13,496 matches
-
Întinse. Eu nu cunosc prea mult ce este cu masoneria asta. Dar Ghelemé mi-a spus: „Uită-te pe deasupra geamurilor și vei vedea Însemnele masoneriei (compasul, echerul și nu mai știu ce). Eu m-am uitat și, așa este. Aceste ciudate Însemne sunt făcute În zid, pe deasupra geamurilor, la Telefoane, poți oricând să le vezi și să le fotografiezi. Acest cuplu mason, avea legături cu un alt cerc, spiritist, Stino Dr. Weiselberg , și când ne vom vedea, Îți voi spune și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fi cuprins cu ochiul. Mulțimea culorilor, delirul formelor unor corpuri umane redate cu multă frenezie și plăcere a detaliului, peisajele luxuriante, veșmintele de epocă, bijuteriile de preț, armurile cavalerilor, figurile mitologice, alegoriile biblice, personajele „fluide” ale lui El Greco (o viziune ciudată, anunțând un modern avant la lettre), „pictura întunecată” a lui Goya - enigmatică în simbolismul său lugubru -, sau ororile gen Colosul și Saturn devorându-și fiii, Velázquez cu Piticul și Triumful lui Bachus, alte și alte pânze celebre, pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne spune o mulțime de detalii pitorești. A mai fost la Paris. În sfârșit, coborâm din autocar și pornim, à pied, într-o procesiune lungă printr-un cartier lăturalnic, aproape muncitoresc, nici n-ai fi zis că ești la Paris. Ciudată idee să fim târâți în această... pustietate, n-o fi având orașul ăsta colțuri mai ospitaliere? Trecem pe lângă un canal afluent al Senei, traversăm o peluză în care un grup de tineri de culoare se amuză făcând acrobație și ajungem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să participe la discuții și nici să citească în fața publicului, iar în discuții particulare se recomandă cu multă încredere drept dramaturg. Mi-a spus că îi place mult Eugen Ionesco. „Scrii teatru absurd?” - l-am întrebat. Nu, e o combinație ciudată între mai multe tendințe ale teatrului contemporan, peste care „aruncă” mituri locale, destul de insolente. Are câteva piese traduse în rusă și-mi va da să le citesc. Un alt georgian, de care am mai amintit, Lasha Bakradse, attendent-ul grupului georgian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în minte acest comentariu, cu ochii pe „țara frunzei de arțar” pe care o survolăm). Sub noi, peisajul își modifică necontenit înfățișarea. Un aer suprarealist, de înaltă tehnologie. Vezi construcții ciudate, acoperișuri curbate ca niște scoici, un pod suspendat care leagă pavilionul german (cel mai întins dintre toate - mă rog, cine împarte, parte își face!) cu zona de vest a Expoziției. Facem poze din cabină, pentru a ne susține relatările ulterioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
E trecut de zece seara. Ieșim în drum, și în spate ne cântă un cor de femei, adăpostit sub o copertină în formă de scoică. Melodii clasice, voci catifelate, o armonie perfectă. Dar nimeni nu pare să asculte corul. Am ciudatul sentiment că mă aflu în filmul lui Fellini 8 și 1/2, scufundat într-un fel de atomizare luxuriantă. Gazdele, se vede treaba, au exagerat cu atențiile și, acum, nu mai știu cum să lege între ele diferitele piese ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tocmai balticii, pe care îi simpatizezi atât de mult, să nu te lase să intri în țara lor!” La controlul actelor, pașaportul meu fusese îndelung cercetat, întors pe toate fețele, iar eu simțisem greutatea unor priviri sfredelitoare. Moldova - o inscripție ciudată, sibilinică. Un caz mai rar întâlnit în practica serviciilor de pe aici, extrem de vigilente și avizate în legătură cu tot ce vine dinspre Kaliningrad. Soldatul - prea tânăr ca să-și amintească de vremurile când eram „republici-surori” - își întrebă în cele din urmă colega, superioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ochii roată. Niște ospătari frig carne pentru un picnic în onoarea oaspeților, la o bucătărie de campanie. Vom fi fost noi aceia?... De sus, de pe colină, răsună niște voci puternice, care se suprapun, aparent fără legătură între ele. Atras de ciudatele zgomote, urc pe versantul alunecos să văd despre ce este vorba. Descopăr câteva televizoare așezate în niște firide săpate în stâncă, branșate la o sursă de curent nevăzută (un generator de energie autonom, presupun), unde se derulează niște casete video
