12,073 matches
-
356. 918 Ibidem. 919 Ibidem, p. 417. 920 Ibidem, p. 59. 248 caracterizarea pe care o face acestei donna demonicata: „gâsca de femeie”, „cap de bostan”, „săraca, și proastă precum noaptea”921, „neroada de femeie”, „nătăfleață”922, „ca una ce călca în gropi de proastă ce era”, „apuca ușor momeala”923. Sunt puține situații când un personaj feminin negativ este catalogat atât de critic și aceasta poate datorită lipsei inteligenței, pe care autorul italian nu o poate scuza în niciun fel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vieții poetului „este ca și cum ai scormoni în excrementele unui sfânt”. Poate că acest text n-ar trebui reprodus în întregime, dar faptul că nu s-a republicat nicăieri până acum, decât citate luându-se din el, ne îndeamnă să ne călcăm pe inimă și să-l încredințăm publicului mai larg, cu speranța declarată că-l vor rediscuta și medicii specialiști. în privința nepotrivirilor de ordin general, reieșind din sofistica argumentării, ne propunem să spunem, și noi, câteva cuvinte. Nu putea, de pildă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vestea nenorocirei mă zdruncinase cu desăvârșire. M am dus să-l văd. Mi s-a deschis o ușă și m-am aflat într-o sală lungă, în care erau cel puțin douăzeci de oameni, toți bolnavi: fiecare cu ticuri deosebite. Călcam pentru întâiași dată într-o asemenea casă și era firesc ca tabloul ce mi se desfășura sub ochi să-mi sporească emoțiunea. Tremuram, cu toată uniforma de soldat ce purtam în vremea aceea. Meșterul se afla tocmai în fundul sălii, într-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
curajul, dintre eminescologi, să editeze separat aceste scrisori și să le comenteze. În 1933, însă. I.E. Torouțiu le integrează în volumul IV din colecția sa „Studii și documente literare”, cu informația minim necesară în note. Pentru aceasta, însă, el își calcă pe principii, deoarece până acum depunea în Biblioteca Academiei Române originalele pentru tot ce publica în volumele sale. De data aceasta el afirmă pentru unele scrisori că: „...se găsesc în posesiunea d lui inginer Dimitrie Șt. Emilian și a doamnei Cornelia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
iunie/5 iulie 1887). Nu vom lua de bune observațiile ei privind viața boemă ca fiind același lucru cu boala și nu vom crede că doctorul Isac l-ar fi putut face pe Eminescu să mănânce la timp, să-și calce pantalonii, să se bărbierească, etc. (într-o altă scrisoare Hanrieta se laudă că l-a determinat pe fratele ei să se bărbierească singur) dar trebuie să ținem cont de opinia ei după care Eminescu avea nevoie de cineva care să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Institutului”. Doctorul murise la 3 noiembrie 1918 (vezi Enciclopedia Predescu) dar George Potra crede că are în mână un raport al său încă de prin 1889. Era necesară o analiză mai atentă a hârtiei (care este semitransparentă, un fel de „calc” din zilele noastre, oricum, improprie secolului al XIXlea) și a scriiturii (care nu este așa de veche cum afirmă editorul). În plus, editorul este neatent și în acest raport se face afirmația: „Este cu totul de domeniul fanteziei mărturia lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atenția autorului „Conjurației anti Eminescu” asupra unei consecințe posibile a acestui mod de abordare ca a sa: compromite tema și dacă cineva, cândva, o va relua cu informație și demonstrație nouă se va putea zice că nu vrea decât să calce pe urme bătute o dată în... nisip. Și de aceea sunt dornic să storc de minciuni sau rătăciri logice studiul acesta îndelung al lui Călin L. Cernăianu: pentru a rămâne din sutele de pagini înfoiate cele câteva zeci cu adevărat necesare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nepoata" (femeia) spală, apoi, mâinile moașei tot cu apă sfințită 207. După ce spală și cămașa femeii în aceeași apă, moașa ia "scăldătoarea" și o aruncă într-un loc retras, "pe unde nu umblă nici oamenii, nici vitele, anume ca să nu calce într-însa și să se bolnăvească" 208. Dacă se întâmplă să fi luat cineva "somnul" copilului, pentru a-l recâștiga, mama cumpără o ulcică nouă, se duce la trei fântâni și aduce "apă neîncepută", iar, la întoarcere, nu vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din această lume în cealaltă, să fie cunoscut de diavol." 