19,920 matches
-
ar trebui să fiu așa prostuță încât să cred că acești oameni influenți nu știu din punct de vedere legal ce au voie să scrie. Of! Otto, asta nu era demn de tine. Și când te gândești că m-ai acuzat pe mine că nu am tărie de caracter. — Încearcă să mă intimideze. Dar nu înțelege că nu mi-a mai rămas nimic de care să mă tem. L-am pierdut deja pe dragul meu soț. Tot ce mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urmă, nu putea iubi un creștin, dar nu putea decât să urască un evreu care încercase să se dea drept creștin sau, cum a spus soțul ei care fusese la fel de critic, deși nu la fel de zgomotos, „să treacă drept alb“. Mă acuză că sunt un evreu care se ura pentru asta. Mă acuză că sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urască un evreu care încercase să se dea drept creștin sau, cum a spus soțul ei care fusese la fel de critic, deși nu la fel de zgomotos, „să treacă drept alb“. Mă acuză că sunt un evreu care se ura pentru asta. Mă acuză că sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele lui ușoare de evreu decât fusese vreodată sărmanul Levin în pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puțin pentru viitorul apropiat. Chiar În dimineața asta, hotărî Fima, va trebui să intre la Țvika și să aibă cu el un schimb greu de cuvinte În legătură cu defetismul intelectualității; nu acel gen de defetism prostesc și răutăcios de care ne acuză oponenții noștri din dreapta „vulturilor“, ci unul mai profund și infinit mai grav. Mânia care se trezi În el avu cel puțin un rezultat benefic: imediat ce părăsi magazinul, Fima schimbă drumul, tăie un maidan gol, intră Într-o clădire neterminată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce ar fi putut arăta, iar respingerea deja arhicunoscută față de tot ce venea din Est sau era numit „comunist“ o „scotea din minți“. Acești oameni care se adunau seara în jurul meselor îmbrăcate într-un alb imaculat, preocupați de bunele maniere, acuzau ceva ce nu cunoșteau, nu fuseseră niciodată în Răsăritul ăla pe care îl socoteau o amenințare pentru orice formă de viață. Iar mama, care stătea acolo în costumul ei simplu, cu mâinile împreunate firesc în poală, zâmbea și tăcea. Asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avut-o. Am zâmbit și eu. Eram atât de copilăroși amândoi. Problema era însă că eu îmi doream să mă maturizez, iar Mark nu-și dorea. Cum poți construi un pod peste o asemenea prăpastie? Dar nimeni nu ne putea acuza că nu ne purtam civilizat. Ne zâmbeam cu atâta politețe și atât de mult încât ieri m-am dus la dentist pentru că aveam dureri și credeam că am o infecție la maxilar. Iar Mark nu m-a văzut sau auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
căsătorit? —Și eu am crezut la fel. Dar nu și Mark. Poate că el a crezut doar că așa va repara răul făcut când mi-a dat cadou de ziua mea aparatul de făcut sandvișuri calde și eu l-am acuzat că nu mă iubește. Bănuiesc că pentru el căsătoria a fost cel mai frumos cadou pe care mi-l putea face. — Dar sunt sigură că ați discutat despre asta, nu? Maria nu-nțelegea nimic. Și avea dreptate. Poate părea prostesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
târât în barul ăla oribil. Oricum, se pare că ne plac aceleași lucruri și ne dorim aceleași lucruri. Iar ieri l-am întrebat dacă ar vrea să se mute la mine și el a zis da. Eram înmărmurită. — Și mă acuzai pe mine că am luat-o razna! După trei săptămâni vă mutați împreună. E o nebunie! Maria ridică din sprâncene. — După cincisprezece ani în care ați păstrat două apartamente în Londra, ai decis că în sfârșit îl cunoșteai pe Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ne furniza toate plăcerile unei aventuri amoroase fără a trebui însă să facem rezervări la hoteluri ieftine și să dezvoltăm expresii codificate. Dezavantajul este că știe când mint. Da, nu sunt bine și totul s-a schimbat. Și dacă mă acuzi că aș avea o cădere nervoasă, îi spun Lisei că de fapt ai aruncat cravata aia roz despre care ai zis că ți-a fost furată din mașină anul trecut. — Iar eu o să-i spun lui Mark că ai trișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