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vă spun, nu e genul meu (Ăto ne moe citivo).“ Precupeața e prinsă între scrupul și nevoia de a nu scădea virtuțile cărții în fața potențialului cumpărător. „Dar e bun oricum. E foarte apreciat!” M-am gândit atunci la acest fenomen ciudat. Pelevin e un scriitor tânăr foarte popular. În același timp, el nu e un Boris Akunin, autorul de romane polițiste cel mai vândut la ruși, nu e un Chingiz Abdullayev, prezent și el în dugheana de pe Tverskaya cu un titlu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am probat-o, într-un fel sau altul, în toate scrierile mele. De exemplu, cel de-al doilea roman al meu este despre un artist care vine în Islanda cu o expoziție. Pe durata narațiunii, cititorul cunoaște profilul acestui personaj ciudat, transferându-se în „pielea” lui, privind lucrurile cumva din interior. În anii trecuți, m-am concentrat asupra scrierii unor romane. De câteva ori am obținut o bursă de la guvern, special instituită în beneficiul creatorilor. Am profitat, de asemenea, de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
I. Negoițescu, care au sprijinit și uneori, e drept, le-au supraevaluat puțin textele, să înfrângă, în decurs de luni și ani de zile, asprele, uneori brutalele precepte ale cenzurii și criticii oficiale. Literatura lor s-a numit „literatura cazurilor ciudate” și ea putea să apară, să fie publicată și comentată, întrucât - astfel o apărau criticii de mai sus! - ea nu „reflecta” întreaga societate, ci numai părți, fâșii, cazuri „izolate”. Deoarece romanul, se cerea de către foruri, trebuie sine qua non să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
avea, probabil, să-i scurteze zilele - a murit de un atac de cord! -, o tristețe „îngropată” și vie în același timp, acel désarroi, acea confuzie pe care o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri ai culturii, filologi, simțind, trăind acel seism ciudat și neașteptat al istoriei, al instituțiilor, al criteriilor pe care le deprinseseră în Apusul luminat, de care erau mândri și pe care încercau să le inculce cârdurilor de învățăcei ce îi înconjurau. M-a primit cu gravitate în biroul său
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zilelor noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură a unui Don Quijote sau zvârcolirile verbioase ale tânărului Hamlet! Ce putem „învăța”, oricum, noi, scriitorii care am „traversat” ciudatul, „grotescul” secol XX, de fapt, nu noi, ci cei care urmează în această „meserie”? Că Politicul și Esteticul sunt două zone autonome și majore ale existenței și „expresiei” sociale și, oricât ar fi de ademenitor Politicul pentru tinerii și mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a crea mit, noi mituri”. Sigur, nu pretind originalitatea acestei „idei”, tratarea ei, doar, cred că a fost originală, „punctul de atac”, „angulația”, cum o numesc eu. E vorba de mit văzut în abisalitatea sa, una din acele „fântâni ciudate” prin care omul nu numai că poate privi în „adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în sensul goethean al termenului. Fără îndoială, și aceasta arată încă o dată „secretul, misterul” marilor creatori. Capacitatea de a fi „ei înșiși”, cu o frenezie și „rigiditate” ce se apropie de manie, de o anume nebunie, ca și o anume, „ciudată”, flexibilitate, fluiditate umană și socială, un fel de „bătrânețe în copilul etern”, parcă prevăzuți, apărați de o „platoșă cinică”, ce-i ajută să „ascundă” și uneori chiar să-și „falsifice” propriile calități sau tendințe. Nichita trăia aproape tot timpul în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
4 Succesul primului meu roman, deși îl doream din tot sufletul, îl visam, a fost o mare surpriză pentru mine, în primul rând. Apropo de succes, de glorie, de-a lungul carierei mele, în țară și străinătate, am constatat o ciudată rezervă a creatorilor, aproape din orice generație, față de acest cuvânt, glorie, față de acest concept. (Mă refer la experiența mea europeană, poate în America, „țara succesului și a banului”, lucrurile stau altfel!