12,743 matches
-
de progresul realizat în cunoaștere. Se poate vorbi și aici de un interes, dar un interes derivat, un interes rezultat din ,,voința de a învăța". c) Aspirația spre competență este susținută și ea, printre altele, de tendința de modelare a eului (autoeducare) potrivit unui model (procesul "de identificare"). Bruner distinge identificarea cu un individ sau cu un grup de referință. În ambele situații "identificarea" se sprijină pe dragostea, aprobarea și sprijinul ce se așteaptă din partea "modelului de competență". Procesul de identificare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asupra multiplelor meandre pe care aceasta le-a cunoscut pînă la sfîrșitul vieții creatorului ei. Vor fi reliefate ipotezele sale fundamentale, precum și conceptele aplicabile la fenomenul educației. În concepția lui S. Freud, psihicul este constituit din trei părți: sinele (id), eul (ego) și supraeul (superego). Sinele este stratul cei mai profund al psihicului, constituit din date ereditare, îndeosebi din instincte. Supraeul se formează din ansamblul normelor etice, al regulilor de conviețuire socială inculcate individului, de la cea mai fragedă vîrstă, de către părinți
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Sinele este stratul cei mai profund al psihicului, constituit din date ereditare, îndeosebi din instincte. Supraeul se formează din ansamblul normelor etice, al regulilor de conviețuire socială inculcate individului, de la cea mai fragedă vîrstă, de către părinți, educatori, mediul social imediat. Eul îndeplinește rolul de intermediar între sine și supraeu, urmărind totodată să satisfacă atît cerințele sinelui (principiul plăcerii), cît și pe cele ale supraeului (principiul realității). În acest sens, ia cunoștință de stimuli, reține prin memorie experiența dobîndită, se adaptează condițiilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
scria Freud în Abriss der Psychoanalyse, 1939 "că, cu toată diferența lor esențială, sinele și supraeul au ceva comun: și unul și celălalt reprezintă influențe ale trecutului sinele influența eredității, iar supraeul, în esență, influențe venite din partea altor oameni în vreme ce eul este în principal determinat de propria experiență individuală" (vezi 19, p. 26). Freud distinge două categorii de instincte componente ale sinelui: a) instinctele de agresivitate pentru autoconservarea individuală și b) instinctele sexuale pentru conservarea speciei. Dată fiind funcția acestora din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu contravin normelor sociale; altele însă sînt refulate, sînt îndepărtate din conștiință și împinse în stratul inconștientului, care devine astfel depozitarul unei mari și necunoscute energii psihice. Freud face distincție între refulare și represiune ambele fiind mecanisme de apărare a eului față de pulsiunile interne; represiunea, spre deosebire de refulare, este un mecanism de respingere conștientă și voluntară. Nu puține sînt situațiile în care instinctul nu este respins, ci numai deturnat de la scopul inferior și orientat într-o altă direcție, cu valoare morală și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sexual a viciat însă în mare măsură psihanaliza (19, p. 48). Se apreciază că sînt exagerate afirmațiile freudiene privind sexualitatea la copil, insistența care se pune pe demonstrarea complexului Oedip în viața fiecărui copil, explicarea nevrozelor exclusiv prin conflictul dintre eu și sexualitate, precum și explicarea progresului culturii umane prin sublimarea tendințelor sexuale. Creatorul psihanalizei a împovărat natura umană cu un inconștient malefic de proporții incomensurabile, punîndu-l integral pe seama copilăriei; "inconștientul vieții psihice nu este altceva decît faza infantilă a acestei vieți
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
represiune ale supraeului, refulări insesizabile, izbucniri ale unor mai vechi refulări sau chiar traume psihice. Fazele cele mai interesante ale dezvoltării libidoului sînt acelea care preced vîrsta de trei ani. Cînd copilul a împlinit această vîrstă, i se dezvoltă simțul eului, imaginea de sine, aceasta ghidînd dezvoltarea sa ulterioară. Întemeindu-se pe această idee, Freud a formulat concluzia că liniile directoare ale caracterului unei persoane se stabilesc la trei ani, ceea ce a stîrnit, pe bună dreptate, numeroase obiecții (22, p. 213
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai puțin dominate de subiectivism și mai constante decît cele din familie. Forța grupului școlar se manifestă cu mai multă intensitate, obligînd copilul să-și domine tendințele condamnabile, să se raporteze mai mult la alții, să-și contureze mai precis "eul". Relațiile din grupul școlar contribuie la facilitarea procesului de conciliere a inconștientului cu conștientul expresie a exigențelor sociale. La vîrsta de 6-10 ani energia libidinală este canalizată spre activități școlare. În viziunea psihanalitică, cititul, scrisul, socotitul sînt activități prin care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
