65,754 matches
-
fluturaș ar putea sparge un geam. Forța mea fizică e un lucru evident, și acest aspect al constituției mele ar fi trebuit să-i fie familiar până atunci. De data asta nu m-a certat. A avut în voce căldură, afecțiune, îngrijorare și încă ceva, un sentiment neprecizat cu care m-a cercetat intens, mutând repede privirea de la un ochi la celălalt. Buzele uscate îi tremurau. Poate că avea o greutate pe suflet și era exact pe punctul de a mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scos nici un cuvânt. —Ceaiul e acolo, îi spusei, dând din cap. —Mulțumesc, nu beau ceai tot timpul, zise Sally cu îngâmfare. Beau o cafea dimineață și poi basta 1. —Stai să ne apucăm de lucru, Sal, spuse Melanie Marsh cu afecțiune. Și o să vezi cum o să bei ceaiul cu noi toți. Mi s-a adresat pentru prima dată, cu mâinile făcute cuib în jurul cănii. Îmi plac foarte mult. Mai târziu, urmărind-o la repetiții, aveam să-mi dau seama că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Din moment ce nu beneficiez de dieta miracol a lui Violet, trebuie să am grijă. Nu-mi trebuie mie biscuiți. Violet împroșca cu venin prin fiecare por în seara aceea, dar Janey părea că nici nu observă acest lucru, copleșind-o cu afecțiunea și sprijinul ei. Hai, nu te prosti, ești la fel de subțire ca și ea, zise ea mângâietor. Ești încântătoare - nu-i așa, Sam? Poți avea pe oricine vrei. Am clipit. Absolut, zisei eu. Păi, cred că lui Philip Cantely îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor, îmi intra pe sub piele. — Cred că mai avem nevoie de niște licoare, zise Hugo, dând pe gât ce mai avea în pahar. Stați pe loc, doamnelor. Mă ocup eu. Dispăru în mulțime. Violet îl urmări cu privirea, plină de afecțiune. — Îmi pare atât de bine că ești cu Hugo, îmi spuse ea. —A, da? Eram prudentă. Din experiența mea, fostele iubite nu erau niciodată sincere când spuneau asta; era doar un preambul pentru un comentariu care voiau să fie cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să semneze hârtiile. — Care să-și asume vina? Întrebă el zâmbind. Da, da, presupun că puteți spune asta. Dar niciodată n-a mers nimic rău. Nu cu Mike. Se pricepe foarte bine la meseria lui. Vocea ei era caldă. Laudă? Afecțiune? Sub ei, motorul se liniști până la un tors egal, apoi se auzi bufnetul greu când alunecară În docul cimitirului. Brunetti se ridică În picioare și urcă scara Îngustă spre punte, oprindu-se În vârf să țină deschisă o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
senzație. — Cum e ca persoană? Întrebă Brunetti. Vianello zâmbi, apoi făcu o grimasă. — Știți. Milanezul tipic. N-ar pronunța un „r“ nici dacă ar avea gura plină de ei, spuse el, eliminând toate r-urile din propoziție, imitând perfect această afecțiune milaneză de vorbire, atât de populară În rândul politicienilor celor mai arriviste și-a comedianților care se distrau să-i ia peste picior. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi spună cât de importante sunt tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de lichid, care se dovedise a avea o mare concentrare de PCB, care se scursese acolo din butoaiele de reziduuri toxice abandonate acolo. Deși arsurile i se vindecaseră În cele din urmă, doctorii copilei se temeau pentru viitorul ei datorită afecțiunilor neurologice și genetice care se observaseră adesea În timpul experimentelor pe animale cu substanțe pe bază de PCB. Puse revista de-o parte și se Întoarse la fișa medicală, parcurgând-o a doua oară. Simptomele erau identice, deși nu se amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai curând către el decât către Theo. —Păi, nu e deloc vina lui, a subliniat Amanda cu sălbăticie. În prima lui zi de Crăciun i-a sărit inima din piept, nu-i așa? Hugo a murmurat niște vorbe pline de afecțiune către fiul său, care însă l-a ignorat complet și a continuat să urle. Slavă Domnului, s-a gândit Hugo, că după Crăciun putea să scape ducându-se din nou la birou. Era adevărat că Neil era un idiot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bine... Acum am un alt fel de carieră, a sărit