Ă Foarte mulți artiști, scriitori sau artiști plastici, declară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sosită în redacție, recomandată probabil de unul din „forurile politice”, a „ridicat problema” unui „grup” de inși ce asaltează culoarele revistei, prieteni de-ai lui Nichita, care „nu fac nimic”, în schimb emit cu voce tare tot felul de păreri „ciudate” despre „marii noștri scriitori”, cu cuvinte de laudă despre unii „ideologi ai capitalismului”, un Faulkner, Dos Pasos, Th. Mann!... Se pare că redactorul-șef, atotputernicul Paul Georgescu, i-a recomandat însă, cu aceeași ocazie, „fetei” să „stea liniștită pe scaunul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era obligatoriu să primești aviz favorabil în „altă parte”, adică la MAI, la „Interne”. În al doilea rând, ceea ce îl făcea „suspect”, antipatic în ochii multora era faptul că, deși regimul comunist îi maltratase tinerețea - șapte ani! -, el, cu o ciudată promptitudine, își „confecționase” o viziune estetică și ideologică ce justifica și sprijinea marxismul și chiar și „marxismul aplicat, real”, adică regimul comunist. Dar dacă unii dintre foștii deținuți îl respingeau - totuși, el mi l-a prezentat pe Goma, la restaurantul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu toții invitați la o întâlnire „de prelucrare” la tovarășul Dumitru Popescu, secretar c.c., dar, în aceeași seară, Preda ne-a spus că „nu merge, are fobia avionului”. La scurt timp după aceea, Nichita și-a rupt piciorul - un incident ciudat, am avut tot timpul impresia că a „făcut-o intenționat” pentru a nu accepta găzduirea editurii lui René, așa cum doi ani, fiind la Viena, a refuzat să-și continue călătoria spre Suedia, deși îl așteptau corecturile la al treilea volum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fel încât mișcarea lui să fie un eșec!”, sau chiar și a lui Goma însuși, aș fi putut să cred, măcar un ceas, că, într-adevăr, „brațul lui Ceaușescu” și al securității sale e mai lung decât se crede! Oricum, ciudată „coincidență” il faut l’avouer. Sigur, la Europa liberă, L’Annonciation a fost „demontat” și „respins” doar estetic, în timp ce în țară, cu câțiva ani înainte, Titus Popovici, într-un lung discurs publicat in extenso în Scânteia și în multe ziare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam măsura, măcar pentru un ceas, pentru un an, cu acei eroi de hârtie, En-Ghidu și Ghilgameș, dragi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acolo, pe malul Timișului, la Lugoj, unde scrisesem și o parte a Franciscăi, un nou roman, ce se va chema În absența stăpânilor. Am fugit înainte!, cum zic francezii, „la fuite en avant”! Din cele trei volete, părți ale acestei ciudate, noi construcții romanești, am scris acolo, în iulie și august, două: partea mediană, E.B. - și mâna mi-a fost inspirată deoarece, printr-o magie inexplicabilă, am atins pentru prima și ultima oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trei romane scrise acolo, pe malul Timișului, am fugit la gară și m-am suit în primul tren spre Capitală. Astfel că Oglinzile carnivore a rămas până azi neterminat și nu am aflat nici eu însumi prin ce aventuri mărunte, ciudate și traumatizante, dar într-un fel miraculoase, urma să mai treacă Herbert, cel care la 10 ani „suferea de teribila boală a eternilor puberi - plictiseala”! După apariția romanului, „spaima” mea nu a încetat; primele două cronici, apărute în publicații de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și „propuși”, riscau să cadă, a fost sprijinită, printre alții, de tov. Ghișe, de la c.c., și de tov. Rădoi, de la „municipiu”, combătută însă aspru de tov. Lăncrănjan, care-și vedea amenințat scaunul - cum s-a și întâmplat - și, fapt ciudat, de „luminatul și pozitivul” Dan Hăulică, acesta crezând că pariază poate pe calul câștigător!... Doar două exemple, iată, din viața și luptele intestine, paradoxale uneori, în formă, din acei ani când luptele contra uzanțelor rigide de partid nu se mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să scriu un roman polițist, auzisem că la Editura Tineretului, a doua editură a țării, condusă de dna Mihăileanu, soția lui Ion Mihăileanu, redactor-șef adjunct la Contemporanul, caută autori pentru nou înființata colecție policieră - „Enigma”. Auzisem de un caz ciudat petrecut la Nădrag, o mică localitate industrială situată în munții blajini ai Banatului, la nord de Caransebeș: o triplă crimă perpetrată de un psihotic, un paranoic care-și pusese în cap să omoare cât mai mulți membri de partid, câștigându
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]