14,797 matches
-
2110, adică EU... EU MĂ NUMESC... Și deodată găsi o greșeală la o literă. Era oare cu putință? Norman continuă, mai găsi o greșeală, apoi termină de scris mesajul pe care acum Îl privea din ce În ce mai uluit: EU MĂ NUMESC HARRY. — Dumnezeule! Reveni asupra textului, dar nu comisese nici o greșeală. Nu el greșise! Mesajul era cât se poate de limpede: HELLO. CE FACEȚI? EU SUNT BINE. CUM VĂ NUMIȚI? EU MĂ NUMESC HARRY. V PUTEREA UMBRA Beth se ridică din patul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cât se poate de limpede: HELLO. CE FACEȚI? EU SUNT BINE. CUM VĂ NUMIȚI? EU MĂ NUMESC HARRY. V PUTEREA UMBRA Beth se ridică din patul ei din laborator și privi mesajul pe care i-l dăduse Norman. — Oh, Doamne Dumnezeule! Își dădu la o parte șuvițele de păr negru de pe față. — Cum e posibil? spuse ea. — Totul se potrivește, replică Norman. Ia gândește-te: Când au Început să apară mesajele? După ce a ieșit Harry din sferă. Când au apărut prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
grupuri de litere apăru pe ecran: VASELE DE SALVARE NANDI SI VIPATI ÎN ZONA VOASTRĂ LA ORELE 1600 - 7-08 AUTOSET ÎNȘTIINȚARE REVENIRE LA SUPRAFAȚĂ NOROC SPAULDING STOP — Oare să fie adevărat? spuse Beth. — Mda, admise Harry. Cavaleria e pe drum. Dumnezeule mare! bătu Beth din palme. — Furtuna trebuie să se fi potolit. Au trimis navele de suprafață și vor ajunge aici În ceva mai puțin de șaisprezece ore. — Și autoset-ul, ce-i cu el? Răspunsul apăru imediat pe toate ecranele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Jerry adevărul despre propriul său comportament. Nu face nimic interesant. ZĂU? NU E INTERESANT? — Nu. Te-ai comportat ca un răsfățat și ca un cârcotaș, Jerry. ÎNDRĂZNEȘTI SĂ ÎMI VORBEȘTI ÎN MANIERA ACEASTA? — Da. Pentru că acționezi Într-un mod stupid. — Dumnezeule, spuse Harry. Las-o mai moale cu el. AȘ PUTEA CU UȘURINȚĂ SĂ TE FAC SĂ ÎȚI REGREȚI CUVINTELE, NORMAN. Norman observă, În treacăt, că vocabularul și sintaxa lui Jerry erau acum fără cusur. Toată pretinsa naivitate de origine extraterestră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pong! — Desigur, desigur, spuse Beth. — La urma urmei, de ce vrei să știi cum lucrează? o Întrebă Norman iritat, de parcă Beth ar fi vrut În mod intenționat să-l supere cu zgomotul acela. — Pentru orice eventualitate, spuse Beth. — Pentru care eventualitate, Dumnezeule mare? Tu Însăți ai spus că Harry e inconștient. Nu vor mai fi alte atacuri. — Calmează-te, Norman. Vreau doar să fiu pregătită, atâta tot. 07.20 ORE Nu reuși s-o facă să se răzgândească. Insistase să iasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau În apă și se zbăteau pe punte. Dar deja majoritatea fuseseră Îndepărtați. Încă unul se țâra pe picior, Înspre pântece. Îl simți mișcându-se iute Înapoi. Beth Îl trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă peste umăr. — Poți să te ridici, Norman, spuse ea. Sări În picioare și vomită imediat. 07.00 ORE Pe Norman Îl durea capul Îngrozitor. Asta Îl făcea să recepționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ești? Se căzni să se urce În Cilindrul E. Sprijinit În mâini și genunchi pe puntea lui E, gâfâia din pricina epuizării. Trânti la loc trapa și o blocă, apoi Își trase o clipă sufletul. „Atenție! Douăsprezece minute și numărătoarea continuă.“ „Dumnezeule! Așa repede?!“ Ceva alb se prelinse prin fața vizorului căștii, surprinzându-l. Se trase Înapoi și Își dădu seama că fusese o cutie cu fulgi de porumb. Când o atinse, aceasta se dezintegră și fulgii se răspândiră ca o zăpadă galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cilindrul B fusese tot timpul locul ei preferat, locul de unde se exercita controlul asupra habitatului. Îl așeză pe Harry pe punte, sprijinindu-l de perete. Dar peretele era nesigur și Harry alunecă, lovindu-se la cap. Tuși și deschise ochii. — Dumnezeule! Norman? Norman ridică mâna, făcându-i semn lui Harry să tacă. — Beth? spuse Norman. — Lasă-mă aici, Norman. Nu pot s-o fac, Beth. Trebuie să te iau și pe tine. — Nu. Eu rămân pe loc, Norman. — Beth, n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
