13,008 matches
-
de-a doua jumătate al primului mileniului au fost concentrate în partea de nord a Mureșului, printre acestea aflându-se cea de la Vladimirescu - "Schanzen", datată în perioda secolele al VIII-lea și al IX-lea, conform examinărilor din timpul descoperirilor arheologice. În secolul al X-lea, maghiarii au început expansiunea lor în Transilvania, una dintre principalele căi de acces fiind valea Mureșului. Acest moment istoric fiind confirmat de descoperirea arheologică a mormântului unui luptător maghiar la Pădurea Ceala. Românii aflați în
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
VIII-lea și al IX-lea, conform examinărilor din timpul descoperirilor arheologice. În secolul al X-lea, maghiarii au început expansiunea lor în Transilvania, una dintre principalele căi de acces fiind valea Mureșului. Acest moment istoric fiind confirmat de descoperirea arheologică a mormântului unui luptător maghiar la Pădurea Ceala. Românii aflați în subordinea lui Glad, sub amenințarea invaziilor ungare au construit o cetate de pământ la Vladimirescu - "Schanzen". Luptătorii unguri cucerind și distrugând cetatea la mijlocul secolului al X-lea. Reconstrucția cetății
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
cetate de pământ la Vladimirescu - "Schanzen". Luptătorii unguri cucerind și distrugând cetatea la mijlocul secolului al X-lea. Reconstrucția cetății are loc sub domnia voievodului Ahtum, dar fortăreața a fost complet distrusă în anul 1028 după o altă invazie maghiară. Descoperirile arheologice certifică existența unor sate în zona orașului actual și împrejurimi, începând cu secolul al XI-lea. Din aceeași perioadă, respectiv anii 1080 - 1090 datează și prima menționare scrisă a toponimului "Orod". Tot ceea ce a rămas din vechea reședință ecleziastă și
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Cultelor, Liga „Mareșal Ion Antonescu” (1990-2003). De asemenea, face parte din colegiile de redacție ale revistelor „Europa XXI” (Iași) și „Historia Urbana” (Sibiu), publicații ale Academiei Române. Activitatea sa a fost distinsă cu mai multe premii: Stela Cheptea a efectuat cercetări arheologice la Iași, Baia, Hârlău, Cotnari etc. În anul 2001, a coordonat cercetările arheologice de la Curtea Domnească din Hârlău. Săpăturile arheologice efectuate la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău în anul 2001 au dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
redacție ale revistelor „Europa XXI” (Iași) și „Historia Urbana” (Sibiu), publicații ale Academiei Române. Activitatea sa a fost distinsă cu mai multe premii: Stela Cheptea a efectuat cercetări arheologice la Iași, Baia, Hârlău, Cotnari etc. În anul 2001, a coordonat cercetările arheologice de la Curtea Domnească din Hârlău. Săpăturile arheologice efectuate la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău în anul 2001 au dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor și ruinelor a două biserici mai vechi: una din a doua jumătate a
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
Historia Urbana” (Sibiu), publicații ale Academiei Române. Activitatea sa a fost distinsă cu mai multe premii: Stela Cheptea a efectuat cercetări arheologice la Iași, Baia, Hârlău, Cotnari etc. În anul 2001, a coordonat cercetările arheologice de la Curtea Domnească din Hârlău. Săpăturile arheologice efectuate la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău în anul 2001 au dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor și ruinelor a două biserici mai vechi: una din a doua jumătate a veacului al XIV-lea și a doua
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
a veacului al XIV-lea și a doua construită, probabil, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). În iunie 2007, Stela Cheptea a supravegheat deshumarea osemintelor mitropolitului Varlaam Moțoc al Moldovei din mormântul de la Mănăstirea Secu. În 2007 a condus cercetările arheologice din zona Halei Centrale din Iași, unde s-au descoperit ruine ale unor imobile cu prilejul construirii unui pasaj pietonal subteran. Cel mai vechi imobil descoperit acolo din secolul al XVII-lea. Începând din 2008, după începerea lucrărilor de consolidare
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
complex monahal din vremea lui Augustin. în anul 1011, catedrala a fost grav avariată în timpul incursiunilor vikingilor asupra Angliei. În timpul arhiepiscopului Lyfing (1013-1020) sau a succesorului său Aethelnoth (1020-1038), a fost adăugat catedralei un oratoriu al Sfintei Maria. Conform săpăturilor arheologice, oratoriul avea formă hexagonală, era flancat de turnuri și conținea tronul arhiepiscopal, mutat mai târziu în catedrală. Catedrala a fost distrusă de un incendiu în anul 1067, la un an după ce normanzii au cucerit Anglia și au instituit o nouă
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
