13,416 matches
-
el cu ochi mari și speriați. S-a ridicat brusc, a luat hârtiile, tamponându-le cu un șervețel, așezându-le alături și mutând tot teancul din fața ei. „Puțin îți pasă de munca altuia, n-ai decât obsesiile tale și te doare în fund de ce face altul!“, spunea, uimit chiar în clipa în care vorbea, gândindu-se: „Ce m-a apucat? Ce-mi veni să-i vorbesc în felul ăsta? N-am nici un motiv, mare brânză c-a murdărit niște hârtii...“, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el, îl voi iubi și ne vom căsători în câteva luni, nici măcar nu vom aștepta toamna, ar fi prea mult pentru el, și vom avea copii nemaipomeniți. Am râs, dar îmi făcea plăcere... Și acum îl cred... Te supără, te doare, nu știu, poate ție îți este cu totul indiferent, pentru că nu ții la mine și ești pe deasupra și teribil de tare, dar trebuie să spun că îl cred și sunt convinsă că se va întâmpla cum spune, poate chiar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
De parcă ar fi o pedeapsă care i-a fost hotărâtă fără știrea lui și tot astfel adusă la îndeplinire. Dar chiar suferă? Însă cum altfel ar putea numi panica din el, coșmarurile, drumurile în lungul și latul orașului până îl dor tălpile și cade frânt de oboseală și ar trebui să adoarmă și nu poate adormi, trecerile prin fața acelei vile și așteptarea și speranța că totul e un vis urât și că într-o zi sau o săptămână lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uneori că simte capul Ioanei Sandi pe umărul lui, cum făcea aproape întotdeauna când călătoreau împreună. Întorcea privirea și, evident, nu era nimeni, dar simțea un fel de sfâșiere în adâncurile lui. Cuvintele cântecelor pe care le asculta întâmplător îl durea. Întotdeauna avusese o memorie formidabilă, își amintea după mulți ani cifre, vorbe, vise, culorile în care se îmbrăcase careva, gesturile. Dar atunci i se părea că niciodată memoria lui nu fusese mai ascuțită și se blestema pentru asta. Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Curând iarna Elena Marin Alexe Am adunat în mine ploile reci prelinse din plictisul toamnei. Măcelul grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
ei, Mortimer a adormit deja. Îi luase aproape patruzeci de minute să atingă momentul culminant. Îi lua din ce în ce mai mult timp; și deși era în general un amant blând și atent, pentru Rebecca aceste partide-maraton începeau să devină un calvar. O durea spatele și avea gura uscată, dar nu întindea mâna după paharul cu apă de pe noptieră ca să nu-l deranjeze pe soțul ei. El începu să mormăie ceva incoerent prin somn. Ea îi mângâie părul rărit. — ... ce m-aș face fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aș putea să vă ajut. Probabil că vă simțiți foarte rău. — Cum pot să știu că ești cu adevărat asistentă medicală? spuse el după câteva clipe de tăcere. — Trebuie să mă credeți pe cuvânt. Li se încrucișară privirile. Unde vă doare? — Toată partea de jos. Mortimer se dezveli și își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare! spuse Mortimer. — În orice caz, nu e nici un os rupt. Ar trebui să luați niște analgezice. — Sunt niște pastile în comoda de acolo. Sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare! spuse Mortimer. — În orice caz, nu e nici un os rupt. Ar trebui să luați niște analgezice. — Sunt niște pastile în comoda de acolo. Sute de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o dată. Spre stânga. Și de data asta am dat imediat de ea: o mică obstrucție, un bilă tare de mărimea unei măsline bine înfiptă în piele.Am mângâiat-o, apoi am strâns-o ușor între arătător și degetul mare. — Te doare? — Nu. — Ce este? — Nu știu. Doctorul ce-a spus? — Nimic. N-a părut prea interesat. Mi-am desprins mâna și m-am dat un pas înapoi, căutând un răspuns în ochii ei albaștri-verzi. M-au privit fără nici o expresie. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce scandal au făcut când le-a citit Sloane testamentul și și-au dat seama că nu vor scoate un ban de la mine. Un plan ingenios, presupun. Făcu o grimasă. Prostesc. Ca orice altceva. Pic. Mortimer închise ochii, ca și cum îl durea ceva. — Am dus o viață inutilă, domnule Owen. Mi-am irosit-o în cea mai mare parte. M-am născut bogat și, la fel ca restul familiei, am fost prea egoist ca să doresc să fac vreun bine cu ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și am fost blagoslovită cu Întâia privire oficială din cap până-n picioare din partea altcuiva decât a agenților de pază. Frumoase cizme. Mi-a sărit inima din piept. Vorbea serios? Sau Își bătea joc? Imposibil de apreciat judecând după ton. Mă dureau deja picioarele, ale căror degete mi-erau Îngrămădite În vârful cizmelor, dar dacă Într-adevăr primisem un compliment de la un om din echipa Runway pe tema vreunul element din vestimentația mea, s-ar putea să merite. Emily a continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
OK? Am crezut că o să fie Încântată, dar ea a tăcut. — Nu te obosi, a zis ea cu voce calmă. Am aici o sticlă de So-Co și Băiatul-Cu-Inel-În-Limbă e și el aici. Așa că am tot ce-mi doresc. M-a durut, dar am Înțeles. Lily se supăra foarte rar, dar când se supăra, nimeni n-o mai putea scoate dintr-ale ei până nu era ea pregătită să-și revină. Am auzit sunet de lichid turnat În pahar, clinchet de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deconectați telefonul până atingem altitudinea de croazieră. E doar o măsură de siguranță, s‑a rugat femeia. — Ahn‑dre‑ah, mă auzi? Ascultă... — Doamnă, Îmi pare rău, dar trebuie să insist. Vă rog să Închideți telefonul. Gura Începuse să mă doară, atât de larg zâmbeam - știam prea bine cât urăște Miranda să i se spună „doamnă“, termen care, fapt bine cunoscut, indică În mod clar o femeie bătrână. — Ahn‑dre‑ah, stewardesa mă obligă să Închei această convorbire. O să te sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cifră pentru meniuri. Da, sigur, stai o secundă. Verific imediat pentru tine. Și, dintr‑odată, Domnișorica‑Nu‑Pot‑Să‑Țin‑Minte‑Pe‑Dinafară‑Fiecare‑Cuvințel‑Care‑Apare‑În -Ziar bătea zorită ceva la tastatură și fredona surescitată un cântecel. Mă durea capul după fiasco‑ul de aseară. Fusese plăcut să Îi fac o surpriză lui Alex și incredibil de relaxant să lenevesc puțin prin apartamentul lui, dar, pentru prima oară după multe, multe luni, nu reușisem nicicum să adorm. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eram deja În picioare pe trotuar. Mai fusesem o dată la Met, când făcusem o excursie la New York cu mama și cu Jill ca să vizităm câteva obiective turistice. Nu‑mi aminteam nici unul dintre exponatele văzute În ziua aceea - numai cât mă dureau picioarele din cauza pantofilor noi - dar Îmi aminteam foarte bine treptele albe și nesfârșite de la intrare și faptul că durase o veșnicie până le urcasem. Treptele erau acolo unde le știam, dar arătau altfel În lumina crepusculară a apusului. Încă obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dar În seara asta, la petrecere, mi se păruse tristă și destul de Însingurată. Chiar dacă aș fi pus poza asta pe frigider ca adaos la colecție și aș fi făcut haz de ea cu Lily și Alex, picioarele nu m‑ar durea mai puțin și nimeni nu mi‑ar putea da Înapoi seara pierdută de vineri. Am rupt‑o bucăți și am pornit‑o Împleticit pe scări În sus. 15 — Andrea, sunt eu, Emily, am auzit o voce spartă la telefon. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbim timp de câteva săptămâni. — Bună, iubitule, am șoptit și am simțit că deja mi‑e dor de el, dar fericită să‑i vorbesc măcar la telefon, fără a fi nevoită să discutăm față În față toate problemele noastre. Mă durea capul, aveam senzația că umerii mi se lipiseră de urechi și nu doream decât să Îl aud spunându‑mi că totul nu fusese decât o mare greșeală și că o să mă sune mâine. Mă bucur că ai sunat. — Iubitule? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de producție, care sunt diversele posturi. Și, firește, am putut să observ modul În care tu conduci totul, deciziile pe care le iei - a fost un an uimitor. Sunt atât de recunoscătoare, Miranda! Atât de recunoscătoare că doi molari mă dureau de două săptămâni Încoace, dar nu reușisem Încă să mă duc la un stomatolog În timpul serviciului, dar, În fine. Noile mele cunoștințe privind arta creatoare a casei Jimmy Choo meritase toată durerea. Reușeau oare să sune plauzibil toate astea? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să se potrivească vestimentației - un pulover Malo elastic, și deci mulat pe piele, din cașmir, care venea peste o fustiță de șifon - Îmi făcea picioarele să se simtă ca niște documente confidențiale Îndesate În aparatul de tăiat hârtii. Capul mă durea din cauza unei combinații Între mahmureală și angoasă, iar stomacul meu gol protesta cu valuri de greață. Stăteam În picioare În fundul Încăperii Împreună cu reporteri de mâna a treia și cu alți indivizi care nu fuseseră considerați destul de importanți spre a primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
măgar tras de doi stăpîni - nu ajunge nicăieri. Știați asta, nu-i așa? — Dar era o durere groaznică... spuse domnul Mundy. — Durere! exclamă domnul Leonard, pe un ton pe jumătate amuzat, pe jumătate disprețuitor. Zgîlțîi scaunul. Pe scaunul ăsta Îl doare că-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă greutatea? Asta pentru că nimeni nu crede că pe scaun Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ton pe jumătate amuzat, pe jumătate disprețuitor. Zgîlțîi scaunul. Pe scaunul ăsta Îl doare că-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă greutatea? Asta pentru că nimeni nu crede că pe scaun Îl poate durea. Dacă dumneavoastră veți refuza să credeți că vă doare piciorul, atunci veți fi la fel de nepăsător față de el cum sînteți față de lemn. Nu știați asta? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă greutatea? Asta pentru că nimeni nu crede că pe scaun Îl poate durea. Dacă dumneavoastră veți refuza să credeți că vă doare piciorul, atunci veți fi la fel de nepăsător față de el cum sînteți față de lemn. Nu știați asta? — Da, zise domnul Mundy supus. — Da, repetă domnul Leonard. Acum să-i dăm drumul. Duncan stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă greutatea? Asta pentru că nimeni nu crede că pe scaun Îl poate durea. Dacă dumneavoastră veți refuza să credeți că vă doare piciorul, atunci veți fi la fel de nepăsător față de el cum sînteți față de lemn. Nu știați asta? — Da, zise domnul Mundy supus. — Da, repetă domnul Leonard. Acum să-i dăm drumul. Duncan stătea nemișcat. Trebuia să stai nemișcat și tăcut În timpul ședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cred că-i plăcut să ai un frățior. Eu și fratele meu aveam vîrste apropiate și nu făceam decît să ne certăm. Odată mi-a legat o coadă de mînerul ușii și apoi a trîntit-o. Își pipăi scalpul. M-a durut al naibii. Îmi venea să-l omor! Cred c-aș fi făcut-o, dac-aș fi știut cum. SÎnt convinsă că toți copiii sînt niște mici criminali perfecți, nu crezi? Viv aprobă - dar de data asta cu un aer mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]