atâta? Mâna lui Norman se Încleșta pe maneta trapei. O apăsă, dar ușa rămase nemișcată: trapa se deschidea Înăuntru. Cu Beth acolo, trapa nu se putea deschide. Era prea mare Înghesuiala: corpul ei bloca mișcarea ușii. — Harry, avem o problemă. — Dumnezeule mare... Trei minute și jumătate. Norman Începu să transpire. De data asta o Încurcaseră cu adevărat. — Harry, trebuie s-o scot afară și să intru singur. — Dumnezeule, Norman... Norman inundă sasul și deschise din nou trapa superioară. Harry Își menținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Era prea mare Înghesuiala: corpul ei bloca mișcarea ușii. — Harry, avem o problemă. — Dumnezeule mare... Trei minute și jumătate. Norman Începu să transpire. De data asta o Încurcaseră cu adevărat. — Harry, trebuie s-o scot afară și să intru singur. — Dumnezeule, Norman... Norman inundă sasul și deschise din nou trapa superioară. Harry Își menținu cu greu echilibrul pe coama submarinului. O apucă pe Beth de furtunul de aer și o trase În sus. Norman Încercă să Închidă trapa. — Harry, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu capul Înainte. Norman o apucă de umeri și o așeză ușor pe podea, apoi Închise trapa. Câteva clipe mai târziu auzi suflul de aer care Îl anunța că Harry presuriza sasul. Trapa submarinului se deschise, iar Harry pătrunse Înăuntru. — Dumnezeule, un minut și patruzeci de secunde, spuse Harry. Știi cum se pilotează chestia asta? — Da. Norman se așeză În fotoliu și Începu să acționeze comenzile. Auziră scrâșnetul ancorelor și simțiră trepidațiile. Aparatul se legănă și părăsi fundul oceanului. — Un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de reglare a vitezei de ascensiune. O Împinse dincolo de 2 m/s, până la capăt. Se auzi șuieratul ascuțit al aerului eliminat din rezervoarele de balast. Submarinul, cu prova ridicată, Începu să se Înalțe cu repeziciune. — Mai repede nu merge? — Nu. — Dumnezeule! — Calmează-te, Harry! Priviră Înapoi și văzură habitatul cu luminile sale palide. Apoi șirurile lungi de explozibile ce Înconjurau astronava. Se ridicară pe lângă aripa Înaltă a acesteia, lăsând-o În urmă și nemaivăzând apoi decât apa neagră. — Un minut douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
verde ca inima smaraldului care vrăjește clipele schimbîndu-le în perle și le împrăștie apoi în vîltoatea nisipului, închise în sipete de sidef. Îl privesc din nou pe V. tînăr. Spaima de libertate duce la renunțare. Din înaltul nemărginirii, din locul Dumnezeului alungat, Robinson se întoarce în cușcă. Și iar visează să se elibereze. Căci, iată-l, suferă de propria lipsă de sens pînă se urîțește și seamănă a diavol. Ar vrea să reitereze Golgota, dar asta nu se poate fără o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
speranța-i spune minții: Liniștește-te! Doar singură vezi că nu mai ai nici un rost! Rațiunea îl definește pe om și-l leagă. Speranța, numai, îl împinge mai sus. Gîndind și gîndind m-am nenorocit și-mi vine să strig: Dumnezeule, mintea e iadul! De ce m-ai pedepsit? Ar trebui să nu mă mai găndesc căci binele devine rău în viermuiala asta și răul, bine. Dar cum?” Doctorul tace și fumează în continuare țigara aceea care nu se mai termină. Deasupra
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Calea liberă spre soare, spre sufletul lumii și Doamne rogu-te Calea spre Tine, să poți să mi binecuvântezi CREAȚIILE și să-mi pansezi rănile ce mi le-au făcut DUȘMANII mei știuți și neștiuți, FACĂ SE VOIA TA Doamne Dumnezeule CERESC. LACRIMILE RĂNILOR Mi s-a uscat sufletul și mângâierile tale demult s-au ofilit, gesturile tale mai rezistă prin geruri. Arderile-mi rămân flăcări pe ruguri... Ar trebui să-mi fie rușine de felul în care visurile mă macină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
