12,392 matches
-
mari. Prima genealogie a acestei familii a fost alcătuită de Sever de Zotta, publicată în anul 1933; în acest scop, Sever Zotta a consultat documentele familiei Flondor între anii 1900-1901 la Storojineț, la domeniul lui Iancu Flondor. Această familie de boieri moldoveni nu a avut inițial numele Flondor. Toader Albotă, "vel armaș" (mare armaș), poreclit Fliondor, era frate cu Gheorghiță Ciudin, cei doi frați au fost fiii lui Pavel Albotă, vornic de Poartă sub Vasile Lupu. Printr-o hotarnică din 1
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea." Cronicile Moldovei îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, George Duca "„(...) mult i-au mustrat, și au orînduit pe
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, George Duca "„(...) mult i-au mustrat, și au orînduit pe Toader Fliondor, vel armaș, poruncindu-i de le-au tăiat capetele la tustrei, ziua amiază zi la fîntînă, înaintea porții curților domnești”.", citat în . Fiul lui Toader, vel medelnicerul Șerban
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
fîntînă, înaintea porții curților domnești”.", citat în . Fiul lui Toader, vel medelnicerul Șerban Flondor (1683-1768) (în documente "Fliondor") a primit în 8 ianuarie 1730 de la domnitorul Moldovei Grigorie Ghica Vodă o confirmare în dregătoriile de mare medelnicer și vornic: "„credincios boierul Domniei mele Dumnealui Șarban Flondor, ce l-am făcut medelnicer mare și vornic la Câmpulungu rusesc, cari ni s-au jăluit zicând că porecla lui este Albotă, acu s-au schimbat în Flondor pentru care au arătat dovezi un uric
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
rusești. După anexarea Bucovinei de către Austria Habsburgică în 1775, noua administrație imperială și-a propus integrarea în structurile proprii a boierimii românești. Numărul familiilor boierești române din Bucovina între anii 1775-1786 (după alipirea Bucovinei la Galiția) era: 18 familii de boieri mari, 119 familii de boieri mici și 154 familii de mazili . Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o patentă imperială ce stabilea: Majoritatea boierilor din Bucovina au cerut și au obținut indigenatul (cetățenia) și înmatricularea în registrul de
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
Austria Habsburgică în 1775, noua administrație imperială și-a propus integrarea în structurile proprii a boierimii românești. Numărul familiilor boierești române din Bucovina între anii 1775-1786 (după alipirea Bucovinei la Galiția) era: 18 familii de boieri mari, 119 familii de boieri mici și 154 familii de mazili . Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o patentă imperială ce stabilea: Majoritatea boierilor din Bucovina au cerut și au obținut indigenatul (cetățenia) și înmatricularea în registrul de evidență al nobilimii (Bukowiner Majestätsbuch
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
din Bucovina între anii 1775-1786 (după alipirea Bucovinei la Galiția) era: 18 familii de boieri mari, 119 familii de boieri mici și 154 familii de mazili . Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o patentă imperială ce stabilea: Majoritatea boierilor din Bucovina au cerut și au obținut indigenatul (cetățenia) și înmatricularea în registrul de evidență al nobilimii (Bukowiner Majestätsbuch). Cei mai mulți boieri devin "cavaleri" ("Ritter von"), cîțiva baroni ("Herrenstand") și doar o familie, Wassilko de Serecki, conte ("Hochadel") . Familia Flondor a
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
și 154 familii de mazili . Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o patentă imperială ce stabilea: Majoritatea boierilor din Bucovina au cerut și au obținut indigenatul (cetățenia) și înmatricularea în registrul de evidență al nobilimii (Bukowiner Majestätsbuch). Cei mai mulți boieri devin "cavaleri" ("Ritter von"), cîțiva baroni ("Herrenstand") și doar o familie, Wassilko de Serecki, conte ("Hochadel") . Familia Flondor a obținut nobilitatea austriacă prin diploma de recunoaștere a nobilității din 7 aprilie 1796, emisă de către comisia abilitată de la Lemberg, în care
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava. Prima atestare documentară a satului Bosanci datează din 14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" În anul 1774 a fost construită în satul Bosanci o biserică de lemn de către meșterii populari Chiril Ungureanu și Crăciun Cazac. Aceasta devenind neîncăpătoare a devenit necesară construirea unei noi biserici