refulările, represiunile și angoasele sale. Pentru ca această întîlnire să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului, este necesar ca educatorul să posede deplină maturitate afectivă, adică să fi parcurs fără tulburări etapele manifestărilor instinctive, să-și fi putut constitui un eu care a reușit să împace sinele cu supraeul. Imaturitatea afectivă a educatorului poate da naștere unui comportament nedorit în contact cu imaturitatea afectivă a elevului. (Un copil agresiv poate ușor provoca agresivitatea educatorului imatur sub aspect afectiv). Potrivit teoriei psihanalitice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cînd activitatea se bazează pe inițiativa studentului, avînd drept consecință schimbarea comportamentului acestuia. Cînd învățarea este impusă, deci și schimbarea comportamentului, aceasta este simțită ca o amenințare, căreia i se opune rezistență. Cînd inițiativa de învățare aparține studentului, amenințarea contra eului acestuia este foarte slabă, iar învățarea are loc în condiții optime. Învățarea se realizează prin activitate; numai făcînd, elevul înțelege și reține. Procesul de învățare este eficient cînd elevul formulează propriile probleme, alege resursele și procedeele de rezolvare și, în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
grupurile de întîlnire", menite să favorizeze crearea unei atmosfere de încredere reciprocă, rezultată din absența oricărui directivism și din libertatea, ce se acordă mutual, de a-și exprima fiecare sentimentele și ideile; se obține astfel o mai profundă înțelegere a eului și a celorlalți, o mai mare independență personală, mal multă simpatie și toleranță, mai multă disponibilitate pentru schimbare și inovare (28, p. 9). În "grupurile de întîlnire" preconizate de Rogers, fiecare își spune părerea și fiecare respectă opinia celuilalt, toți
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
obiectivele urmărite. Astfel, se apreciază că la vîrsta adolescenței elevul este disponibil pentru un stil accentuat cooperant și democratic; în lipsa unui astfel de stil, în condițiile afirmării unuia dominant dirijist, elevul va adopta forme variate și contradictorii de protecție a eului (cf. 24 d). Se cuvine să fie reținut faptul că cercetările și scrierile dedicate problemelor de didactică au cultivat în rîndurile cadrelor didactice interes pentru perfecționarea procesului instructiv, într-o direcție care a știut să promoveze spiritul novator și aspirația
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întrepătrunde cu munca din ,"casa electronică". Oricum, apreciază Toffler, "copiii vor crește altfel decît pînă acum. Și personalitățile ce se vor forma astfel se vor deosebi de cele de astăzi". În viitor vor exista multiple posibilități de afirmare a identității. Eul va putea alege! (9 bis). În viitor este posibil să se găsească și o soluție la ceea ce se numește "singurătate computerizată" singurătate provocată de izolarea oamenilor care lucrează cu ordinatorul. O poziție asemănătoare față de educația în viitor adoptă și JOHN
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mama ne-a educat simțul datoriei în a respecta rânduiala creștin-ortodoxă și-a insistat de fiecare dată asupra celor mai importante repere, noi copiii le-am adaptat nevoilor noastre de suflet tocmai pentru că țin de patimile noastre, de frământările și eul fiecăruia. De pildă, Adi și-a fixat un gen de cutumă în a-i da tatălui nostru de pomană, alături de cele rânduite în mod obișnuit țigări și brichete. Odată, ne întorceam împreună de la cimitir și pe toată distanța până acasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
grăbit de pe masă, mesajul de pe cealaltă lume al taumaturgului din a nu știu câta dinastie egipteană, la curent cu măruntele mele Îndeletniciri memorialistice de pe aici: „Bucuța a fost un om care a vrut să Înfrunte legea naturii. A suferit și eul lui va suferi, fiindcă nu-și va putea găsi echilibrul. În viața ce va urma va fi un mare desfrânat. Așa pățesc cei ce nu se Încadrează legilor vieții. Nimeni nu poate fi erou nesocotind ceea ce destinul i-a hărăzit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meu de a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple convențiuni care maschează realitatea, adevărata Realitate. Pe aceasta o intuiesc numai, știu că există, presimt că are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o voi regăsi (ca pe o idee platoniciană) va fi cea mai fericită zi din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eu însumi înseamnă nu numai că vreau să dau curs liber tuturor tendințelor mele firești, dar totodată să fiu conștient de ele; și nu numai să fiu conștient, dar să le și armonizez într-un tot care ar fi adevăratul Eu. 28 februarie 1953 Plenitudine. Iată ce are importanță! Gesturile noastre, ideile noastre, cuvintele noastre, acțiunile noastre, simțămintele noastre să aibă plenitudine. Să nu fie goale pe dinăuntru... Să fie asemănătoare sunetelor muzicii, rotunjimii sferelor și a bolizilor, ca plinătatea lor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