putea părea că și eu fac același lucru, dar acțiunile mele sunt raționale și nu implică dăruirea inimii. O, da, așa sunt. Poate o să-mi fac o insignă pe care să scrie asta în caz că cineva ar fi tentat să mă acuze de ipocrizie. Nu reușeam să opresc imaginile. Mă simțeam rău fizic și mă întrebam dacă era doar reacția normală la finalul unei relații foarte lungi. Mi-am spus să nu uit s-o întreb pe Lisa de niște articole pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
neglijatei mele cariere fără să mai bateți câmpii despre perverși psihopați? Maria simți nevoia să mai arunce o ultimă înțepătură. —Cel puțin când vei zăcea într-un șanț înjunghiată cu un cuțit de hârtie, nimeni nu va putea să te acuze că ai agravat atacul purtând haine provocatoare. Mulțumesc, Maria. Până la șapte și cinci, toți cei unsprezece invitați sosiseră, inclusiv Ashley, care s-a dovedit a fi bărbat. Făcusem insigne pentru fiecare dintre ei cu animale în miniatură lipite pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
au convins și a fost mai mult o glumă. Apoi mi-am dat seama de ceva. —Cum ai știut de mesaje? Lisa mi-a spus că nu-i zisese despre ele lui Kieran pentru că nu voia ca el s-o acuze că ar încerca să manipuleze oamenii. Și am reușit să rămân serioasă când mi-a spus-o. — Mi le-ai trimis tu, spuse Mark cu răceală. — Ți le-am trimis eu? am repetat eu mecanic. — Toate mesajele primite de la amicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să înțeleagă cât de aiurea era totul. Era un lucru să se ducă împreună să verifice un restaurant în ajunul întâlnirii mele cu un potențial psihopat. Dar ce motiv puteau avea pentru a ieși împreună în seara aceea? Maria mă acuzase că i-am încălcat teritoriul și iat-o acum încălcând teritoriul celeilalte prietenii ale mele. De ce e o problemă? Ed încerca din răsputeri să priceapă. Pentru că le spun lucruri diferite și fiecare știe alte lucruri despre mine și așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ai The Mailman! E cel mai prost film al tuturor timpurilor. Vorbea cu emoție și respect în glas. —Ceai? Cafea? —Ceai, te rog. O, ai și niște jocuri pe cinste. — Îți plac și jocurile? Am simțit înțepătura conștiinței. Pot fi acuzată de încălcare a teritoriului când el a venit la mine și nu invers? — Cui nu-i plac? Am fost președintele Clubului de jocuri în facultate. Și e un bar în Hammersmith unde ne întâlnim cu toții să jucăm. Noi mergem acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vinovată, va avea o reacție ofensivă, eu voi afla că Mark s-a culcat cu întreaga echipă de volei, cu toate în același timp, iar apoi o luăm de la capăt. Văd că ți-a venit mintea la cap! m-a acuzat ea. Și nici măcar nu ai ajuns la menopauză. Așa ceva nu s-a mai văzut la o femeie. Am zâmbit reținut. Așa că, după cum vezi, nu mai sunt femeia care le are pe toate. Sunt femeia care a obținut exact ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
timp, starea lui HJ continuă să se Înrăutățească, atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Din nou se crede la Cork, la Dublin, la Edinburgh sau la New York și, când este asigurat că se află la Londra, Își acuză slujitorii că uneltesc să Îl Înșele. Are perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bune nu erau. Lui Henry i se părură oribile, Îngrozitoare, crude. Cel mai tare Îl dureau insinuările că piesa era prea melodramatică În părțile serioase și prea generală În cele comice, fiindcă exact acestea erau defectele de care el Însuși acuzase teatrul englez. „Este oare cu putință ca adaptarea să-l fi mulțumit pe autorul romanului?