13,837 matches
-
școala, Cultura Românească" . A avut un fiu, Ioan Băncilă și o fiică, Ileana Băncilă, aceasta ocupându-se imediat după 1989 de reintrarea numeleui tatălui său în circuitul public. A plecat în eternitate la 10 iunie 1979 și este înmormântat în cimitirul mânăstirii Cernica. Fratele său Ion Băncilă (1901-2011), geolog, va fi primit membru al Academiei doar în 1991. Datele biografice despre și o caracterizare a preocupărilor sale în ca și în prefețele și tabelele cronologice întocmite de Ileana Băncilă și Dora
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
frescă în 1894 de către George Ioanid, elev al pictorului Gheorghe Tătărăscu. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a dus la degradarea picturii, care a fost reparată de zugravul Sebastian Constantinescu. Picturile au fost curățate în 1986. În jurul bisericii a existat un cimitir, păstrat în prezent doar în partea de est a curții. Cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în 1958 pe locul vechii curți domnești din preajma Bisericii "Sf. Ioan" s-a descoperit o lespede funerară din anul 1515 cu următoarea inscripție în limba
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Sf. Ioan" s-a descoperit o lespede funerară din anul 1515 cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""[...] Vornicul care a fost ucis la Vaslui mai în jos de iaz și a fost îngropat aici în anul 7023, luna ianuarie [...]"". Micul cimitir aflat în partea de est a curții conține câteva pietre funerare din secolele al XIX-lea și al XX-lea, aparținând foștilor proprietari și moștenitori ai domeniului Ghica de la Vaslui. Dintre acestea, monumentul funerar din fontă al lui Pavel și
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Nordstadt sau „Cartierul de Nord din Euskirchen” este limitat la vest de cimitirul orașului, la sud de strada Jülicher Ring și Keltenring, la nord de strada Th.-Nießen, iar la est de strada Erftului. Cartierul are o suprafață de ca. 20 ha, fiind la periferia de nord a orașului. In partea de est
Nordstadt (Euskirchen) () [Corola-website/Science/311628_a_312957]
-
aproximativ 100 m, fiind amplasate biserica de lemn, un grup de patru case, aflate la numai 5-10 m mai spre deal, la est și la nord, plus două case aflate la vest și sud de biserică. În jurul bisericuței se află cimitirul mănăstirii. Terenul acesta este folosit ca fâneață, fiind puțini pomi fructiferi îmbătrâniți. Legătura între biserica de lemn și biserica de piatră de pe deal se face pe o scară de piatră, construită prin strădania monahiei Agafia Lemne "„întru pomenirea fiului ei
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh". Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și mormintele celor trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
albastră. Lăcașul de cult este acoperit cu șindrilă. Biserica se află în prezent în faza de restaurare, înlocuindu-se acoperișul din șindrilă cu unul nou. În prezent, în această biserică se slujește numai de sărbătoarea hramului. În jurul bisericuței se află cimitirul monahal unde sunt înmormântați călugării de demult și călugărițele. La intrarea în curtea cimitirului se află și un turn clopotniță de lemn. Biserica "Pogorârea Sf. Duh" a fost construită între anii 1838-1843, ca urmare a faptului că vechea biserică de
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
faza de restaurare, înlocuindu-se acoperișul din șindrilă cu unul nou. În prezent, în această biserică se slujește numai de sărbătoarea hramului. În jurul bisericuței se află cimitirul monahal unde sunt înmormântați călugării de demult și călugărițele. La intrarea în curtea cimitirului se află și un turn clopotniță de lemn. Biserica "Pogorârea Sf. Duh" a fost construită între anii 1838-1843, ca urmare a faptului că vechea biserică de lemn devenise neîncăpătoare pe măsură ce obștea monahală de la Agafton a crescut numeric. Piatra sa de
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