de tip adunat, formată pe terasele inferioare ale pârâului omonim, altitudinea în centrul satului fiind de 328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu. Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
de locuințe): pe malul Văii Șurilor din Aiton, la “Șanțul Păgânilor“ din Moldovenești, la Mihai Viteazu și la Bădeni. La Turda, lângă lacul nr.1 (“Carolina“) de la Durgău, s-a descoperit o daltă de piatră și cca 30 silexuri neolitice. Arheologic, în zona Turda, este bine documentată și perioada de sfârșit a neoliticului, de tranziție spre epoca bronzului - eneoliticul (2000-1700 î.C.). Urme ale acestei perioade (“cultura Coțofeni“) apar în multe locuri din zonă. Epoca cuprului (calcolitic) este reprezentată de obiectele
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
la Potaissa în secolele III și IV (după retragerea trupelor romane și a unei părți din populație) a fost modest și nu lipsit de primejdii. Relevante sunt diminuarea calității vieții, scăderea activității economice, revenirea la economia naturală și ruralizarea. Dovezile arheologice de viață la Potaissa par a se stinge la începutul ultimului sfert al secolului al IV-lea. Ca și în celelalte foste orașe ale Daciei romane, invazia hunilor și a aliaților lor a constituit o puternică lovitură, provocând probabil împrăștierea
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
mai vechi comunități rurale preexistente sau înfiripând noi așezări. Orașul Potaissa cade în ruină și nu va mai fi locuit decât sporadic în următoarele secole. Situația se modifică spre finele epocii de formare a poporului român (secolele VIII-IX), când descoperirile arheologice confirmă existența unei noi așezări umane la Turda, aflată în zorii Evului Mediu. Condițiile de viață ale populației autohtone sunt întrevăzute în existența obștilor sătești, conduse de cneji, juzi sau oameni în vârstă, aleși de comunitatea sătească. Așezările populației românești
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
a Marelui Rift African, unde se suprapune Eritreea, regiunea Afar din Etiopia, și Djibouti. este singurul loc de pe glob unde poate fi studiată la zi deriva continentelor. Afar este cunoscută ca unul din leagănele hominizilor, care conține Middle Awash (Sit arheologic), locul unde s-au descoperit fosile hominide, cum ar fi Ardi, (Ardipithecus); Craniul Gawis, locul celei mai vechi unelte din piatră din lume și Hadar, locul unde a fost găsită Lucy, specimenul fosilizat de Australopithecus afarensis. Depresiunea Afar include Deșertul
Depresiunea Afar () [Corola-website/Science/322053_a_323382]
-
unde este menționat satul Arpășești aflat lângă Todirești, sat dispărut în prezent. Se presupune că primele lăcașe de închinăciune au fost construite la puțin timp după întemeierea satului. Ele au fost realizate după posibilitățile comunității, din lemn sau vălătuci. Chestionarele arheologice întocmite la inițiativa lui Alexandru Odobescu la începutul secolului al XIX-lea amintesc două altare de biserică, aflate în stare de ruină, în satul Hărpășești. Un asemenea altar se afla pe locul numit Siliște, la sud de Hărpășești, unde se
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
în aval de hidrocentrala Porțile de Fier I, între România și Șerbia, la sud-est de municipiul Drobeta Turnu-Severin, în dreptul localității Simian din județul Mehedinți. Insula are o suprafață de 55,50 de hectare. Că încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Simian. Descoperirile arheologice arată că insula a fost locuită încă din neoliticul mijlociu, găsindu-se urme ale culturilor Starčevo-Criș și Turdaș-Vinca. În anul 1968, înainte de construcția lacului de acumulare Porțile de Fier, obiectivele turistice de pe insulă Ada Kaleh au fost mutate pe , obiective
Insula Șimian () [Corola-website/Science/322152_a_323481]
-
politice, care arată ca procedeele prin care RMGC dorește să exploateze zăcămintele de la Roșia Montană sunt de natură să distrugă situri istorice importante (între care propus pentru includere în Patrimoniul Mondial UNESCO, precum și câteva zeci de monumente istorice și situri arheologice de interes local) și să provoace deteriorarea gravă și ireversibilă a mediului înconjurător, inclusiv a doua arii protejate. În schimb, unii localnici speră că dezvoltarea proiectului va revitaliză economia zonei afectată grav de anii comunismului prin naționalizarea exploatării miniere, iar
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
de exploatare a fost acordată de către autoritățile române în 1999 fără licitație companiei de stat Minvest, după care, în urma constituirii RMGC, licență a fost transferată acestei companii la care Minvest deținea circa 20% din acțiuni. În 2000, au început cercetări arheologice ample în principalele situri din zonă, în scopul descărcării arheologice pe care Ministerul Culturii o considera la acea vreme posibilă și suficientă pentru conservarea patrimoniului, cu participarea echipelor de specialiști de la Muzeul Național al Unirii Albă Iulia și de la Centrul