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
2015, având codul de clasificare . Biserica de lemn din Costești a fost construită în anul 1777 (potrivit unei inscripții pe strană și a sinodicului bisericii), pomelnicul bisericii atestând anul 1594 ca an al construcției. Ctitorul bisericii este considerat a fi boierul Petre Palade Secară, biserica fiind situată vizavi de curtea boierească (fost sediu CAP în perioada comunistă). Mormântul ctitorului se află în imediata apropiere a bisericii. Prezența pomelnicului care ajunge în timp până la 1594 i-a făcut pe unii vizitatori să
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
vizitei la Sinaia a împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph al Austriei. Șaua Baiului din Munții Diham. Pentru muntele Baiu s-a purtat timp de câteva decenii, la începutul secolului XIX, un proces între râșnovenii stăpânitori ai muntelui din anul 1593 și boierii Dudescu, Crețulescu, Răducanu, Paleologu și medelnicerul Grigorie, care revendicau proprietatea muntelui. Denumirea de Baiu (supărare, necaz) se pare că vine de la acest litigiu.
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
Nijni Novgorod, Tambov și Penza. Proclamațiile chemând la răscoală au apărut chiar și în Moscova și Novgorod. Populația a fost ridicată ușor la luptă datorită promisiunilor lui Razin de eliberare a celor oprimați de jugul exploatării și de alungare a boierilor și reprezentanților puterii, care ar fi avut drept consecință instituirea egalității absolute în ținuturile locuite de ruși. Soarta răscoalei a oscilat până la începutul anului 1671, când, după ce rebeliunea a început să dea semene de slăbiciune, a mai durat aproximativ șase
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: "Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori!" sau "Emigranți voluntari". În Basarabia, 90 vagoane au pornit din stația Taraclia, 44 vagoane - din stația Basarabeasca, 44 vagoane - din stația Căușeni, 48 vagoane - din stația Tighina, 187 vagoane
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
bisericilor și de sistemul de învățământ religios și laic. Populația zaporojiană era multinațională și, în afară de CAZACI, existau reprezentanți ai altor etnii: moldoveni, ruși, evrei, tătari, polonezi sau lituanieni. Structura socială era foarte diversificată. În rândurile populației se găseau șleahtici sau boieri scăpătați, negustori, țărani, bandiți, evadați de pe galerele turcești, etc. Dacă la începutul existenței Zaporojiei, aceste formațiuni formau bande de răufăcători care se ocupau în principal cu jaful și care erau în bună măsură independente de conducerea centrală, spre mijlocul secolului
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
în limba română cu caractere chirilice: Această biserică sau făcut de arhimandritul Filaret Scriban. 1851"". Filaret Scriban a donat Bisericii "Sf. Treime" un teren de 20 de hectare de pământ, în localitatea Bucium (județul Iași), pe care îl primise de la boierul Alexandru Sturza, cu care se afla în relații de prietenie. Biserica a fost acoperită inițial cu draniță și avea un turn în formă de bulb de ceapă. Pereții interiori nu erau pictați, fiind împodobiți cu icoane și tablourile ctitorilor. În
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
actuală a fost executată între anii 1942-1943, după modelul alteia mai vechi. În decursul timpului, Biserica "Sf. Gheorghe" din Ștefan cel Mare a beneficiat de donații de obiecte de cult sau de alte odoare din partea stăpânilor moșiei, în principal a boierilor cantacuzini. Printre odoarele de preț care se află în patrimoniul parohiei sunt de menționat următoarele: Parohia a mai avut și o Evanghelie tipărită în 1697 la Mănăstirea Snagov de către Antim Ivireanul, o carte foarte rară. În curtea biserici, în apropiere
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