trupelor otomane de pe teatrul din Orientul Mijlociu doi ani mai târziu în a doua și a treia bătălie de la Gaza din 1917. Comisa de Morminte de Război a Commonwealth-ului ("Commonwealth War Graves Commission", CWGC) este responsabilă cu dezvoltarea și întreținerea de cimitire permanente pentru toate forțele Commonwealth-ului —Regatul Unit, Australia, Noua Zeelandă, India, Newfoundland și altele. Există 31 de cimitire CWGC pe peninsula Gallipoli: șase la Helles (plus un mormânt solitar al locotenent-colonelului Charles Doughty-Wylie, Royal Welch Fusiliers), patru la Suvla și 21
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de la Gaza din 1917. Comisa de Morminte de Război a Commonwealth-ului ("Commonwealth War Graves Commission", CWGC) este responsabilă cu dezvoltarea și întreținerea de cimitire permanente pentru toate forțele Commonwealth-ului —Regatul Unit, Australia, Noua Zeelandă, India, Newfoundland și altele. Există 31 de cimitire CWGC pe peninsula Gallipoli: șase la Helles (plus un mormânt solitar al locotenent-colonelului Charles Doughty-Wylie, Royal Welch Fusiliers), patru la Suvla și 21 la Anzac. Pentru mulți din cei morți, și pentru cei care au murit pe vasele-spital și au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
soldații britanici, indieni și australieni care au murit sunt comemorați la Memorialul Helles de la Capul Helles. Victimele navale britanice pierdute sau înmormântate pe mare nu sunt înregistrate pe aceste memoriale, dar sunt pe memorialele din Regatul Unit. Mai sunt două cimitire CWGC pe insula grecească Lemnos, primul în orașul Moudros și al doilea în satul Portianou. Lemnos era bază-spital pentru forțele aliate și majoritatea celor înmormântați acolo au murit după ce au fost răniți. Există un singur cimitir francez pe Peninsula Gallipoli
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Unit. Mai sunt două cimitire CWGC pe insula grecească Lemnos, primul în orașul Moudros și al doilea în satul Portianou. Lemnos era bază-spital pentru forțele aliate și majoritatea celor înmormântați acolo au murit după ce au fost răniți. Există un singur cimitir francez pe Peninsula Gallipoli, aflat la Seddulbahir.. There is only one French cemetery on the Gallipoli Peninsula, located at Seddulbahir. Nu există mari cimitire militare turcești în peninsulă, dar există numeroase monumente, cele principale fiind Monumentul Martirilor din Çanakkale din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
forțele aliate și majoritatea celor înmormântați acolo au murit după ce au fost răniți. Există un singur cimitir francez pe Peninsula Gallipoli, aflat la Seddulbahir.. There is only one French cemetery on the Gallipoli Peninsula, located at Seddulbahir. Nu există mari cimitire militare turcești în peninsulă, dar există numeroase monumente, cele principale fiind Monumentul Martirilor din Çanakkale din Golful Morto, Capul Helles (lângă Plaja „S”), Monumentul Soldatului Turc de la Chunuk Bair și monumentul și moscheea în aer liber pentru Regimentul 57 de lângă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
fiind Monumentul Martirilor din Çanakkale din Golful Morto, Capul Helles (lângă Plaja „S”), Monumentul Soldatului Turc de la Chunuk Bair și monumentul și moscheea în aer liber pentru Regimentul 57 de lângă Quinn's Post (Bomba Sirt). Există mai multe monumente și cimitire turcești pe malul asiatic al Dardanelelor, ceea ce demonstrează accentul pus de istoricii turci pe victoria din 18 martie în raport cu luptele ulterioare din peninsulă. Trupele Aliate s-au retras la Lemnos și apoi în Egipt. Forțele franceze (rebotezate „Corps Expeditionnaire des
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de fotografiat performant, cu care dorea să realizeze mai multe fotografii cu ocazia semicentenarului Unirii. Aceste lucruri nu au mai fost posibile, întrucât Mârza a murit la data de 19 decembrie 1967 din cauza unei boli incurabile. A fost înmormântat în cimitirul Maieri din Alba Iulia. În anul 2003 la mormântul său a fost înălțat un monument, iar în satul Galtiu, la 23 noiembrie același an, i-a fost dezvelit un bust executat de sculptorul Narcis Dumitru Borteș , odată cu lansarea cărții „Samoilă