realitate: Familia I 1. Stelian Ionescu - Stelică (Stere Popescu) - dansator; 2. Radu Mihăilescu (Mihai) - diplomat; 3. Marin Sorescu (Ion Omescu) - actor, scriitor; 4. Mihnea Masim (Mircea Marosin) - pictor, decorator; 5. Eduard Zănoagă (Marcel Chirnoagă) - sculptor; Familia II 6. Paul Werhovensky (eu) - asistent de regie film; 7. Sorin Panaitescu-Mugur (Giglio) - regizor de teatru; 8. François Delaporta (Florino) - pianist; 9. Valentin Tănăsescu (Vally) - funcționar; 10. Alice Mihăilescu (Alice) - mama lui Radu Prevăzusem și o serie de momente necesare: - Paul în cadrul propriei sale familii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Dumnezeu, așa-mi ziceam, că a alcătuit țeasta omului din oase groase și opace. Nu pricepusem că satul, care jurase să-și conserve grupul, țintea, cu întreaga sa viață formată din ritualuri vechi de trei sute de ani, să evite eurile în scopul conservării lui „noi și ai noștri“. Aveam sentimentul că greșisem eu însămi, că înregistram un eșec personal când singurătatea-mi zădărnicea ziua și orice soi de apartenență sărea din țâțână. În anii de-atunci s-au format inconștient
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Mavrocordat. Pe ultima pagină a acestuia găsim: - « Să se știe că în anul 1833 au fost lipsă de bucate cât ș(i )au vândut oamenii vitele de au cumpărat bucate de au fost bune foa(r)te tar(e). Scrisam eu Nicolae Scorobeț din Streza .» 2. Evanghelia dela 1750 tipărită la 1750 în București de Mitropolitul Neofit Criteanul în vremea domniei lui Grigore Ghica. Pe foaia adusă la legat la urmă se află următoarea însemnare în scriere chirilică: a. «Să se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la legat la urmă se află următoarea însemnare în scriere chirilică: a. «Să se știe de când sau cutremurat pământul în luna noiembrie 14 zile anul 1829 Mercuri noaptea spre joi la 4 ceasuri noaptea» În continuare cu caractere latine: «Szkriszam eu Damaszkin Bantsy» b. «Să se știe de când au venit lăcustele până(?) în luna August anul 1828. Eu Damaszkin Banctsy 3. Un Strajnic fără foaia de început. Pe păretele dela sfârșit o notiță pe care n-am putut-o descifra pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai poate fi identificat atît de lesne cu mine. Povestea este însă tot povestea mea. Adică, subiectul ei sînt tot eu, și asta chiar dacă eu nu exist în mod manifest în ea. Spus pompos, povestea care urmează este una a eului meu virtual, a eului meu mediatic. Mi-am dat seama de acest lucru de-abia după ce am terminat-o. Am realizat că scrierea ei a coincis cu momentul în care mi s-a stricat televizorul - a urmat apoi o perioadă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
atît de lesne cu mine. Povestea este însă tot povestea mea. Adică, subiectul ei sînt tot eu, și asta chiar dacă eu nu exist în mod manifest în ea. Spus pompos, povestea care urmează este una a eului meu virtual, a eului meu mediatic. Mi-am dat seama de acest lucru de-abia după ce am terminat-o. Am realizat că scrierea ei a coincis cu momentul în care mi s-a stricat televizorul - a urmat apoi o perioadă lungă fără el. Cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să afle că, în povestirile sale fantastice, Eliade este un prozator cam de mâna a doua Asta nu exclude posibilitatea ca un scenariu inteligent după o povestire (hai două !) a scriitorului să dea un film interesant. Nu este cazul acestui Eu sunt Adam ! , în care lucrurile cele mai bune sunt contribuțiile operatorului (foarte talentatul Dan Alexandru) și ale art directorului (Ion Oroveanu), ale autoarelor decorurilor și costumelor etc Plus surpriza numită Rodica Dianu, jucând convingător și sigur rolul ministresei Vogel : o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cunoscut, pentru că ți-am văzut piesele la televizor și le-am ascultat pe cele de la radio. Știi, surîde ea, în adolescență visam să mă fac actriță; n-am reușit, dar am rămas cu dragostea pentru teatru... Ia te uită! rămîn eu perplex. Brîndușa m-a lăudat în fața acestei femei... Și zici că ți-a vorbit frumos despre mine? o întreb. Foarte! Foarte frumos mi-a vorbit. Mda..., murmur eu, dumirindu-mă. Brîndușa ți-a vorbit frumos despre mine, dar nu despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]