227 Apa, în care s-a spălat mortul, se varsă la rădăcina unui copac, într-un loc retras, "pentru ca să nu umble nicio vietate pe locul acela, fiind păcat să se calce cu picioarele" 228. După așezarea în sicriu, i se pune în mâna mortului un ban, pentru a avea cu ce plăti "luntrea" 229 ce-l trece în cealaltă lume obiceiul de a plăti pe cineva ca să-l treacă pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarelui 279. a. Nașterea La români, momentele esențiale ale vieții nașterea, nunta și petrecerea din această lume sunt vegheate de divinitățile domestice, reprezentate de focul vetrei care interzice sau dezleagă. Astfel, femeia care trebuie să nască nu are voie să calce pe foc deoarece copilul care se va naște va avea un fel de "foc", numit "foc viu" 280. După "scăldarea" copilului, pentru a-l feri de deochi, moașele din Bucovina fac un "cănaf" de lână roșie și-l bat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cap, pleacă la revărsat de zori, la Fântâna Zânelor și se roagă în felul următor: "Albele și frumoasele, / Albele și dulcile, / Sfânta Maria să vă întoarcă spre bine. Voi să ne iertați, / Că suntem găini oarbe / Și nu știm unde călcăm; Ce ne-ați luat să ne dați (sănătatea) / Ce ne-ați dat să ne luați (boala) . Că nu putem să răbdăm, / Că suntem creștine și botezate!" Se spală, apoi, cu apă din fântână, beau puțin din acea apă și aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
zile, o glie verde, iar a treia zi, se ia, se usucă și se afumă bolnavii de junghiare.412 În ziua de Sfântul Gheorghe, cele mai multe fete din Bucovina iau câte o brazdă pe care o pun în drum ca să fie călcate de feciori, crezând că "Dacă N. N. va călca / Atunci mă va lua!" După ce a trecut lumea peste acele brazde, se iau și se păstrează pentru a fi întrebuințate ca leac împotriva unor boli, mai ales la "sclintitură":413 Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se ia, se usucă și se afumă bolnavii de junghiare.412 În ziua de Sfântul Gheorghe, cele mai multe fete din Bucovina iau câte o brazdă pe care o pun în drum ca să fie călcate de feciori, crezând că "Dacă N. N. va călca / Atunci mă va lua!" După ce a trecut lumea peste acele brazde, se iau și se păstrează pentru a fi întrebuințate ca leac împotriva unor boli, mai ales la "sclintitură":413 Într-o legendă bucovineană despre Sfârșitul lumii și Sfântul Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
frumos!" / Și-ntrebam frunza de salce: / "Du-te după care-ți place, / Că celelalte li-i face!""118 Învestit antropomorfic, cosmicul ilustrează devenirea umană, în cadrul ceremonialului de trecere, construind drumul inițiatic: "Noi tot răsăritu l-am colindat, / Pustiuri mari am călcat, / Munții cu piatră, / Pâraie cu apă, / Livezi cu popușoi, / Ș-am ajuns aici, la voi..., / Ș-amu să vă dăm de știre / Despre a noastră venire: / Că jupânului nostru mire / I-o venit vremea de-nsurat. În zori de zi s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sorioara-ai îndrăgit / Și mi-ai pus-o în pământ. / Și mi-ai pus-o la răcoare, / Să n-ajungă leac de soare. / Nici soarele nu mi-a arde-o, / Da nici vântul nu mi-a bate-o. / Nici n-a călca pe picioare, / Num-a ședea la răcoare. / Dragul nostru trupușor, / Cum s-a face lutișor. / Dragii noștri ochișori / Cum s-or face mândre flori. / Oi! Săraca față albă / Cum te-i face țărnă neagră. / Din sprâncene, / Sânziene, / Din mânuțe, / Flori albuțe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
însăși devenind potrivnică. Sciziunea lăuntrică este dezvăluită de repetițiile și de concesivele care prezintă gradat părăsirea, înstrăinarea în fața destinului implacabil: "Strugurel bătut de brumă, / Rău îi, Doamne, fără mumă, / Strugurel bătut de piatră, / Rău e, Doamne, fără tată. / De-i călca din urmă-n urmă, / Din străin nu-i face mumă, De-i călca din piatră-n piatră, / Din străin nu-i face tată. / Dincotro vântul va bate, / Tot m-a frige și m-a arde; / Dincotro vântul m-a-mpinge
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prezintă gradat părăsirea, înstrăinarea în fața destinului implacabil: "Strugurel bătut de brumă, / Rău îi, Doamne, fără mumă, / Strugurel bătut de piatră, / Rău e, Doamne, fără tată. / De-i călca din urmă-n urmă, / Din străin nu-i face mumă, De-i călca din piatră-n piatră, / Din străin nu-i face tată. / Dincotro vântul va bate, / Tot m-a frige și m-a arde; / Dincotro vântul m-a-mpinge, / Tot m-a arde și m-a frige, / Nime-n brațe nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
