KorAP: Find »[drukola/base=chestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...469 470 471 ...483 >

12,054 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

Mai întîi că e mult prea devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani închiși... bani zidiți... Și-apoi, vorba lui Ștefan, mai bine facem o excursie în străinătate. Ne mai deșteptăm un pic... Chiar am să mă interesez de chestia asta... Dă-l dracului de cavou! (după o pauză) E bine așa? Mina: (încă prudentă)... E bine. Ilie: (mulțumit de el) Dacă-i bine, atunci dă-mi o țuică. Îmi dai? (se scoală din pat, trec amîndoi în sufragerie) De

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
însemna că mă bucuram de un amărît de leu și eram incorect. Dacă i-l dădeam, însemna că vreau să cîștig sentimentul corectitudinii cu prețul unui leu, adică, deci, o făceam pe corectul. Dar dacă, mă întrebam eu imediat, vinovat, chestia cu făcutul pe corectul o foloseam ca argument pentru a-mi păstra leul? Și iar o luam de la capăt; dacă și dacă și iar dacă... Așa că i-am dat leul. Ai înțeles ceva? Mina: (după un timp, cu tonul folosit

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
amîndouă) Mina: Știu că-ți vine să rîzi dar... Vera: (contrariată) Dar ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu pricep! Ce e de priceput aici?! Mina: Vezi că n-are rost să mai discutăm?! A avut dreptate Ilie. Nu trebuia să-ți spun. Vera: Ce să nu-mi spui? Mina: (incomodată) Ei

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
făcut mare pentru că a creat lumea. Fals! El era mare și înaintea celor șase zile. Ba chiar mai mare. Dar, din păcate, mult prea mare. Și buba era că despre asta nu știa decît el! Or, asta era, așa, o chestie în sine! Așa, ca să fii mare! Dar pentru ce și pentru cine și față de cine să fii mare?! Ei, și atunci bătrînul, ca să-și poată însuși propria mărime, hop, i-a venit ideea cu facerea lumii. Și a făcut lumea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
apoi să mai dorm și locul altuia? Nu dorm, fii pe pace. Ilie: Să-mi lași, dom'le, somnul, că atîta mai am. (se uită la Mina apoi spre colț) Ba nu, mai am ceva. Acum să nu credeți că chestia asta cu Dumnezeu mi-a venit, așa, pe loc, spontan... O știu mai demult. Nu mai știu dacă de la alții sau de la mine. În fine. Cred că prima dată am spus-o unui coleg foarte deștept, care se credea așa

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
spus, Mina? I-ai spus și doar te-am rugat, te-am prevenit! N-or să înțeleagă nimic. Or să rîdă de noi! Vera: Ei, mi-a spus! Și ce dacă mi-a spus?! Cum să ții în cap o chestie ca asta și să n-o spui nimănui! Și de rîs n-am să rîd, pentru că-mi vine să plîng. Ștefan: Măi, fraților, stați așa! Ce dracu' tot îndrugați aici? Ia zi-i tu, Vera, că pe tine te pricep

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ce altceva e de crezut, frățioare! Ilie: (cum nu se poate mai lucid) Ștefane, n-ai cum să înțelegi. Ar trebui să fii tu în locul meu, să fi avut viața mea, drumul meu. Ștefan: Ia mai lasă-mă, omule, cu chestii de-astea. "Viața mea", "drumul meu"! Nu-mi umbla mie cu "romanul vieții mele". Ilie: Ia zi-i tu, Fănică, ia zi-i tu predica aia cu munca salvatoare. Ștefan: Iliuță, tată, nu mă lua pe mine la vale, că

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
calul? Ilie: Calul ăsta, dragă Ștefane, a venit încet, încet, cu fiecare dezamăgire, cu fiecare renunțare și se numește religie, logică, iubire, autenticitate... Ștefan: Oleu, taci că mă cutremur! Mai bine rămîneai beat. Luam și eu mai în glumă toată chestia asta. Ilie: Eu am spus că nu-i bine să mă trezesc. Ștefan: Nu-i nimic. Eu mă mulțumesc și cu tine treaz dacă renunți la... dumnealui... ăla... Ilie: Și dacă nu pot? Ștefan: Măi, omule, dar... el nu există