Alice legănând-o pe Rosa. Una mult mai importantă și mai plină de satisfacții. —Și asta e grozav, draga mea. Sincer. Rosa e adorabilă. Bunica și-a privit nepoata cu afecțiune. —Atunci care e problema? a întrebat Alice. Doamna Duffield a ezitat. A întins o mână și a aranjat scutecul Rosei. Păi, în primul rând, genul ăsta de lucruri. Știu că scutecele din bumbac sunt ecologice, dar nu-ți fac viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi scăpărau. Cei trei oameni s-au mutat și ei mai în sus. —Iubitor, ăă? a zis Steve Buckley neîncrezător. E clar că ar fi încântat să ne mănânce pe toți trei dintr-o singură îmbucătură. — Așa își manifestă el afecțiunea, a spus Hugo tremurând. Steve Buckley părea sceptic. —Draga mea, nu știu ce simți tu, a remarcat el, dar eu nu sunt sigur că mă mai pot concentra pe prezentarea casei cu un animal ca ăsta prin preajmă. Hugo i-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-am avut încă ocazia să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul acum adormit. I-a făcut semn lui Alice să meargă în sufragerie. — Ia loc. Eu mă duc să-l pun pe Theo în pat. Servește-te cu ceva de băut - sunt niște sticle pe undeva. Hugo se întreba exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fascinată de apă. Mai ales de cea care ieșea din robinetele de la cada de baie. În rarele ocazii când asta se întâmpla. Judecând după mormăielile lui interesate, și lui Theo îi plăcea apa. Alice l-a mângâiat pe cap cu afecțiune. Era cu-adevărat un băiețel drăguț. Uitându-se la el cum chicotea în timp ce fixa apa, atât de fericit, atât de nerăbdător să fie amuzat, Alice a simțit un soi de indignare uluită în numele copilului. Cum putea cineva, chiar și Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa se așteptase el. —Pensie alimentară? a întrebat Hugo. Cuvintele astea i-au tăiat avântul dat de bucuria care începuse să crească în el. — Știi că sunt lefter. Mi-am pierdut slujba. —Am aflat. Amanda l-a privit aproape cu afecțiune. —Ratatule! Normal că eu am să ți-o plătesc ție. Pentru creșterea lui Theo. Amanda s-a uitat la ceas. — Fir-ar al dracului! Atâta e ceasul? Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
când, devenit nonagenar, s-a mutat În lumea celor drepți. Primește-l, Doamne, și pe acest luptător pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, În Legiunea din Cer a Arhanghelului Mihail. -Ștefan Urse! Prezent! Admirabil medic uman Chinuit În mulți ani de afecțiunea prostatică numită adenom, pe care o tratam cu medicamentul „Prostamol uno” și cu ceaiuri diuretice din ghimpe și pufuliță cu flori mici ca să nu ajung la intervenția chirurgicală, fui nevoit, până la urmă, să mă internez În vederea extirpării tumorii acesteia chinuitoare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare, ochi albaștri, o remarcabilă soprană; Lucia (Lucica) T., frumusețe moldovenească, spirit practic, va nega cu vehemneță, mai târziu, implicarea ei În acest grup; Ecaterina (Tuța
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu anumite calități. Nu neg faptul că prin creșterea densității optice a apei sfințite și scăderea numărului de bacterii dăunătoare, despre care se spune că s-ar fi demonstrat științific, e posibil ca această apă să ajute la vindecarea unor afecțiuni organice. Dar ce părere ai de faptul că se precizează că această apă sfințită Îi vindecă numai pe cei credincioși? Dacă apa sfințită are cu adevărat puterea de a vindeca, nu ar trebui să aibă efect și asupra celor necredincioși
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
anumit efort fără să se deregleze. Și atunci cum putem ști dacă ne folosim organismul În condiții de solicitare normală, sau nu? O să mai vorbim despre asta și cu altă ocazie. Pentru ceea ce discutăm acum, despre importanța credinței În vindecarea afecțiunilor organismului, e de ajuns să știm deocamdată că boala apare atunci cînd organismul este suprasolicitat, nu are suficient «combustibil» pentru a rezista la solicitarea la care Îl supunem și Începe să se uzeze. Dar Înainte de a Începe să se uzeze