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
fără licitație companiei de stat Minvest, după care, în urma constituirii RMGC, licență a fost transferată acestei companii la care Minvest deținea circa 20% din acțiuni. În 2000, au început cercetări arheologice ample în principalele situri din zonă, în scopul descărcării arheologice pe care Ministerul Culturii o considera la acea vreme posibilă și suficientă pentru conservarea patrimoniului, cu participarea echipelor de specialiști de la Muzeul Național al Unirii Albă Iulia și de la Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Național pentru evaluarea potențialului arheologic
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
arheologice pe care Ministerul Culturii o considera la acea vreme posibilă și suficientă pentru conservarea patrimoniului, cu participarea echipelor de specialiști de la Muzeul Național al Unirii Albă Iulia și de la Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Național pentru evaluarea potențialului arheologic și arhitectural al Roșiei Montane. Conform obligațiilor sale legale, RMGC a asigurat finanțarea lucrărilor. În perioada iunie 2002-mai 2004 și octombrie 2006-februarie 2008, RMGC a achiziționat proprietăți în zona proiectului, pe baza unui "Plan de acțiune pentru strămutare și relocare
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
rând, sub dominația ostrogoților, francilor și venețienilor. Istoria orașului a continuat să reflecte amplasarea și importanța să, la fel ca cea a regiunii, în redesenarea granițelor europene. Identificarea istorică și etnică a teritoriului poate fi stabilită de prezență, pe siturile arheologice, a instalațiilor venete, marcate de caracterul materialelor specifice și a urnelor funerare, adesea denumite "venete", fără o altă specificație.
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
decrepitudine morală. În anul 1936, începe lucrul la cel de-al doilea „Triptic”, intitulat „Ispita” ("Die Versuchung"), inspirat de opera lui Gustave Flaubert, ”"La Tentation de Saint Antoine"„. În 1937, regimul nazist organizează expoziția „Artă degenerată” ("Entartete Kunst") în Institutul Arheologic din München, unde sunt expuse exemplar și zece tablouri ale lui Max Beckmann. Peste 500 opere ale lui Beckmann sunt îndepărtate din muzeele germane. Împreună cu soția sa, artistul emigrează la Amsterdam, în Olanda. În mai 1940, trupele germane ocupă Olanda
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
06:00-19:30, mai-octombrie 06:00-21:00, acces liber. În turn se poate urca între orele 09:00-16:00. Tezaurul este deschis zilnic între 10:00-18:00. Adresa: Kölner Dom/Domplatz Sit web: www.koelner-dom.de Muzeul Romano-Germanic expune piese arheologice, de origine romană, descoperite în Köln și în împrejurimi. Aici poți admira cea mai mare colecție de obiecte din sticlă, provenind din acea perioadă. Program: marți-duminică 10:00-17:00. Adresa: Roncalliplatz 4, 50667 Köln Sit: www.museenkoeln.de/roemisch-germanisches-museum Ca
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
Kaufhof. Construită între secolele XIV-XVII, această clădire este cunoscută în întreaga lume pentru frumusețea și puritatea stilului arhitectural. Turnul primăriei, cu o înălțime de 61 m a fost ridicat din banii breslelor. În timpul lucrărilor de construcție au fost descoperite dovezi arheologice ce atestă prezența unui praetorium roman. Acestea pot fi văzute și astăzi. De patru ori pe zi, la 09:00, 12:00, 15:00 și 18:00, se aud clopotele (Glockenspiel) bătând în turnul Vechii Primării. Program: luni-joi 09:00-15
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
studiul sculpturilor demonstrează faptul că babilonienii stăpâneau perspectiva optică. Primele lentile cunoscute în istorie au fost realizate din cristal, cel mai adesea cuarț, fiind datate în jurul lui 700 î.Hr. și aparținând civilizației asiriene. În acest sens, cea mai celebră vestigie arheologică o constituie "lentila de la Nimrud", descoperită în regiunea actualului Kurdistan. Și la statuile egiptene s-au găsit elemente similare, datate chiar anterior celor asiriene, dar este posibil ca acestea să fi fost doar simple elemente de decor. La vechii greci
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
(sau Atanaric) a fost un zid de apărare, aflat între localitățile Ploscuțeni pe Siret și Stoicani pe Prut, pe o distanță de 90 de km, separând Câmpia Română de Podișul Moldovei. Cercetările arheologice au determinat existența unei palisade de lemn, care a sfârșit printr-un incendiu și a unor capcane, în fața șanțului, concretizate prin gropi adânci și dese. Nu a fost atestată până în prezent existența între aceste gropi-capcane a unor "murex". Valul este
Valul lui Athanaric () [Corola-website/Science/329604_a_330933]