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
a venit pe un ful de ași, salonul îi tot al vecinului, sufrageria e în potul ăsta parolat... Vecin 3: Mamă, mai ceva ca la Monte Carlo! Păi atunci ce facem? Trecem la ființe? Ce facem? Atacăm inventarul viu? (bună chestia și rîd) Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face? Vecin 2: Eu. Gazdele ce fac? Vecin 1: Domnule, e liniște deocamdată. E bine. Vecin 2: Păi nu-i bine. Nu spuneai dumneata să nu ne luăm după

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da ce v-a intrat? Fraților, fie ce-o fi, chiar dacă mă ruinez, plus actrița. Vecin 2: (cu un ton special) Păi cu chestia asta chiar că ne încurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil. Cu o pasivitate care e un al nume al

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
generală. Vrei și tu? Val: Nu. Știu foarte bine să cînt mulți ani trăiască. Alex: Ce cadou i-ai luat tatii în calitate de proaspăt rector? Știi că e sensibil la cadouri... Îi plac cadourile și gata. Val: Irina se ocupă cu chestiile astea de propagandă. Alex: Se-nțelege... Tu cu lumea ideilor... Val: Mai mult cu ideile lumii... Și ai de gînd să continui cu... Alex: De ce, vrei să mă asiști? Val: Nu, vreau să știu dacă pot lucra. Atît. Alex: Poți

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
rusesc. Așa am învățat de mic. Pot să-i schimb acordul? Alex: Dacă vreți... Vecin 1: (reacordînd strunele) Frumoasă ghitară... și bună după cum sună.. Eu am una rusească... cu șapte strune... Vecin 3: (referindu-se la gustări) Da' sînt minunate chestiile astea! Dumneavoastră le-ați făcut? Maria: (ca hipnotizată) Da... Vecin 3: De altfel se știe în bloc că sînteți o gospodină excelentă... (mîncînd) Minunate! (Maria schimbă o privire cu Mihai, care e încă în dreapta ușii deschise, așteptînd parcă să-i

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fost astăzi, de exemplu... sau chiar și în alte dați... dar într-un bloc oamenii se văd, se întîlnesc... La unii le știi pînă și mersul... sau ce boli au, ce mîncare preferă, cînd sînt veseli sau triști... și alte chestii personale... fără să vrei... Mihai: Bine... să zicem... și totuși nu înțeleg rostul acestei vizite.... mă scuzați dar nu v-a invitat nimeni aici... Vecin 1: Nu ne-ați invitat, e adevărat, deși dacă ne-ați invitat sau nu, mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
că sînteți supărați... și aveți și de ce... Mihai: De unde știți dumneavoastră că sîntem supărați? Vecin 1: Păi... Mihai: De unde știți că n-am fost ales rector?! Ce, s-a dat la ziar, la radio și TV? Vecin 1: Eh, anumite chestii n-au nevoie de ziare sau radio ca să se știe... Doar știți și dumneavoastră... Dar noi nu pentru că nu ați fost ales rector am venit. Deși, în bloc, vestea asta ne-a mirat și ne-a mîhnit...eram mîndri să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
am deranjat niciodată pe nimeni, n-am dat buzna peste nimeni... Vecin 1: E adevărat că n-ați venit pe la noi... cu toate că în cîteva rînduri v-am invitat... v-am chemat... să ne cunoaștem mai bine, să mai discutăm unele chestii referitoare la bloc... la curățenie, iluminatul, încălzitul etc., dar n-ați venit. N-ați vrut să veniți. Și, vedeți dumneavoastră, asta nu-i bine. Maria: Am auzit-o și pe asta! "Vedeți, asta nu e bine!" Ce nu e bine

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
colo o Zuborovka... și tot așa... dă-i cu bere dă-i cu votcă... m-am magnetizat... Și, vorba lui Nenea Iancu... nu mai doare...! Irina: (extrem de furioasă) Mai bine nu te mai întorceai! Val: Mi-a dat prin cap chestia asta. Crede-mă. Dar unde să rămîn? Și-apoi tot timpul am fost împreună cu delegatul. Irina: Care delegat? Val: Delegatul de bloc, ăla cu felicitarea... cu convocarea la plivirea napilor... Drăguț tipul... Maria: Bine, și-acum ce facem? Da spune

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
a venit pe-un ful de ași, salonul îi tot al vecinului, sufrageria e în potul ăsta parolat... Vecin 3: Mamă, mai ceva ca la Monte Carlo! Păi atunci ce facem? Trecem la ființe? Ce facem? Atacăm inventarul viu? (bună chestia și rîd) Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face? Vecin 2: Eu. Gazdele ce fac? Vecin 1: Domnule, e liniște deocamdată. E bine. Vecin 2: Păi nu-i bine. Nu spuneai dumneata să nu ne luăm după