XIX-lea. Conacul se află în imediata apropiere a bisericii "Sf. Gheorghe", înspre sud-est Casa Iordache Cantacuzino, azi școală, a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004, având . La începutul secolului al XVII-lea, marele boier Costea Bucioc era proprietarul moșiei Șerbești. El avea două fete: Ecaterina și Teodora (Tudosca). Ecaterina s-a căsătorit cu boierul Iordache Cantacuzino, care descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004, având . La începutul secolului al XVII-lea, marele boier Costea Bucioc era proprietarul moșiei Șerbești. El avea două fete: Ecaterina și Teodora (Tudosca). Ecaterina s-a căsătorit cu boierul Iordache Cantacuzino, care descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Cea de-a două fiică, Tudosca, s-a căsătorit cu viitorul domnitor Vasile Lupu. Prin aceste căsătorii, moșia
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
marele boier Costea Bucioc era proprietarul moșiei Șerbești. El avea două fete: Ecaterina și Teodora (Tudosca). Ecaterina s-a căsătorit cu boierul Iordache Cantacuzino, care descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Cea de-a două fiică, Tudosca, s-a căsătorit cu viitorul domnitor Vasile Lupu. Prin aceste căsătorii, moșia Șerbești s-a împărțit între cei doi gineri ai boierului Costea Bucioc; Iordache Cantacuzino a devenit proprietarul părții nordice
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Cea de-a două fiică, Tudosca, s-a căsătorit cu viitorul domnitor Vasile Lupu. Prin aceste căsătorii, moșia Șerbești s-a împărțit între cei doi gineri ai boierului Costea Bucioc; Iordache Cantacuzino a devenit proprietarul părții nordice a moșiei, spre Cârligi. Iordache Cantacuzino s-a stabilit la Șerbești în jurul anului 1630, construindu-și aici pe la mijlocul secolului al XVII-lea o reședință boierească. El a îndeplinit rangul de mare
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
Iordache Cantacuzino s-a stabilit la Șerbești în jurul anului 1630, construindu-și aici pe la mijlocul secolului al XVII-lea o reședință boierească. El a îndeplinit rangul de mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. În anul 1637, cumnatul său, domnitorul Vasile Lupu a zidit aici o biserică. Biserica și curtea boierească erau împrejmuite cu zid de piatră
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul . Conform tradiției, Hanul de la Șerbești a fost construit în secolul al XVII-lea , în perioada domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Prin căsătoria cu Doamna Tudosca, fiica marelui boier Costea Bucioc, Vasile Lupu devenise proprietarul unei jumătăți din satul Șerbești. În anul 1637 el a construit acolo o biserică. Hanul a fost construit în centrul satului, la jumătatea distanței dintre Tupilați (unde se află Hanul Ancuței) și Piatra Neamț, pe
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]
-
mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie. În anul 1775, nordul Moldovei a fost anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc s-a amenajat un casă de vânătoare pentru membri familiei imperiale. Aici poposeau boierii și demnitarii austrieci când se întorceau de la vânătoare. Clădirii i s-a adăugat un etaj cu patru încăperi, unde se pătrundea de pe o scară exterioară. După instaurarea regimului comunist în România, imobilul a fost trecut în proprietatea statului, foștii proprietari
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
incintă reprezintă pe Iisus între cei doisprezece apostoli, în mărime naturală, și sunt unice în România. Întregul ansamblu se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica de lemn a fost construită în anul 1802 pe cheltuiala boierului Vasile Curt, stăpânul de atunci al moșiei Hilișeu. Deasupra ușii de intrare, sub o serie de sculpturi florale, se află săpat în ușorul ușii "„1802, mai 21”". Conform tradiției locale, biserica ar fi fost nucleul unui schit de călugărițe, așezat
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
de călugărițe, așezat în mijloc de codru. Biserica a fost completată într-o fază ulterioară cu poartă și zid de incintă, de o nouă generație din familia proprietarilor de moșie, Alecu și Ana Curt. Bătrânii satului povestesc că "„Ana, soția boierului, a fost catolică și boierul a fost ortodox ... ca să nu se certe cu soția sa, a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.”" Această clopotniță este ridicată de către Ana Curt, născută Berneasa, (1832-1867), pe la 1858, odată cu monumentul funerar din incinta
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]