au înghețat de mult și mă simt străină în orașul acesta, și el străin în toate răsuflările nopților. Acum iubitule, mi se face dorul de lucrurile ce dintotdeauna îmi spuneau ceva parcă mă chemau înapoi fără să știe nimeni. nici Dumnezeul meu când în camera tăcută mai ardea candela despărțirii noastre. Numai lacrimile timpului îmi mai șterge suferințele din această poveste a secolului în care îmi închid tinerețea și încerc să te păstrez viu în toată puterea umbrelor. Gândul că mă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în memoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt Venim la tine ȘTEFANE, să ne binecuvântezi pentru o altă viață, toată suflarea Moldovei la tine se-nchină, în dansul pământului e zâmbetul rece pe față. Venim la tine ca la un Dumnezeu, să-ngenunchem pe corabia de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi vei spune că mă iubești Cum n-ai iubit pe nimeni în nici o noapte Dar Eu sunt AERUL cald, din trupul ceresc, Și-ți ofer prietenia unor stele ciudate, De-mi vei spune, să te aștept, ca pe un Dumnezeu, Tu vei rămâne prin viața de lume ca o frumoasă Enigmă, Și Soarele meu va zâmbi prin Ochi de Promoteu Când se vor logodi visele pe un DOR în DERIVĂ. 06-09-2007, 1530h MIEZUL DURERILOR DE SEARĂ Domnului ȘTEFAN POPA POPA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În țărâna de stele C-un veșnic înnoptat. Să plângem noi oamenii, să plângem În glasul înghețat de erori, Sunt semenii lunii cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din Cer, Va veni, va face dreptate Peste timpul de azi, peste timpul de ieri. Vaslui, 01-11-1994 PLOILE DEZBRĂCATE-N GENUNI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Norii s-au plimbat în cerul de dor Cu ploaia sărutată de-o umbră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu are voie să pătrundă nicio femeie. Fecioara Maria, atunci când a primit-o populația peninsulei și i s-a închinat, le-a vorbit cu mare hotărâre, cam așa: “Acest loc a fost destinat să-mi fie mie de către Fiul meu , Dumnezeul tuturor. Pe acest munte voi trimite bărbați din toată lumea. Voi nu veți mai rtămâne mult timp aici. Acei bărbați vor trăi aici ca îngerii, în mare curăție și în rugăciune, după chipul îngerilor”. Păi, cum vine asta? se întrebă cu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
judecătorești, nu un bărbat care să mă facă să mă simt demodată și inhibată pentru că m-am înfuriat atunci când m-a anunțat că și-a tras-o cu fosta în a doua noapte după ce și-a tras-o cu mine („Dumnezeule, voi, fetele astea de la mănăstire, parcă aveți un băț în fund.“), nu un bărbat care să mă facă să mă simt ca un extraterestru fiindcă n-am fost în stare să fac diferența între Piat d’Or și Zinfandel (indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu-i așa? m-a întrebat el. Ar trebui să vă spun că în nici una dintre cărțile în discuție nu exista vreo urmărire de mașini. Era vorba de niște cărți serioase și profunde despre viață, moarte și alte probleme similare. Dumnezeule, m-am gândit, tipul e frumos, inteligent și haios. Pot să fac față? Apoi James mi-a zâmbit cumva leneș și sexy. Era un zâmbet cu subînțeles, în opoziție completă cu costumul în dungi pe care îl purta și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pe podea. Am închis ușa în spatele meu ca să nu m-apuce din nou plânsul. Am închis-o cu fermitate. Da, știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta din dormitor. În ultimele două luni stătuseră pe noptieră fiindcă degetele îmi ajunseseră așa de grăsuțe și de umflate încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu vă părăsească în primele luni după nașterea copilului, altfel veți fi nevoite să cărați totul singure“. Judy îndesa bagajele în taxi când eu, îngrozită, l-am văzut venind pe soțul lui Denise. Probabil că se întorcea acasă de la serviciu. — Dumnezeule! am zis prevăzând o mare nenorocire. — Ce-i? a sărit Judy alarmată, cu fața roșie și transpirată de efort. —Soțul lui Denise, am bolborosit. —Și ce-i cu asta? a zis ea tare. Mă așteptam ca tipul să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]