14,387 matches
-
întors între liniile aliaților. Asaltul s-a soldat cu un eșec plătit scump, Divizia 36 pierzând 2.100 de oameni, morți, răniți și dispăruți, în 48 de ore. Următorul atac s-a lansat la 24 ianuarie. Corpul II american, cu Divizia 34 Infanterie a general-maiorului Charles W. Ryder în fruntea atacului și cu trupele coloniale franceze pe flancul drept, au lansat un asalt peste valea inundată a râului Rapido la nord de Cassino în munții din spatele acestuia cu scopul de a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
deplasarea pe malurile lui de ambele părți era foarte dificilă. În mod deosebit, vehiculele blindate nu se puteau deplasa decât pe paturi din plăci de oțel, și a durat opt zile de lupte sângeroase pe terenul îmbibat cu apă pentru ca Divizia 34 să împingă Divizia 44 germană a generalului Franck pentru a stabili un cap de pod în munți. Pe dreapta, trupele franceze marocane înaintaseră bine la început în fața Diviziei 5 vânători de munte germane, comandată de generalul Julius Ringel, câștigând
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de ambele părți era foarte dificilă. În mod deosebit, vehiculele blindate nu se puteau deplasa decât pe paturi din plăci de oțel, și a durat opt zile de lupte sângeroase pe terenul îmbibat cu apă pentru ca Divizia 34 să împingă Divizia 44 germană a generalului Franck pentru a stabili un cap de pod în munți. Pe dreapta, trupele franceze marocane înaintaseră bine la început în fața Diviziei 5 vânători de munte germane, comandată de generalul Julius Ringel, câștigând poziții pe pantele obiectivului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
opt zile de lupte sângeroase pe terenul îmbibat cu apă pentru ca Divizia 34 să împingă Divizia 44 germană a generalului Franck pentru a stabili un cap de pod în munți. Pe dreapta, trupele franceze marocane înaintaseră bine la început în fața Diviziei 5 vânători de munte germane, comandată de generalul Julius Ringel, câștigând poziții pe pantele obiectivului lor de bază, Monte Cifalco. Unitățile din ariergarda Divizii 3 algeriene trecuseră pe lângă Monte Cifalco și capturaseră Monte Belvedere și Colle Abate. Generalul Juin era
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
un cap de pod în munți. Pe dreapta, trupele franceze marocane înaintaseră bine la început în fața Diviziei 5 vânători de munte germane, comandată de generalul Julius Ringel, câștigând poziții pe pantele obiectivului lor de bază, Monte Cifalco. Unitățile din ariergarda Divizii 3 algeriene trecuseră pe lângă Monte Cifalco și capturaseră Monte Belvedere și Colle Abate. Generalul Juin era convins că și Cassino poate fi ocolit și că fortificațiile germane pot fi dislocate pe această rută nordică, dar cererile sale de trupe din
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și Cassino poate fi ocolit și că fortificațiile germane pot fi dislocate pe această rută nordică, dar cererile sale de trupe din rezervă pentru a menține viteza de înaintare i-au fost refuzate și singurul regiment de rezervă disponibil (din Divizia 36) a fost trimis să întărească Divizia 34. Până la 31 ianuarie, francezii se opriseră în timp ce Monte Cifalco, de pe care se vedeau bine flancurile și liniile de aprovizionare franceze și americane, rămânea în mâinile germanilor. Cele două divizii franco-marocane au suferit
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
fortificațiile germane pot fi dislocate pe această rută nordică, dar cererile sale de trupe din rezervă pentru a menține viteza de înaintare i-au fost refuzate și singurul regiment de rezervă disponibil (din Divizia 36) a fost trimis să întărească Divizia 34. Până la 31 ianuarie, francezii se opriseră în timp ce Monte Cifalco, de pe care se vedeau bine flancurile și liniile de aprovizionare franceze și americane, rămânea în mâinile germanilor. Cele două divizii franco-marocane au suferit 2.500 de pierderi omenești în luptele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
rezervă disponibil (din Divizia 36) a fost trimis să întărească Divizia 34. Până la 31 ianuarie, francezii se opriseră în timp ce Monte Cifalco, de pe care se vedeau bine flancurile și liniile de aprovizionare franceze și americane, rămânea în mâinile germanilor. Cele două divizii franco-marocane au suferit 2.500 de pierderi omenești în luptele lor din zona Monte Belvedere. A devenit misiunea Diviziei 34 americane (împreună cu Regimentul 142 din Divizia 36) să lupte către sud de-a lungul dealurilor înlănțuite către intersecția lor cu