“ Întreba The Academy, iar Întrebarea era usturătoare. Articolul lui William Archer era unul dintre cele mai favorabile, după cum constată Henry. Vedea În spectacol „mâna unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chinezi. Ce oribilitate... dar atât de Îndepărtată, că era greu să-ți mai stârnească vreun sentiment. Coloana „Poliției“ conținea articole infinit mai banale, dar de un mult mai ridicat interes uman. La tribunalul din Marylebone, o femeie elegant Îmbrăcată era acuzată că furase umbrelele altor două doamne, În timp ce erau ocupate În confesionalele din bisericile romano-catolice din West End. La Clerkenwell, Ernest Henry Peckham, În vârstă de 33 ani, funcționar, era acuzat de comportament indecent pe strada St Paul, joi dimineață. Martore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uman. La tribunalul din Marylebone, o femeie elegant Îmbrăcată era acuzată că furase umbrelele altor două doamne, În timp ce erau ocupate În confesionalele din bisericile romano-catolice din West End. La Clerkenwell, Ernest Henry Peckham, În vârstă de 33 ani, funcționar, era acuzat de comportament indecent pe strada St Paul, joi dimineață. Martore, două fete. Peckham, membru important al bisericii sale (Independentă). Condamnat la trei luni de muncă silnică. Vai, bietul Peckham! Viața Îi era distrusă. Mai erau scrisori pe tema chestiunii băuturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
privea pe el. Viermele invidiei și al geloziei i-o mânca de sub ochi. Se trezi prins În ceea ce romano-catolicii numesc examen de conștiință, despre care un cardinal pe care Îl cunoștea Îi explicase că face parte din pregătirea pentru spovedanie, acuzându-se de egoism, invidie, gelozie, resentimente și o lipsă corespunzătoare de generozitate, modestie, mărinimie și tărie de caracter. Până și ziarul din ziua aceea părea să confirme această judecată aspră. În The Times era un articol, aproape sigur scris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putut crede fie și timp de o clipă că Henry avea să primească din partea unui asemenea public ovații calde și unanime. Fusese un act de trădare, dar nu Îl putea dovedi și, În orice caz, nu intenționa să se Înjosească acuzându-l pe Alexander În față. Relațiile dintre ei continuară, reci și oficiale. Nu se mai duse la alte spectacole, dar, spre sfârșitul lui ianuarie, se duse la teatru Într-o dimineață, la invitația directorului, pentru a fi Înștiințat că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai trecu mult și norocul lui Wilde intră Într-un declin ireversibil. Marchizul de Queensberry, a cărui indignare provocată de presupusa seducție a fiului său de către Wilde fusese timp de săptămâni Întregi subiect de bârfă prin cluburile din Londra, Îl acuză de a practica sodomia, iar Wilde Îl dădu În judecată pentru calomnie. Queensberry apăru În fața completului de judecată pe 3 aprilie la Old Bailey, Înconjurat de interesul frenetic al publicului și presei. Wilde pierdu procesul, pentru a fi, la scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi poarte de grijă - În felul acesta, Îl putea supraveghea mai Îndeaproape pe Smith, care, În absența lui, organizase incursiuni Îngrijorătoare În modesta sa pivniță. Bănuia că individul este Într-o permanentă stare de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie, scoțând la iveală, parcă de nicăieri, farfurii și carafe, ca un iluzionist, sau stând drepți lângă servantă, cu privirile Încețoșate și chipul impasibil, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
descifrate numai cu trudă, în caz că mai pot fi descifrate vreodată. Pe mine mă vizează, lizibil, inscripția lapidară: am tăcut. Dar cum au fost atât de mulți aceia care au tăcut, rămâne considerabilă ispita de a ignora propriul eșec, de a acuza, în schimb, culpa generală sau de a vorbi despre sine doar vag, la persoana a treia: el a fost, a văzut, a avut, a spus, a tăcut... Rămâne înăuntru, în tine, acolo unde este atâta loc pentru jocuri de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mișcări de trupe care-și blocau drumul reciproc; numai refugiații silezieni încercau să-și mențină fără echivoc direcția: către vest. Ah, cu câtă ușurință țâșneau din mine cuvintele pe la începutul anilor ‘60, atunci când eram destul de lipsit de chibzuință încât să acuz faptele de minciună și să găsesc o rimă la tot ceea ce voia să fie potrivnic. În cascade se prăvălea șuvoiul de vorbe îmblânzite pe pagini întregi. În băi când fierbinți, când reci, modurile tradiționale de a povesti întinereau. Iar tăcerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]