și francezi apoi trimițându
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
membru în comitetul pentru unire și deputat în Divanul ad-hoc. După alegerea lui Cuza, la îndemnul nepotului său Anastasie Panu, candidează ca senator în districtul Vaslui. Săndulache Miclescu este cel care îl informează pe Cuza despre mersul reformei agrare în ținuturile din Moldova. Susținător al acestei reforme, renunță la despăgubirile bănești ce îi reveneau conform legii, după împroprietărirea clăcașilor de pe moșia sa.
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a coloniștilor de diverse etnii. Fiecare familie
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Faraoani a fost înființat în anul 1832 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșii, pe locul unei tabere a țiganilor nomazi
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Această localitate a fost înființată în anul 1810 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșiile din Basarabia. Până în 1918 a purtat denumirea
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Manja a fost înființat în anul 1860 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșii. După Unirea Basarabiei cu România la 27
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Păuleni, Sărata () [Corola-website/Science/318616_a_319945]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Păuleni a fost înființat în anul 1822 de către țărani iobagi ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Herson și Poltava. După Unirea
Păuleni, Sărata () [Corola-website/Science/318616_a_319945]
-
municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul din centrul satului. Biserica de lemn din Boroșești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Borosești s-a aflat în vechiul ținut Vaslui. Înainte de anul 1809 aici, în satul Boroșești din vechiul ținut al Vasluiului a existat un schit denumit Schitul Boroșești. În anul 1812, pe moșia lui Rateș Iepureanu aflată în vârful unui deal din nordul satului, a fost construită o
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
Biserica de lemn din Boroșești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Borosești s-a aflat în vechiul ținut Vaslui. Înainte de anul 1809 aici, în satul Boroșești din vechiul ținut al Vasluiului a existat un schit denumit Schitul Boroșești. În anul 1812, pe moșia lui Rateș Iepureanu aflată în vârful unui deal din nordul satului, a fost construită o biserică de lemn pentru schit. Biserica de lemn a ars probabil
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . În vechime, satul Ipatele s-a numit Mogoșești și a făcut parte din Ținutul Vaslui. Prima atestare documentară datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
Denumirea satului provine de la numele lui Șcheianu, un slujbaș al domnitorului, care locuia prin aceste părți. La anul 1700, Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) întărește într-un hrisov hotărnicia obștii Șcheia de Vaslui. În vechime, satul Șcheia a făcut parte din Ținutul Vaslui, iar apoi din județul Vaslui. a fost construită în secolul al XVII-lea (în jurul anului 1650), în timpul domniei lui Vasile Lupu (1632-1653). Vechimea bisericii este recunoscută de istoricul Nicolae Iorga (1871-1940), care descrie astfel satul Șcheia: ""În sus, drumul
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
gigant, care a dus la fragmentarea în două bucăți a ghețarului. In decembrie 1911 a sosit pe coasta Antarctidei o expediție din Australia sub conducerea geologului Douglas Mawson. Scopul expediției era cartografierea coastei pe distanța de 2000 de km, eploararea ținuturilor necunoscute ca și cercetarea locului unde a căzut un meteorit. Numele ghețarului este dat după elvețianul Xavier Mertz care moare aici în anul 1913, și care era unul membrii expediției australiene. avea pe direcția nord-sud, 160 km lungime și 35
Ghețarul Metz () [Corola-website/Science/318785_a_320114]
-
satului. Tradiția locală o atribuie epocii lui Ștefan cel Mare. Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Scânteia este o așezare veche din fostul Ținut al Vasluiului. Printr-un uric din 31 martie 1423, domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432) a întărit drepturile lui Moise Filozoful, mare dregător în divanul țării, asupra moșiei și satelor sale din Țara de Jos a Moldovei, la izvoarele
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
într-un haos dramatic, la est de râul Prut. Prin Tratatul de la București din 1812, partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice : « "românismul" » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. votată la data de 27 martie (9 aprilie) 1918 de către Sfatul Țării, (parlamentul Republicii Democratice Moldovenești) reprezintă concretizarea și biruința mișcării « "româniste" » din acest ținut. În detaliu, după Revoluția din Februarie și încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării. În perioada 6 - 7 februarie
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
23-27 octombrie 1917, consiliul ostășesc a proclamat autonomia Basarabiei și formarea "Sfatului Țării" ca organ legislativ. Au fost aleși 44 de deputați din rândurile soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale. Din totalul de 156 deputați, 105 erau moldoveni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec. Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. Pe 27 martie, "Sfatul Țării" a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condiții: Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]