era un om mare cât un uriaș. Se băgă în cracul nădragului său și mase noaptea acolo. Omul îl însărcină să-i pască oile, dar nu în pădurea Scorpiei, în muntele Porcului Mistreț și în codrul dinspre miazănoapte să nu calce, că viața li se va răpune." ("Iutele-Pământului"227). În unele basme, spațiul-tabu este reprezentat de "camera oprită": Când ajunseră la curțile ei, zâna dede fetei 13 chei și-i zise: Cu 12 chei vei deschide 12 chilii, unde vei găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ea le spune: Cucule, cucule, hăi, / Schimbă-ți glasul tău cu al meu! Eu glasul nu l-oi schimba, / C-al meu glas cine-l aude, / La toți face voie bună, / D-a ta față cine-o vede, / Nu mai calcă iarbă verde. / Frunză verde de secară, / De-aș ajunge pân la vară; Frunză verde de scumpie, / Ca să-mi mai văd eu copiii. Da tu cum te-ai îndurat, / Străinioară m-ai lăsat, / Că-s străină ca un cuc, / N-am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gesturilor din viața socială, menționate de Erving Goffman, se manifestă și în comunicarea didactică: a) gesturi care țin de pierderea controlului muscular asupra propriului corp și care pot crea impresia că performerul manifestă ,,incapacitate, indecență sau lipsă de respect" (a călca greșit, a căsca în timpul unei performări, a râgâi sau a te scărpina); b) gesturi care semnifică gradul de implicare al performerului în cadrul interacțiunii (gesturi agresive, hohote de râs nepotrivite cu situația); c) gesturi care exprimă o ,,regie teatrală nepotrivită" (pauze
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
oferă toate imperfecțiunile: „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, În care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos” (Leonardo da Vinci); „Natura este necruțătoare, iar cînd Încerci să-i calci legile este mai dură decît curtea cu juri, pentru că este mai logică” (H. de Balzac). * „Cel mai teribil paradox al libertății creștine este că a fi ales de Dumnezeu Înseamnă a fi părăsit de el.” (Simone Weil) Este, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
intern, lingvistic nu-i furnizează nici un fel de informații suplimentare. Substantivele, destul de frecvent folosite În limbajul obișnuit, frână și far sunt compatibile cu o multitudine de predicate: frâna este trasă, frâna este defectă, frâna nu Ține, am frână bună, nu călca pe frână, repară frâna, am rămas fără frână ș.a.; farul este defect; farul nu bate bine, farul s-a spart ș.a. Ceea ce Îi lipsește este experiența anterioară În raport cu aceste semne. Aflându-se pentru prima dată Într-o asemenea situație-semn, și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Mesia, au fost sloboziți de El din încuietorile cele veșnice, care îi ținuseră pe cei legați, fiind făcuți astfel părtași vieții și fericirii veșnice. Așadar, bucuria vestită nouă de troparul învierii - „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindule” - este o bucurie pe care numai moartea lui Hristos ne-o putea aduce, căci este de fapt biruirea morții prin moarte de către Cel drept și nevinovat, de Cel fără de prihană, Iisus, Mielul lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
făcut de robul Tău acesta (numele). Și în orice chip, ca un om, purtând trup și viețuind în lume, a fost înșelat de diavolul: sau în cuvânt, sau în faptă, sau cu știință, sau cu neștiință; sau cuvântul preotului a călcat, sau sub blestemul preoțesc este, sau sub blestemul său a căzut, sau jurământului s-a supus, însuși ca un bun Stăpîn care nu ții minte răul, binevoiește să se dezlege robul Tău acesta (numele) prin cuvânt, iertându-i lui și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să biruie dragostea. Când copilul se roagă cu credință, să simtă că este mângâiat de harul lui Dumnezeu prin curăția lăuntrică și unirea cu Hristos. Rugăciunea să-i creeze copilului o atmosferă duhovnicească, o condiție care îl va ajuta să calce peste toate ispitele și păcatele. Prin practicarea rugăciunii, copilul va deveni sincer și va avea puterea să vadă adevărul lui Hristos și să-l împlinească. Rugăciunea va umple inima copilului de pace, mângâiere și sfințenie și-i va ține atenția
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]