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da' ce v-a intrat?! Fraților, fie-o ce-o fi, chiar dacă mă ruinez, plus actrița. Vecin 2: (cu un ton special) Păi cu chestia asta chiar că ne-ncurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia! Las-o pe actriță pentru alt joc... Vecin 1: Hopa! Da' asta ce mai înseamnă?! Nu cumva te-ai îndrăgostit? Grav! Foarte grav! Vecin 2: Ce să fac

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
se duce) Vecin 1: O, avem musafiri! Val: Musafiri? Adică da... de ce nu? Se poate și așa... Vecin 2: Vecine, bine că ai venit! (confidențial) Vecine, uite, domnule, am o problemă. Și te rog să mă lămurești. Domnule, cum e chestia asta cu aparența? Bei ceva? Val: Cum să nu? Dacă mă servești. Vecin 2: (îi dă o sticlă în mînă) Chestia asta cu aparența mă cam încurcă. Cum vine adică? Hai că matale ești filosof. Val: (nu scapă de rîs

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
că ai venit! (confidențial) Vecine, uite, domnule, am o problemă. Și te rog să mă lămurești. Domnule, cum e chestia asta cu aparența? Bei ceva? Val: Cum să nu? Dacă mă servești. Vecin 2: (îi dă o sticlă în mînă) Chestia asta cu aparența mă cam încurcă. Cum vine adică? Hai că matale ești filosof. Val: (nu scapă de rîs și pace) Păi... cum să vă spun... Știți, orice lucru pe care-l privim nu-l vedem cu adevărat... sau îl

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Uite, ceasul ăsta îmi place nemaipomenit de mult. Nu merge, dar îl repar eu. Mi-l dai mie? Alex: Sigur... luați-l. Vecin 4: Îți mulțumesc, vecine. (se îmbrățișează) Vecin 2: (lîngă Irina și Val) Profesore, ai avut dreptate în chestia aia cu aparențele... A naibii aparențe... Uite, de exemplu, acum eu îmi iau rămas bun de la dumneata... dar asta numai în aparență... pentru că, de fapt, eu vreau să-mi iau rămas bun de la soția dumitale... (către Irina) Îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
tine. Ea 2: Nu? Da' atunci de cine?! El 1: De nimeni. Ea 2: (venindu-i în față, prea în față) Cum așa! Și atunci scrii poezii de dragoste pentru nimeni?! El 1: Exact. Ea 2: Măi, să fie! Ce chestie și arta poetică! Va să zică scrii poezii de iubire, așa, ca să te afli în treabă! El 1: (agasat, dar calm) Ca să mă aflu în iubire... Iubirea e o stare și nu are nevoie, cum crezi tu, de un obiect concret... Ea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Îmi dai autograful, nu? El 1: Bineînțeles... numai să mă gîndesc puțin... cît mai stați voi de vorbă, îl scriu... El n: Să știi că mi-a plăcut... mi place cum scrii, domnule. Și-mi place pentru că nu umbli cu chestii de-alea... știi, versuri care parcă n-au altă ambiție decît aceea de a nu fi înțeles, zău: "Foaie verde de albastru, mă doare un cal măiastru". El 1: Ăsta-i un vers foarte frumos și-i vine bine numai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
o să știi ce să faci. Și, la nevoie, dacă vrei, o să-ți mai spun și eu ce să faci... Înțelegi? Dar numai dacă vrei. (Ea 2 îl privește din nou cu surprindere) Mie nu-mi place să mă bag în chestii de astea. Dar pentru că mi se pare că el nu e corect față de tine... și pentru că tu nu meriți așa ceva... Repet, numai dacă vrei... Ea 2: (după ce reascultă ceea ce a spus El n) Adică vrei să mă ajuți... dacă vreau

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
părul din cap, cum se tîrăsc, cum se omoară din cauza unei femei, îmi venea să ies din sală. Revoltat și scîrbit de atîta lipsă de demnitate. El n: Adevărul e că rușii sînt ai naibii de sentimentali. Sînt unici în chestiile astea. El 1: N-aș spune că sînt unici. Și englezii, și mexicanii, și eschimoșii suferă și mor din dragoste. Rușii însă o fac în văzul lumii, fără să le fie rușine. El n: Da... Totuși, nu știu cum să-ți spun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]