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Monte Cifalco, de pe care se vedeau bine flancurile și liniile de aprovizionare franceze și americane, rămânea în mâinile germanilor. Cele două divizii franco-marocane au suferit 2.500 de pierderi omenești în luptele lor din zona Monte Belvedere. A devenit misiunea Diviziei 34 americane (împreună cu Regimentul 142 din Divizia 36) să lupte către sud de-a lungul dealurilor înlănțuite către intersecția lor cu creasta de la capătul de sud al așa-numitului Deal al Mănăstirii. Ei puteau atunci pătrunde în valea Liri în spatele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
flancurile și liniile de aprovizionare franceze și americane, rămânea în mâinile germanilor. Cele două divizii franco-marocane au suferit 2.500 de pierderi omenești în luptele lor din zona Monte Belvedere. A devenit misiunea Diviziei 34 americane (împreună cu Regimentul 142 din Divizia 36) să lupte către sud de-a lungul dealurilor înlănțuite către intersecția lor cu creasta de la capătul de sud al așa-numitului Deal al Mănăstirii. Ei puteau atunci pătrunde în valea Liri în spatele fortificațiilor Liniei Gustav. Misiunea era una dificilă
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
recunoaștere până în apropierea zidurilor abrupte ale mănăstirii, călugării observând patrulele germane și americane care schimbau focuri de armă. Tentativele de a cuceri Monte Cassino au fost însă blocate de tirul susținut de mitralieră de pe pantele de sub mănăstire. În pofida luptelor crâncene, Divizia 34 nu a reușit să cucerească ultimele redute de pe Dealul 593 (denumit de germani "Muntele Cavaleriei"), ținut de batalionul 3 din Regimentul 2 parașutiști german, punctul dominant de pe creasta ce ducea spre mănăstire. La 11 februarie, după un ultim asalt
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ce ducea spre mănăstire. La 11 februarie, după un ultim asalt nereușit de 3 zile asupra Dealului Mănăstirii și asupra orașului Cassino, americanii s-au retras. Corpul II american nu mai avea resurse, după două săptămâni de lupte grele. Faptele Diviziei 34 din munți sunt considerate unele dintre cele mai curajoase fapte de arme ale oricăror soldați în întreg războiul. Ea a suferit pierderi de 80% în batalioanele de infanterie, pierzând circa 2.200 de oameni. În culmea luptelor din primele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de arme ale oricăror soldați în întreg războiul. Ea a suferit pierderi de 80% în batalioanele de infanterie, pierzând circa 2.200 de oameni. În culmea luptelor din primele zile ale lui februarie, generalul von Senger und Etterlin își deplasase Divizia 90 de pe frontul Garigliano la nord de Cassino și fusese atât de alarmat de pierderi încât „...am insistat cu toată autoritatea mea să cer să se renunțe la bătălia de la Cassino și să ocupăm o nouă linie. ... o poziție, de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
cer să se renunțe la bătălia de la Cassino și să ocupăm o nouă linie. ... o poziție, de fapt, la nord de capul de pod Anzio”. Kesselring a refuzat cererea. La momentul crucial, von Senger a reușit să arunce în lupta Divizia 71 infanterie, lăsând la locul ei Divizia 15 grenadieri Panzer (pe care urma să o întărească). În timpul bătăliei au fost momente când, cu o utilizare mai judicioasă a resurselor, unele poziții promițătoare ar fi putut fi transformate în mișcări decisive
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Cassino și să ocupăm o nouă linie. ... o poziție, de fapt, la nord de capul de pod Anzio”. Kesselring a refuzat cererea. La momentul crucial, von Senger a reușit să arunce în lupta Divizia 71 infanterie, lăsând la locul ei Divizia 15 grenadieri Panzer (pe care urma să o întărească). În timpul bătăliei au fost momente când, cu o utilizare mai judicioasă a resurselor, unele poziții promițătoare ar fi putut fi transformate în mișcări decisive. Unii istorii sugerează că necapitalizarea succesului inițial
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Armată a 14-a separată sub comanda gen. Eberhard von Mackensen care să lupte la Anzio, lăsând linia Gustav doar în seama Armatei a 10-a a gen. Heinrich von Vietinghoff. Unitățile americane retrase au fost înlocuite cu Corpul Neozeelandez (Divizia a 2-a neozeelandeză și Armata a 4-a indiană) din cadrul Armatei a 8-a britanice de pe frontul de la Adriatica. Corpul Neozeelandez se afla sub comanda gen.-lt. Bernard Freyberg. Cum Corpul VI american era grav amenințat la Anzio, Freyberg
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