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
astfel organismului să nu mai consume din energia lui, pentru a face față stării de agitație și teamă de ce s-ar putea Întîmpla. În acest fel, puținele resurse de care mai dispune organismul, pot fi folosite numai În lupta cu afecțiunea respectivă. Deci s-ar părea că mai mult rău ne poate face frica de moarte, decît boala Însăși? Nu atît frica de moarte, cît mai degrabă teama că nu ar exista nici o posibilitate ca lucrurile să meargă spre bine. Niciun
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
care să-l vindece, dacă i se dă să Înghită o pilulă care nu conține absolut nimic, dar despre care i se spune că e un medicament (poate să i se spună că e și nou descoperit) care vindecă acea afecțiune, spre mirarea noastră vom constata că afecțiunea se ameliorează sau chiar se poate vindeca. Ei bine, asta ce Înseamnă? Înseamnă că organismul avea resurse cu care să poată lupta și să poată vindeca afecțiunea, dar avea nevoie de «ceva», de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dă să Înghită o pilulă care nu conține absolut nimic, dar despre care i se spune că e un medicament (poate să i se spună că e și nou descoperit) care vindecă acea afecțiune, spre mirarea noastră vom constata că afecțiunea se ameliorează sau chiar se poate vindeca. Ei bine, asta ce Înseamnă? Înseamnă că organismul avea resurse cu care să poată lupta și să poată vindeca afecțiunea, dar avea nevoie de «ceva», de un «impuls» care să-l facă să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și nou descoperit) care vindecă acea afecțiune, spre mirarea noastră vom constata că afecțiunea se ameliorează sau chiar se poate vindeca. Ei bine, asta ce Înseamnă? Înseamnă că organismul avea resurse cu care să poată lupta și să poată vindeca afecțiunea, dar avea nevoie de «ceva», de un «impuls» care să-l facă să lupte cu boala. În această situație, cînd se omul se roagă și crede cu tărie că prin rugăciune Dumnezeu Îl va ajuta să se vindece, de fapt
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cînd se omul se roagă și crede cu tărie că prin rugăciune Dumnezeu Îl va ajuta să se vindece, de fapt apelează la un «placebo» care Îl ajută să scape de starea de disperare dată de teama de moarte din cauza afecțiunii grave de care suferă. Deci speranța În ajutorul lui Dumnezeu funcționează ca un «placebo», care dă acel impuls organismului de a-și folosi rezervele de energie În lupta cu boala. Dacă omul e disperat de situația În care se află
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pierd Încrederea că oricînd se poate găsi o cale de rezolvare, tocmai această Încredere le va da și puterea de a rezista, ajutîndu-i să-și economisească energia organismului care va avea În acest fel puterea de a lupta cu orice afecțiune, menținîndu-i sănătoși. Hai să vorbim puțin despre stres! Era o duminică de iulie din acelea care Îmi plăceau mie foarte mult, cu un cer acoperit de o perdea de norișori mărunți, care Îți dădeau voie să te bucuri din plin
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
primului copil care ia Încîntat cu apariția lui În viața familiei, iar următorul care se naște, nemaifiind o «noutate», În tot ce face parcă nu mai este la fel de «grozav» ca cel dintîi și nu se mai bucură de aceeași «nemărginită» afecțiune. Ori această tratare diferită va fi resimțită neplăcut de cel de-al doilea copil, cu aceleași efecte de care aminteam mai Înainte. Chiar și părinții pot cădea În această capcană. Tatăl părînd a iubi mai mult pe unul dintre copii
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Iuliana. Nu suntem roboți. Avem trup și în el avem suflet... Mai mult ori mai puțin sensibil, după cum am fost născuți și educați, desigur, o liniști Eugen. Se reașeză și el pe scaun și o privi cu înțelegere și multă afecțiune. Poate că ea s-ar fi bucurat nespus de mult să-i vadă ochii în acele momente, dar nu-l privea. Avea ochii închiși și părea adânc gânditoare. Cu voce scăzută, aproape șoptită, ca mai devreme, continuă. - De acolo a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]