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
film cu viitoarea sa soție, Jennifer Jones. Având un buget imens, filmul este cunoscut pentru distribuția sa de excepție și efectele de filmare excepționale. Selznick a murit în 1965 în urma mai multor atacuri de cord și a fost înmormântat la cimitirul "Forest Lawn Memorial Park" din Glendale, California. Selznick s-a căsătorit cu Irene Gladys Mayer, fiica patronului studioului Metro-Goldwyn-Mayer, Louis B. Mayer, în 1930. Au divorțat în 1948. Au avut doi fii, Daniel Selznick și Jeffrey Selznick. A devenit interesat
David O. Selznick () [Corola-website/Science/311691_a_313020]
-
piei de lup și privea cu nesaț, de pe o movilă ridicată de țărani, spre malurile de dincolo de Prut. Spre sfîrșitul vieții, a părăsit Basarabia și s-a stabilit la Paris. A murit în anul 1904 și a fost înmormîntat la cimitirul "Père Lachaise". După moartea lui, Smaranda D. Casso a revenit la Chișcăreni, unde a trăit apăsată de multă durere. A murit subit, la 23 martie 1913 la Cairo, în timpul unei călătorii prin Egipt. Rămășițele ei pămîntești au fost transportate (de către
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Părul Călugărului”" de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu. Interiorul bisericii
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Picturile au fost executate pe lemn, parțial nivelat cu bucăți textile
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Adâncata și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Conform listelor realizate mai târziu, din Pătrăuții de Jos au existat 17 victime ale Masacrului de la Fântâna-Albă: Zaharia
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
jumătate, adică până în decembrie 2008, invocând tot motive medicale. Fostul prim-secretar PCR al județului Cluj, Ioachim Moga, a încetat din viață la 2 decembrie 2007, în urma unor complicații la inimă, la Spitalul Municipal din Cluj. A fost înmormântat în cimitirul ortodox din Deva .
Ioachim Moga () [Corola-website/Science/311738_a_313067]
-
Vășcăuți s-a stabilit din secolul al XVII-lea o comunitate evreiască. Evreii din Bucovina au primit drepturi politice începând din 1848. În anul 1939 locuiau în oraș 856 (peste 10% din populație). Evreii aveau o societate culturală și un cimitir propriu, ale cărui granițe nu au mai fost modificate din 1939. Majoritatea pietrelor din cimitir datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cimitirul a fost vandalizat în timpul celui de-al doilea război mondial și
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
au primit drepturi politice începând din 1848. În anul 1939 locuiau în oraș 856 (peste 10% din populație). Evreii aveau o societate culturală și un cimitir propriu, ale cărui granițe nu au mai fost modificate din 1939. Majoritatea pietrelor din cimitir datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cimitirul a fost vandalizat în timpul celui de-al doilea război mondial și ocazional după proclamarea independenței Ucrainei. În anul 1946 i s-a construit un zid de
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
peste 10% din populație). Evreii aveau o societate culturală și un cimitir propriu, ale cărui granițe nu au mai fost modificate din 1939. Majoritatea pietrelor din cimitir datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cimitirul a fost vandalizat în timpul celui de-al doilea război mondial și ocazional după proclamarea independenței Ucrainei. În anul 1946 i s-a construit un zid de piatră de către autoritățile orășenești, cimitirul fiind vizitat ocazional de către grupuri de evrei imigrați, precum și
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cimitirul a fost vandalizat în timpul celui de-al doilea război mondial și ocazional după proclamarea independenței Ucrainei. În anul 1946 i s-a construit un zid de piatră de către autoritățile orășenești, cimitirul fiind vizitat ocazional de către grupuri de evrei imigrați, precum și de evreii locali .
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]