grav amenințat la Anzio, Freyberg era presat să lanseze o acțiune de susținere la Cassino. Din nou, astfel, s-a reluat bătălia fără ca atacatorii să fie bine pregătiți. Din nou, Cartierul General nu a apreciat corect dificultățile de a poziționa Divizia IV infanterie indiană în munți și de a o aproviziona pe crestele și văile de la nord de Cassino (folosind catâri pe drumuri de 11 km de poteci ale turmelor de capre pe un teren perfect vizibil de la mănăstire, expus tirului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
pe drumuri de 11 km de poteci ale turmelor de capre pe un teren perfect vizibil de la mănăstire, expus tirului precis de artilerie — de unde și numele de „Valea Morții”). Aceasta a fost evidențiată în scrierile gen.-mr. Howard Kippenberger, comandantul Diviziei 2 neozeelandeze, după război: Planul lui Freyberg era o continuare a primei bătălii: un atac dinspre nord de-a lungul crestelor muntoase și un atac dinspre sud-est de-a lungul căii ferate și capturarea gării de dincolo de Rapido aflată la
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
armată nu s-ar fi putut abține să o folosească. Nu există dovezi clare în acest sens, dar el a scris și că din punct de vedere militar, starea de ocupare a mănăstirii era volatilă: General-maiorul Francis Tuker, a cărui Divizie 4 indiană urma să aibă misiunea de a ataca Dealul Mănăstirii, apreciase și el situația. În absența unor informații detaliate de la cartierul general al Armatei a 5-a americane, el a găsit într-o librărie din Napoli o carte din
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
45 m și groase de cel puțin 3 m, geniștii nu au cum să distrugă acest obiectiv, și că bombardarea cu bombe puternice este singura soluție, întrucât bombele de 500 kg ar fi „aproape inutile”. La 11 februarie 1944, comandantul Diviziei 4 indiene, Harry Dimoline, a cerut bombardarea mănăstirii Monte Cassino. Tuker a reiterat opinia sa în favoarea bombardamentului de pe patul său de spital de la Caserta, unde era tratat după un grav atac de febră tropicală. Freyberg a transmis cererea la 12
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Mark W. Clark de la Armata a 5-a și șeful statului său major, general-maiorul Alfred Gruenther a rămas convins de „necesitatea militară”. Când a predat corpului neozeelandez pozițiile Corpului II american, generalul de brigadă J.A. Butler, comandant adjunct al Diviziei 34 americane, a spus: „nu știu, dar nu cred că inamicul este în mănăstire. Toate focurile au venit de pe deal, de sub ziduri”. În cele din urmă, Clark, „care nu dorea ca mănăstirea să fie bombardată”, l-a obligat pe comandantul
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au ascuns în subteranele adânci ale abației, abatele în vârstă de 79 de ani, , trei familii de țărani chiriași, copiii orfani și abandonați, cei grav răniți și muribunzii. După barajul de artilerie și reluarea bombardamentelor și atacurilor pe creastă din partea Diviziei 4 indiene, călugării au decis să plece și ei împreună cu ceilalți care se puteau deplasa, la ora 07:30 în 17 februarie. Bătrânul abate a plecat în fruntea grupului pe drumul de catâri către valea Liri, recitând din rozariu. După ce
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
este o fantomă. După 3 aprilie, el nu a mai fost văzut. Ce se știe acum este că germanii se înțeleseseră cu călugării să nu folosească abația în scopuri militare cât timp aceștia mai erau acolo. În urma distrugerii, soldați ai Diviziei 1 parașutiști germană au ocupat ruinele mănăstirii, transforând-o într-o fortăreață și post de observație, o problemă serioasă pentru forțele aliate. În noaptea de după bombardament, o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Diviziei 1 parașutiști germană au ocupat ruinele mănăstirii, transforând-o într-o fortăreață și post de observație, o problemă serioasă pentru forțele aliate. În noaptea de după bombardament, o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei 4 indiene) a atacat punctul-cheie 593 de pe poziția sa de la distanță de pe creasta Capului de Șarpe. Atacul a eșuat și compania a pierdut 50% din efective. În noaptea următoare, Regimentului Sussex i s-a ordonat să atace cu un batalion
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
iar Gurkha 1/2, 96. A devenit clar că atacul a eșuat, iar la 18 februarie, generalii Dimoline și Freyberg au oprit atacurile asupra Dealului Mănăstirii. În cealaltă jumătate a principalului atac, cele două companii din Batalionul 28 Măori al diviziei neozeelandeze au forțat o traversare a râului Rapido și au încercat să ocupe gara Cassino; au reușit, dar nu au reușit să își facă punte peste ultima gaură din digul pe care trecea calea ferată înainte de venirea zorilor, astfel că
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]